Spiritul Nordic - Surse Nordice

SURSE  NORDICE

Edda

Î

n anul 1643 au fost găsite de către Brynjúlf Sveinsson o serie de poeme islandeze, pe care acum le cunoaștem sub numele de Edda (însemnând aproximativ strămoașa, bunica sau străbunica).

                Aceste poeme au fost culese și notate cu mult înainte, în ultima parte a secolului douăsprezece, de către învățatul islandez Sæmund. Înainte de a fi păstrate în scris, aceste poeme au existat probabil timp de mai multe mii de ani, fiind transmise de la o generație la alta: povestite, discutate, recitate, păstrate, comentate, memorate ca moștenire intimă a nordicilor europeni. Ele sunt produsul mai multor mii de ani. Totuși nu se poate afirma încă nimic despre originea lor. Ele vin odată cu omul nordic european, traversând mii de ani într-o simbioză perfectă.

                Unele din aceste poeme ne oferă o imagine de ansamblu asupra structurii mitologiei nordice, pe când altele se referă strict la o anumită aventură a unui personaj mitologic la un moment dat în timp. Aceste poeme Edda sunt toate diferite unele față de celelalte: există descrieri ample, sfaturi, dialoguri, aventuri, umor, etc.

                Edda poetică, cea veche, este compusă din Cânturile Zeilor și Cânturile Eroilor.

                Edda, cea nouă, în proză este o povestire, într-un cadru magic / șamanic, a miturilor și povestirilor din Edda poetică. Se regăsesc aceleași mituri, informații suplimentare, povestiri noi și diferențe ce îmbogățesc lumea Eddei poetice.

  

Saga-urile

D

in cauza regilor norvegieni, ce își manifestau forța în mod asupritor și creștinau prin forță și tortură pe toți supușii, a început un exod al norvegienilor spre Insulele Britanice, Irlanda, Islanda și Groenlanda. Cei ce s-au stabilit în Islanda au început să noteze toate poeziile și povestirile cu care au venit. Aceasta din cauza iernilor lungi și a nopților lungi, în care aveau răgazul de a nota, și a dorinței de a păstra cât mai mult din cultura și savoarea și viața locurilor natale.

                Astfel, au așternut pe hârtie istorisirile pe care le cunoșteau, aventurile avute de ei și cunoscuții lor, povestirile și poeziile despre zei și vremurile de demult.

                Aceste povestiri despre aventuri, genealogii, istorii ale unor familii și eroi au luat numele de „Saga”. În ele se regăsesc multe elemente din viața, religiozitatea și cultura nordicilor.

                Pe lângă Edda, care a fost scrisă tot în Islanda, Saga-urile sunt surse uimitoare prin care trecutul nordic european, cu bunele și relele sale, ajunge din nou la noi.

                Sunt foarte multe Saga-uri. Multe dintre ele traduse în limba engleză. Ele se găsesc pe internet și se pot descărca gratuit.

                Cele mai cunoscute sunt Volsungasaga, Egilssaga, Eirikssagarauda, Grettissaga, Yglingssaga, etc.

  

Runele

O

din spânzurat pe copacul Yggdrasil timp de nouă nopți se supune la suferințe indescriptibile pentru a reuși să se auto-depășească, sacrificându-se pe sine pentru el însuși. Deci omorând pe vechiul Odin pentru un nou Odin. În a noua noapte el se aproprie de propria moarte și chiar în momentul morții zărește o deschidere în structura internă a Yggdrasilului, a creației. Și atunci văzând runele, adânc în structura Yggdrasilului, pune mâna pe ele și le culege, căzând simultan din copac.

                Nopțile lui Odin auto-sacrificat pe Yggdrasil se sărbătoresc începând din 22 aprilie până pe 30 aprilie. În noaptea de 30 aprilie Odin are experiența morții și culege runele sacre, pe care le împărtășește apoi oamenilor și Zeilor pentru a-i ajuta.

                Runele sunt semne ce pot indica sunete, litere, mistere, forțe sau energii ale Yggdrasilului și pot prevesti viitorul sau răspunde la întrebări. Pot ajuta, vindeca sau răni.

