Spiritul Nordic - Miturile Nordului - EDDA Poetică- Cânturile Zeilor

Miturile Nordului

↑ Edda poeticã ↑

E

dda poetică cuprinde Cânturile Zeilor și Cânturile Eroilor. Cânturile Zeilor conțin doar câteva din miturile nordice: cele ce au supraviețuit forței nesănătoase, distructive a creștinismului „anti-natural” în expansiune prin Europa.

                Cânturile Eroilor fac referire la evenimente petrecute în Europa în perioada aprox. 100 e.n. – 600 e.n. Aceste evenimente sunt chiar cele care au forjat și au structurat devenirea europeană până în evul mediu, când în jurul anului 1500 Henric al VIII-lea se desparte de puterea papală și inițiază astfel, la toate nivelele, renașterea în Europa și regăsirea spiritului european; vidat totuși de propriile credințe religioase (pierdute din cauza epurărilor realizate de către Vatican, care au culminat cu distrugerea cvasi-completă a religiozității europene autentice).

                Evident că renașterea în arte a început înainte de Henric al VIII-lea. Însă doar o dată cu reforma politică a acestuia Europa a început propria eliberare de Vatican și a reușit să se îndepărteze de „teologia” avraamică ce a ținut-o până atunci pe loc și în întuneric. Doar așa Europa s-a putut reîntoarce la propriile realități, problematici și mituri, redescoperindu-se.... totuși într-o altă maineră.

                Doar prin îndepărtarea tot mai accentuată de Roma, de interdicțiile ei și de „teologia” impusă de ea, a reușit Europa să se regăsească, să-și recapete calitățile...

                Tot ce a mai rămas este un tip de spiritualitate și structură sufletească, intelectuală și artistică creatoare care a dat naștere totuși, după îndepărtarea plină de efort și pericole de creștinătate, celei mai mari și avansate civilizații, culturi și a creat știința modernă.

                Știință care este pe punctul de a ne deschide calea spre colonizarea altor planete și destăinuirea fundamentelor ultime ale universului, printre altele.

                Știința a devenit într-adevăr universală, globală și oricine o poate practica: însă ea însăși este o manifestare a „spiritului european” și astfel are o structură și o funcționare rezultată din caracteristica sufletească nord europeană. Oricine o practică trebuie să funcționeze în cadrul acestui „spirit”, în cadrul „spiritului european”, chiar dacă vine din alte zone.

                Această creatoare și inefabilă structură sufletească a Europei, instinctele ascensionale și spiritul ei, spiritualitatea europeană, a fost creată, clădită, forjată și modelată de povestirile / miturile – „mithos-ul” –, credințele și tradițiile inefabile ale Europei nordice: scandinave, germanice și celtice. Din care doar o parte au supraviețuit. Aceste povestiri, poezii și mituri scandinave care au supraviețuit întunericului (întunericului creștinătății, „The dark ages”) sunt prezentate în continuare.

                Doar atât a rămas.

* Cânturile Zeilor *

1. Völuspá. Prezicerea vizionarei.

                La cererea „Părintelui care alege” sau a „Tatălui Suprem”,[1] Volva, o femeie sau uriașă cu puteri magice de viziune spirituală – o ființă vizionară prin infinitatea timpului –, prezintă istoria universului, a lumii, cu momentele definitorii ce acoperă apariția a ceea ce este creat, desfășurarea anumitor evenimente marcante și sfârșitul lumii și al Zeilor.

                La început se prezintă apariția giganților, descoperirea și scoaterea lui Buri dintr-o bucată de gheață sărată, de către „Vaca Primordială” care hrănea pe Ymir, primul dintre giganți. Apoi amintește de Burr, și de nașterea lui Odin, nepotul lui Buri și fiul lui Burr. Apoi despre Odin, care este primul dintre Aesiri, și lupta acestuia cu Ymir și uciderea neamului giganților / devoratorilor. Crearea pământului din corpul mort al lui Ymir, crearea soarelui și a lunii, a zilei și a nopții, etc.