                Ele făceau parte din viața de zi cu zi a nordicilor și mai ales a clasei războinice și a celor inițiați.

                Nordicii foloseau aceste semne și ca scriere, astfel apărând scrierea runică. Ei își însemnau casele, săbiile, corpurile, etc., cu rune pentru a actualiza și folosi energia lor. Astfel valkyria Brynhildr îl învață pe Sigurd, în „Poemul Sigrdrifei” (Edda poetică), să înscrie runa Tyr pe sabia sa de două ori astfel încât să aibă parte de victorie. Runa „Tyr” reprezentând victoria și pe zeul cu același nume, cel ce era mereu victorios.

                Runele erau folosite în multe scopuri: de exemplu a sigila și a da putere unor incantații, magii și vrăji galdr, a se folosi de ele în atragerea unor beneficii din partea ființelor supranaturale prin arta seidr, etc.

                Cele mai vechi rune sunt în număr de 24, formând sistemul vechi „Futhark”. Apoi au mai apărut, în decursul secolelor modificări ale vechilor rune și noi semne runice.

Vechiul sistem runic „Futhark” este:

semn                   nume                  sunet                      semnificație

                      Fehu                       f              bogăție, vite.

                      

                  Uruz                      u             „bos primigenius”, taur uriaș dispărut din  Europa, putere.

                  Thurisaz                th            uriaș/gigant,   Zeul Thor.

                   Ansuz                     a              unul dintre Aesiri, cuvânt   divin

                  Raido                     r              călătorie, călare, vrajă.

                  Kaunan                  k, c               torță, foc, corupție

                 Gebo                       g              cadou, parteneriat,  recompensă pentru  parteneriat.

                  Wunjo                    w            bucurie, veselie.

                 Hagalaz                 h             grindină, forțe dăunătoare  ale naturii, daune.

                 Naudiz                   n             necesitate, lipsuri.

                    Isaz                         i               gheață, stai pe loc,  încremenire.

               Jera                         j               un an, recoltă, an bogat.

              Eiwaz                     æ             arbore de tisă, arc din tisă, apărare, magie runică, deturnare, a evita

              Perth                      p             sens incert, arbore de  pară: păr; inițiere, secret, mister.

             Algiz                      z              cerb mare, coarne de  cerb, protecție, apărare.

             Sowilo                    s             soare.

            Tiwaz                     t               zeul Tyr, războinic, victorie, steaua polară.

            Berkanan               b             mesteacăn, asociat cu  cultul fertilității, creștere, renaștere, viață nouă.

            Ehwaz                    e              cal, mișcare, asociat cu mișcarea soarelui.

            Mannaz                 m            om, rasa umană, umanitatea.

            Laguz                     L                apă, lac, curgere.

      Ingwaz                   ing              Zeul Ing, Freyr,  fertilitate.

          Othala                     o               moștenire, proprietate, posesiune,  pământ natal, separare

          Dagaz                    d             zi, lumină divină, reușită,   prosperitate.

Poemele Runice

Anglo-Saxone

                Aceste poeme indică, pornesc o direcție de sens, în înțelegerea runelor. Fiecare strofă e o ghicitoare a cărui răspuns este numele runei, runa.

                Poemele runice anglo-saxone au fost compuse în secolele 8 sau 9, aproximativ. Au fost păstrate în manuscrisul Cotton Otho, păstrat în librăria Cotton din Londra.

                În continuare avem textul original al poemului runic anglo-saxon împreună cu traducerea în engleză.

Runic Poems

(Feoh) byþ frofur         fira gehwylcum.

Sceal ðeah manna gehwylc         miclun hyt dælan

gif he wile for drihtne         domes hleotan.

(Feoh) Wealth is a comfort to every man,

Although each should share it freely,

To gain the approval of the Lord.

(Ur) byþ anmod         and oferhyrned,

felafrecne deor,         feohteþ mid hornum,

mære morstapa;         þæt is modig wuht.

(Ur) Aurochs is a courageous beast, having huge horns,

A savage beast, it fights with its horns,

A noble stalker of the moors, it is a fierce beast!

(Thorn) byþ ðearle scearp;         ðegna gehwylcum

anfeng ys yfyl,         ungemetun reþe

manna gehwylcun         ðe him mid resteð.

(Thorn) Thorn is extremely sharp,

Painful to any thane that grasps it,

Immeasurably fierce to any man,

That rests among them.

(Os) byþ ordfruma         ælcre spræce,

wisdomes wraþu         and witena frofur,

and eorla gehwam         eadnys and tohiht.

(Os) Mouth is the source of every statement,

Wisdom's support and a comfort to the wise,

And the joy and delight of the nobleman.

(Rad) byþ on recyde         rinca gehwylcum

sefte, and swiþhwæt         ðam ðe sitteþ on ufan

meare mægenheardum         ofer milpaþas.

(Rad) Riding is to the warrior in the hall easy,

But very strenuous for one who sits on top,

Of a powerful horse over the long miles.

(Cen) byþ cwicera gehwam         cuþ on fyre,

blac and beorhtlic,         byrneþ oftust

ðær hi æþelingas         inne restaþ.

(Cen) Torch is to the living, known by its fire,

Shining and bright, most often it burns inside,

Where princes sit at ease.

(Gifu) gumena byþ         gleng and herenys,

wraþu and wyrþscype,         and wræcna gehwam

ar and ætwist         ðe byþ oþra leas.

(Gifu) Generosity is a mark of distinction and praise for men,

A prop to their honor and for the wretched ,

A benefit and a means of survival, when there is no other.

(Wen) ne bruceþ         ðe can weana lyt,

sares and sorge,         and him sylfa hæfþ

blæd and blysse         and eac byrga geniht.

(Wen) He has Joy, who knows little of the woes of pain or  sorrow,

And has for himself, prosperity and happiness,

And also the contentment of a fortified town.

(Haegl) byþ hwitust corna;         hwyrft hit of heofones lyfte,

wealcaþ hit windes scuras,         weorþeþ hit to wætere syððan.

(Haegl) Hail is the whitest of grains,

whirling from heaven's height,

Gusts of wind toss it about,

and then it becomes water.

(Nyd) byþ nearu on breostan,         weorþeþ hi ðeah oft niþa bearnum

to helpe and to hæle gehwæþre,         gif hi his hlystaþ æror.

(Nyd) Need oppresses the heart,

Yet often it becomes for the sons of men,

A source of help and salvation,

If they heed it in time.

(Is) byþ oferceald,         ungemetum slidor,

glisnaþ glæshluttur,         gimmum gelicust,

flor forste geworuht,         fæger ansyne.

(Is) Ice is very cold, and immeasurably slippery,

It glitters, clear as glass, very like jewels,

A floor, wrought by frost, fair to behold.

(Ger) byþ gumena hiht,         ðon god læteþ,

halig heofones cyning,         hrusan syllan

beorhte bleda         beornum and ðearfum.

(Ger) Harvest is a joy to men, when God, heaven's holy king,

Causes the earth to produce bright fruits,

For both the rich and the poor.

(Eoh) byþ utan         unsmeþe treow,

heard, hrusan fæst,         hyrde fyres,

wyrtrumun underwreþyd,         wyn on eþle.

(Eoh) Yew is a tree, rough on the outside,

Hard and firm in the earth, guardian of fires,

Supported by roots, a joy on the estate.

(Peorth) byþ symble         plega and hlehter

wlancum         ðar wigan sittaþ

on beorsele         bliþe ætsomne.

(Peorth) Lot-cup is recreation and laughter to the high spirited .

For the warriors gathered happily together in the mead hall.

(Eolhx) secg eard hæfþ         oftust on fenne,

wexeð on wature,         wundaþ grimme,

blode breneð         beorna gehwylcne

ðe him ænigne         onfeng gedeð.

(Eolhx) Elk-sedge is usually found in the fens,

Growing on the water, Grimly wounding,

Staining with blood, any man who grasps it.

(Sigel) semannum         symble biþ on hihte,

ðonn hi hine feriaþ         ofer fisces beþ,

oþ hi brimhengest         bringeþ to lande.

(Sigel) Sun is always hope for seamen,

When they row the sea-stead over the fishes bath,

Until it brings them to land.

(Tir) biþ tacna sum,         healdeð trywa wel

wiþ æþelingas,         a biþ on færylde,

ofer nihta genipu         næfre swiceþ.