                 Se continuă expunerea cu construirea palatelor Zeilor pe câmpia Idei, câmpia activității neîntrerupte. Apariția nornelor Urd, Werdandi și Skuld, care țes firele destinului tuturor ființelor din Yggdrasil, inclusiv al Zeilor.

                Apoi este prezentată apariția neamului piticilor și primii oameni creați de Odin, Höenir și Lodur.

                O expunere detaliată a frasinului Yggdrasil ne introduce în structura universului, care are forma metaforică a unui copac, unde viețuiesc o serie întreagă de ființe magice și surprinzătoare.

                Se continuă cu o simplă aluzie la lupta dintre triburile Aesirilor și a Vanirilor. Sunt amintite Valkiriile și sacrificiul lui Odin, care și-a scos ochiul drept, pentru a putea bea din fântâna Mimir, înțelepciunea universală.

                Ființa magică vizionară prezintă în mare evenimentele până la Ragnarok, dispariția Zeilor și a lumii așa cum o știm noi și prezintă apariția unei noi lumi și renașterea lui Baldr: prevestirea morții lui Baldr, uciderea acestuia de către fratele său, zeul orb Hod. Loki a plănuit aceasta și astfel, reușind uciderea lui Baldr prin mâna lui Hod, a atras mânia Zeilor care l-au urmărit și l-au legat de o stâncă. Aici va rămâne prins până la Ragnarok.

                Apoi se prezintă evenimentele din timpul Ragnarokului, pieirea lumii, a soarelui și a lunii, a oamenilor și moartea zeilor: Odin ucis de lupul Fenrir; după care Vidar ucide acest lup răzbunându-și astfel tatăl; Thor și Șarpele Midgardului se ucid reciproc; Tyr este ucis de Garm, câinele infernului, etc.

                După catastrofa ragnarokului va apărea un nou pământ, o nouă zonă spirituală plină de lumină și acoperită complet de aur: „Gimle”.

                Poemul este în multe din părțile sale obscur, profund metaforic, schimbările prezentării sunt abrupte și structura limbajului este una arhaică.

                „Părintele care alege” cere ca aceste evenimente să fie repovestite și prezentate: pentru binele oamenilor. Prin urmare actul „Volvei” este cerut ca o reinițiere a spiritualității europene nordice... în epoci critice...

2. Baldrs draumar. Visele lui Baldr.

                Zeii din Asgard se adună pentru a se sfătui cu privire la coșmarurile lui Bladr, fiul lui Odin și al soției sale, Frigg. Odin se hotărăște să caute ajutorul unei uriașe vizionare, dar care era deja moartă. Prin urmare Odin trebuia să pătrundă în tărâmul morților: Helheim.

                Încalecă armăsarul său, pe Sleipnir, și ajunge la porțile Helheim unde trece pe lângă câinele Garm, al cărui piept era plin de sânge. La colina unde era îngropată vizionara Odin o trezește și-i cere, deghizat sub numele de Vegtam, să răspundă la întrebările sale. Uriașa vizionară îi spune că Hel, regina lumii morților, se pregătește să-l aducă pe Baldr în sala ei și i-a pregătit bănci și scaune și pat de aur. Uriașa îi spune lui Vegtam că Hod va vărsa sângele lui Baldr și oferă și alte detalii.

                La un moment dat uriașa înțelege că are de a face cu Odin și-i cere, plină de resentiment și ură, să plece, jurând că nici un alt bărbat nu va mai veni la ea în vizită până la Ragnarok.

3. PrymskviÞa. Poemul lui Trym.

                Thor se trezește și observă cu stupoare că nu mai are ciocanul de fier Mjolnir. Se duce la Loki și împreună îi cer zeiței Freyja acoperământul cu pene care să-i ajute să-și recupereze ciocanul.

                Loki, îmbrăcat cu haina de pene a Freyjei, care-l transforma în pasăre, pleacă spre ținutul giganților, în Jotunheim, și-l întâlnește pe Trym. Află că acesta este în posesia ciocanului Mjolnir, pe care l-a ascuns la opt mile în adâncul pământului. Și că nu va înapoia ciocanul decât dacă Freyja îi va fi adusă de soție.