(Tir) Tir is one of the guiding signs,

It keeps faith well with noblemen,

Ever it holds on course, through cloudy night

And never fails.

 

(Beorc) byþ bleda leas,         bereþ efne swa ðeah

tanas butan tudder,         biþ on telgum wlitig,

heah on helme         hrysted fægere,

geloden leafum,         lyfte getenge.

(Beorc) Birch is void of fruit,

Nevertheless it bears shoots without seed,

It is beautiful by its branches,

High of crown, fairly adorned,

Tall and leafy, touching the heights.

(Eh) byþ for eorlum         æþelinga wyn,

hors hofum wlanc,         ðær him hæleþ ymbe,

welege on wicgum,         wrixlaþ spræce,

and biþ unstyllum         æfre frofur.

(Eh) Horse is a joy for princes among the noble,

A steed proud in its hooves, when warriors

Prosperous on horseback exchange speech concerning it,

And it is always a comfort to the restless.

(Man) byþ on myrgþe         his magan leof;

sceal þeah anra gehwylc         oðrum swican,

for ðam dryhten wyle         dome sine

þæt earme flæsc         eorþan betæcan.

(Man) Man rejoicing in life is beloved by his kinsmen

Yet everyone shall betray another,

Because the Lord wills it by his judgement,

To commit that wretched flesh to the earth.

(Lagu) byþ leodum         langsum geþuht,

gif hi sculun neþan         on nacan tealtum,

and hi sæyþa         swyþe bregaþ,

and se brimhengest         bridles ne gymeð.

(Lagu) Water seems to be unending to men,

If they are obliged to venture out on a tossing ship,

And the sea waves terrify them exceedingly,

And the sea-steed does not heed the bridle.

(Yr) byþ æþelinga         and eorla gehwæs(Ing) wæs ærest         mid Eastdenum

gesewen secgun,         oþ he siððan eft

ofer wæg gewat,         wæn æfter ran;

ðus heardingas         ðone hæle nemdun.

(Ing) Ing was first among the East Danes,

Beheld by men, until afterwards to the east,

He went over the waves, (his) chariot ran after,

Then the warriors named the hero thusly.

(Ethel) byþ oferleof         æghwylcum men,

gif he mot ðær rihtes         and gerysena on

brucan on bolde         bleadum oftast.

(Ethel) The ancestral estate is very dear to every man,

If he may there in his house enjoy most often in prosperity,

That which is right and fitting.

(Daeg) byþ drihtnes sond,         deore mannum,

mære metodes leoht,         myrgþ and tohiht

eadgum and earmum,         eallum brice.

(Daeg) Day is sent by the Lord, beloved of man,

Glorious light of the Creator, joy and hope,

To those who have and have not, of benefit to all.

(Ac) byþ on eorþan         elda bearnum

flæsces fodor,         fereþ gelome

ofer ganotes bæþ;         garsecg fandaþ

hwæþer ac hæbbe         æþele treowe.

(Ac) Oak is the nourishment of meat on the earth ,

For the children of men; often it travels,

Over the gannet's bath - the spear-sea tests,

Whether the oak keeps faith nobly.

(Aesc) biþ oferheah,         eldum dyre,

stiþ on staþule,         stede rihte hylt,

ðeah him feohtan on         firas monige.

(Aesc) The ash is very tall, dear to mankind,

Strong in its position, it holds its ground rightly,

Though many men attack it.

wyn and wyrþmynd,         byþ on wicge fæger,

fæstlic on færelde,         fyrdgeatewa sum.

(Yr) Yew is a joy and honor to all princes and nobles,

And is fair on a mount, reliable on a journey,

A type of army gear.

(Iar) byþ eafix,         and ðeah a bruceþ

fodres on foldan,         hafaþ fægerne eard,

wætre beworpen,         ðær he wynnum leofaþ.

(Iar) Eel is a river fish, and yet it takes its food on land,

It has a beautiful dwelling place, surrounded by water,

There it lives in delight.

(Ear) byþ egle         eorla gehwylcun,

ðonn fæstlice         flæsc onginneþ,

hraw colian,         hrusan ceosan

blac to gebeddan;         bleda gedreosaþ,

wynna gewitaþ,         wera geswicaþ.

(Ear) Earth is loathsome to every nobleman.

When irresistibly the flesh,

The dead body, begins to grow cold,

The livid one chooses the earth for a bedmate,

Fruits fail, joys vanish, covenants are broken.

Vikingii

S

candinavii au întreținut relații economice și de schimb, din cele mai vechi timpuri, cu restul Europei și cu zonele orientale. Ei erau cunoscuți de toți europenii.

                Odată cu incursiunile lui Carol cel Mare în zona actual cunoscută ca Danemarca și crimele pe care acesta le-a comis împotriva europenilor nordici s-a declanșat un răspuns violent și devastator pe măsură.

                Carol cel Mare a distrus cele mai importante vestigii ale religiozității nordice, de exemplu ”Irminsul” și alte lăcașe sacre, și a ucis fără milă pe cei ce nu doreau să se „creștineze”. A ucis pe toți cei ce nu doreau să-și abandoneze credințele și cultura proprie.

                Aceasta a generat un răspuns clar: atacarea de către nordici a mănăstirilor, în primul rând Lindisfarne, și a bisericilor creștine. Totul ca răzbunare pentru distrugerile, umilirile, crimele și torturile la care erau supuși nordicii nevinovați în numele „creștinării”, în numele întunecimii avraamice, de fapt.

                Așa a apărut, prima dată, imaginea nordicului viking, violent și distrugător al mănăstirilor. Apoi, după mulți ani, sub șocul genocidului uman, genocidului religios și genocidului cultural realizat cu maximă cruzime și inumanitate de către emisarii „creștini” în teritoriile nordice structura socială a început să se clatine.

                Odată cu slăbirea structurii sociale stabile tot mai multe bande de răufăcători au început să jefuiască, să ucidă și să semene teroare prin Scandinavia, Insulele Britanice, Irlanda și coasta de vest a Europei Continentale.

                Acești certați cu legea au primit numele de „Vikingi”. Nu toți nordicii europeni erau Vikingi.

                Nordicul European comun și obișnuit este una și Vikingul este alta. Vikingii sunt bande de jefuitori ce plecau primăvara cu bărcile, din Scandinavia, pentru a pune mâna ușor și rapid pe averi.

                Apariția  Vikingilor  și  posibilitatea  existenței  lor s-a datorat slăbirii și dezagregării sistemului social, cultural și mai ales religios nordic sub criminala, intoleranta și insuportabila mână a „creștinării”.

                Vikingii sunt un produs al diminuării puterii religioase și culturale a spiritualității nordice. Și nu un produs al religiozității nordice. Vikingii nu sunt un produs al spiritualității nordice.

                Vikingii sunt ceea ce a apărut odată ce religiozitatea nordică, boreală și-a diminuat influența. Vikingii nu ar fi apărut niciodată dacă întunericul avraamic, sub forma creștinării forțate și absolut intolerante, nu și-ar fi făcut apariția în nord și nu ar fi distrus complet nordul europei.[1]

                Spiritualitatea nordică, boreală și Vikingii sunt opuși! Pentru aceasta vezi secțiunea de analiză și interpretare a miturilor nordice din această carte. Există chiar un mit nordic, „Cântul lui Grimnir”, unde Odin ucide prin „galdr” un rege cu obiceiuri criminale, un rege ce se comporta exact ca un Viking brutal. Și apoi îl pune ca rege pe un tânăr ce s-a dovedit a fi foarte darnic, sărind în ajutorul altuia cu prețul propriei vieți.

                Vikingii și-au luat, într-adevăr, ca zeitate conducătoare pe Odin. De atunci a rămas zeul Odin relaționat cu Vikingii.

                Doar cultura modernă a făcut egală imaginea Vikingilor cu cea a nordicilor și mai ales cu cea a mitologiei nordice. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr.

                Vikingii și mitologia nordică, sau „spiritul boreal” / „spiritualitatea nordică”, sunt în antiteză! Se exclud reciproc.

---

8 Așa cum a distrus complet zona Mezo-americană, Australia și multe altele. Crimele avraamismului împotriva umanității sunt de neînchipuit!