                Loki se reîntoarce în Asgard și povestește că Trym are ciocanul și-i cere Freyjei să se căsătorească cu uriașul pentru a se putea recupera Mjolnir, arma cu care Thor îi ucidea pe uriași și apăra Asgardul de atacurile acestor Giganți. Freyja înfuriată la culme în fața unei asemenea pretenții refuză și Zeii se sfătuiesc ce e de făcut în aceste condiții.

                Heimdall vine cu soluția deghizării lui Thor cu acoperământul din pene al Freyjei. Astfel Thor deghizat ca și Freyja va accepta căsătoria cu Trym, iar când Trym va aduce ciocanul de fier Thor îl va putea recupera. Thor inițial refuză să se îmbrace ca o femeie și să fie batjocura și subiectul de glumă al zeilor, însă la insistențele lui Loki înțelege că supraviețuirea Asgardului și a Aesirilor este în joc și în final acceptă.

                Thor se îmbracă cu hainele Freyjei și-și pune pe gât lanțul Brisingamen ajungând împreună cu Loki la uriașul Trym. Se începe banchetul nunții și Thor, ne putându-se abține, înfulecă un taur întreg și opt somoni și dă pe gât trei boaie cu mied, vin realizat din miere de albine.

                Trym se miră de apetitul neobișnuit al Zeiței și când își manifestă nedumerirea Loki îi răspunde că săraca Freyja nu a putut mânca și nu a putut să-și astâmpere setea timp de opt nopți. Zărindu-i ochii uriașul se sperie de cât de fioroși erau. Loki l-a liniștit spunând că atât de mult dorea Freyja să se căsătorească cu uriașul încât nu a putut dormi opt nopți.

                Se aduce ciocanul Mjolnir și Trym îl pune în poală Freyjei, pentru a pecetlui căsătoria – așa cum se obișnuia la nordici. Atunci Thor apucă ciocanul, își dă jos hainele Freyjei, și-i omoară pe toți uriașii aflați la banchet.

                Astfel și-a recuperat, prin rușinea deghizării ca femeie, Thor ciocanul. Thor care era cel mai puternic și masculin dintre Zei.

4. HymiskviÞa. Poemul lui Hymir.

                Zeii dorind să petreacă văzură că nu aveau suficientă mâncare și băutură. Atunci consultară runele și citiră în sânge și înțeleseră că zeul mării, Ägir avea din belșug. Așa că s-au dus la Ägir și amenințându-l i-au cerut să le ofere un banchet bogat.

                Zeul mării îi cere atunci lui Thor să-i aducă un butoi foarte mare în care să poată face berea atât de plăcută zeilor, căci el nu avea așa ceva. Aesirii s-au tot gândit însă Tyr a venit cu un sfat: în est, în Eliwagar, trăia Hymir cel înțelept, la marginea cerului. Era chiar tatăl lui Tyr.[2] Astfel încât Tyr propune Aesirilor să fure butoiul, cel adânc de o milă, de la părintele său, și să-l aducă la Ägir, pentru a putea face berea sacră.

                Atunci Tyr împreună cu Thor pornesc spre Eliwagar și intră în marea sală a lui Hymir, aflată la marginea cerului. Acolo au fost întâmpinați de mama lui Tyr, cea care strălucea în aur, și primiți cu mare căldură: însă avertizați că Hymir era foarte mânios. După un timp sosise tatăl lui Tyr, uriașul Hymir cel înțelept, iar Thor și Tyr se ascunseseră după o grindă. Hymir era un uriaș al Ghețurilor și barba sa era plină de țurțuri.

                Mama lui Tyr îi vorbi frumos soțului pentru a-i spune că fiul, Tyr, și purtătorul ciocanului, Thor, veniseră la ei. Hymir se întoarse spre grindă și aceasta trosni și se crăpă în bucăți sub privirea sa. Apoi au fost invitați la masă și trei tauri au fost sacrificați. Hymir se plânse că Thor mânca cam mult și-i propusese acestuia să iasă a doua zi pe mare la pescuit. Atmosfera era foarte tensionată și neplăcută.

                A doua zi Hymir și Thor ies pe mare la pescuit iar Thor taie capul unui taur, cu numele „spărgătorul cerului” sau „străpungătorul cerului”, și-l folosește ca momeală. Șarpele Midgardului, ce se afla în adâncurile mărilor și încolăcea lumea, prinse momeala. Thor trăgea de șarpele midgardului ca să-l scoată din apă și cu ciocanul să-l ucidă. În acel moment Gigantul Hymir tăie frânghia cu care era legată momeala și șarpele, ce încolăcea lumea, se scufundă din nou în adâncurile mărilor infinite. Acest șarpe a fost aruncat de Odin, în timpuri străvechi, în fundul oceanelor unde i-a introdus coada în gură, astfel încât să se devoreze pe el însuși și să nu mai crească, deși era deja atât de mare de încolăcise lumea.

                Hymir și Thor se întorc de la aventura de pe mare și Hymir umilit îl provoacă pe Thor să spargă, dacă este atât de tare precum pretinde, pocalul său. Thor aruncă pocalul într-o coloană de piatră și coloana se despică în două, însă pocalul se întoarse întreg în mâna lui Hymir.

                Atunci uriașii, aflați în acel moment acolo, îl sfătuiră pe Zeul ciocanului să arunce pocalul spre capul, fruntea lui Hymir, căci nimic nu era mai tare ca și capul uriașului. Thor așa făcu și pocalul se sparse. Hymir realizează că nu va mai putea bea bere niciodată din pocalul său preferat și-l provoacă din supărare pe Thor să-i demonstreze forța ridicând cazanul său adânc de o milă.

                Thor sesizase ocazia, profită și luă cazanul adânc de o milă îl puse pe cap și o luă la fugă spre ceilalți Zei. Uitându-se înapoi văzu o multitudine de giganți, din văgăunile munților, fugind după el, astfel încât aruncă ciocanul Mjolnir și-i omorî pe toți.

                Thor, cu cazanul „lat de o milă” ce fusese al lui Hymir, ajunsese în sala lui Ägir și zeii putea acum chefui în voie.

5. Lokasenna. Cuvintele de harță ale lui Loki.

                Aflați în sala lui Ägir, Aesirii, petreceau fericiți. Sala era luminată doar de lumina aurului, fără a fi nevoie de o altă sursă de lumină. Loki, invidios pe slugile lui Ägir, care erau foarte lăudate de Aesiri, îl lovește pe unul. Atunci Aesirii îndată și-au luat scuturile, țipară la Loki și-l alungară până dincolo de pădure, după care se așezară din nou la banchet.

                Loki, supărat, vine înapoi și cere să i se dea voie să participe în continuare și el la petrecere. Odin îi ordonă lui Vidar să se ridice și să-i ofere locul lui Loki. Acesta îi toarnă și de băut. Odin și Loki legaseră frăție de sânge în străvechi timpuri și se simțea obligat față de acesta.

                Odată așezat Loki începe să se certe pe rând cu toții Zeii aflați la petrecere și să-i critice, aruncându-le în față cele mai reprobabile fapte de care se făceau vinovați fiecare dintre ei. Aceasta pentru a potoli ura și ranchiuna față de el însuși prin dezvăluirea mai multor acte rușinoase ale Aesirilor. Au fost criticați și umiliți pe rând Bragi, Idunn, Gefjon, însuși Odin, Frigg, Freyja, Njord, Tyr, Freyr, Byggwir, Heimdall, Skadi, Sif, Beyla, Thor.

                La sfârșitul scandalului Thor îl amenință cu moartea pe Loki iar Loki îl blestemă pe Ägir ca tot ce-i aparține să piară în jarul focului, după care fuge și se ascunde luând forma unui somon în cascada „Franangr” (apa strălucitoare). Acolo Zeii l-au încolțit și l-au înlănțuit cu măruntaiele lui Wali. Iar un alt fiu a lui Loki a fost transformat într-un lup. Skadi nu s-a mulțumit cu atât și a luat „șarpele otrăvitor” și la așezat deasupra lui Loki pentru ca otrava din gura șarpelui să se scurgă pe el. Soția lui Loki, Sigyn, își proteja bărbatul ținând o cupă deasupra capului lui Loki ca veninul șarpelui otrăvitor să nu se scurgă pe capul lui.

                Totuși, când cupa se umplea de otravă Sigyn fugea să o verse. În acel moment otrava, din gura șarpelui, picura pe Loki iar acesta se zvârcolea atât de puternic încât zguduia pământul, producând cutremurele.

6. HárbaÞsljóÞ. Poemul lui Harbard.

                Thor se întoarce acasă după o expediție făcută în țara giganților și ajunge la o strâmtoare unde vede pe cealaltă parte a apei o barcă cu un om. Thor intră în vorbă și află că are de a face cu Harbard (barbă căruntă). De fapt „Harbard” este un nume sub care se ascunde Odin. Astfel încât Thor nu știe că cel din barcă este de fapt Odin și crede că este un simplu vâslaș.

                Thor îi cere să-l treacă apa însă dialogul i-a o întorsătură ciudată. Harbard îl tot întreabă pe Thor cine este, din ce neam se trage și cu ce fapte se poate lăuda. Thor îi răspunde cu sinceritate și primește înapoi doar sarcasm și batjocură. În timp ce Thor se laudă cu fapte de vitejie în luptă, Harbard îl ironizează și se laudă la rându-i cu acte de iubire pe care le-a realizat cu fete de regi și cu practicante ale seidr și galdr (magiciene, vrăjitoare), cu păcălirea și trădarea unor uriași, cu secrete aflate de la morți (prin trezirea și readucerea la viață a morților pentru a afla antice secrete), etc.

                Thor începe să înțeleagă că este batjocorit și toate faptele sale sunt ironizate și-l amenință pe Harbard. Acesta îi spune că lipsește cam mult de acasă și de la soția sa Sif, că mama sa, pământul, este moartă și că are de făcut un foarte lung ocol, drum pe care nu îl destăinuie, pentru a ajunge cu bine acasă, căci el nu-l va trece cu barca.

                Thor nu înțelege nici o clipă că are de a face cu Odin. Dialogul se întrerupe brusc, cu sentimentul dezaprobării reciproce a celor doi interlocutori.

7. Skirnismól. Poemul lui Skirnir.

                Într-o zi Freyr s-a așezat pe Hlidskjalf, tronul lui Odin, de unde Odin putea să vadă toate lumile și ce se întâmplă în ele. Uitându-se prin lumi Freyr a observat o fată foarte frumoasă, fiica unui uriaș. Freyr s-a îndrăgostit imediat de ea și suferea nespus că nu pot fi împreună.

                Freyr era atât de supărat încât nu vorbea cu nimeni. Într-un final Njord, tatăl lui Freyr, îl trimite pe slujitorul Skirnir la Freyr să-l întrebe de ce este supărat.

                Freyr îi spune că la curtea uriașului Gymir a zărit pe fiica acestuia Gerdr. Și că s-a îndrăgostit teribil de ea. De asemenea îl roagă pe slujitorul lui, Skirnir, să meargă să o pețească pe Gerdr.

                Skirnir se pregătește de lunga și periculoasa călătorie și-i cere stăpânului, lui Freyr, calul său a cărui văpaie fermecată străpunge întunericul și sabia de lumină care este atât de bine făcută încât se luptă singură cu dușmanul în cazul în care este mânuită de un erou ce nu cunoaște frica. Freyr îi acordă calul și sabia iar Skirnir pornește, într-o noapte adâncă și impenetrabilă, spre tărâmurile uriașilor, spre curtea lui Gymir.

                Astfel și-a pierdut Freyr sabia de lumină cu care ar fi trebuit să se lupte împotriva lui Surtr și a fiilor lui Muspell.

                O dată ajuns, Skirnir, intră în vorbă cu un cioban și-l întreabă despre domeniul uriașului și fiica acestuia Gerdr. Gerdr aude din curte discuția și-l poftește pe Skirnir în casă oferindu-i mied. Totuși Gerdr se teme ca nu cumva acest personaj să fie ucigașul fratelui ei, Beli: care a fost omorât chiar de Freyr, cu o creangă.

                Skirnir îi oferă Gerdei unsprezece mere de aur pentru mărturisirea ei cum că doar pe Freyr îl va iubi. Gerdr refuză categoric orice unire prin căsătorie cu Freyr. Skirnir încearcă să-i ofere inelul Draupnir (cel ce picură aur), care la tot a noua noapte producea încă opt inele la fel. Gerdr refuză din nou, căci aur avea destul la curtea tatălui ei.

                În acest moment Skirnir ridică sabia de lumină, viu colorată, a lui Freyr și o amenință cu decapitarea pe Gerdr dacă nu-și împărtășește iubirea cu Freyr și doar cu Freyr. Gerdr nu dă înapoi și-l amenință că tatăl ei Gymir va avea grijă de el și de insolența lui.

                Fără alte soluții, Skirnir folosește sabia de lumină a lui Freyr să o blesteme pe Gerdr astfel încât tatăl ei să moară și ea să plece în îndepărtări unde nimeni nu o va găsi, să nu-i mai placă nimic, să fie transformată într-un animal hâd de care toată lumea să-și bată joc, ura să o macine, grijile să o apese, spiritele să o chinuiască, să verse lacrimi într-una, să trăiască cu un gigant cu trei capete sau să nu mai aibă nici o dată nici un bărbat, să fie în continuu bolnavă, să se usuce ca ciulinul pus în hambar, Odin să-i fie dușman, chiar și Freyr și toți Zeii, să nu aibă parte de bărbați și să nu se poată bucura de ei nici o dată, uriașul gerului Hrimgrimnir să o aibă în împărăția morții, să se târască fără mâncare, să n-aibă parte de nimic de la nimeni și nimeni să nu-i mulțumească vreodată pentru ceva.

                Apoi, Skirnir, i-a însemnat Gerdei cele trei rune ale voluptății, furiei și nebuniei: pentru a pecetlui blestemul. Însă o atenționează că va șterge cele trei rune dacă ea își va schimba alegerea.

                Gerdr, atunci, se schimbă și-i oferă un pocal cu mied în semn de bun venit pentru Skirnir și recunoaște la final că nici nu putea spera vreodată ca iubirea ei să fie câștigată de unul din neamul Vanirilor.

                Gerdr îi transmite lui Freyr că-l va întâlni după nouă nopți în Barii, în dumbrava înflorită, loc retras unde își va oferi iubirea lui Freyr, dacă Njord va fi de acord cu aceasta.

                Skirnir ajuns la Freyr îi transmite locul întâlnirii, însă Freyr se tânguiește că are de așteptat nouă nopți: deși lungă este o noapte, lungi sunt două mai ales că are de așteptat nouă nopți.

8. VafþrúÞnismál. Poemul lui Wafthrudnir.

                Odin vorbește cu soția sa Frigg despre intenția lui de a-l întâlni pe cel mai puternic și înțelept dintre uriași: Wafthrudnir, adică meșterul în ghicitori. Odin dorea să învețe și să obțină „arta vorbirii alese” de la cel mai înțelept. Frigg îi dă binecuvântarea și-l îndeamnă să meargă în această aventură.

                Ajunge Odin în marea sală a lui Wafthrudnir și sub numele de Gagnrad (cel ce dă cele mai bune sfaturi) îi mărturisește uriașului setea sa de a ști totul. Wafthrudnir acceptă cu condiția pierderii vieții în cazul în care Gagnrad nu se va dovedi a fi cel mai deștept.

                Dialogul i-a forma unor întrebări la care trebuie să răspundă pe rând Odin și mai apoi uriașul Wafthrudnir. Dialogul prezintă structura lumii și a ceea ce se găsește în ea, cum au apărut toate cele ce sunt, destinul lumii și sfârșitul Zeilor care va veni.

                Este un dialog interesant și de plin de informații din care ne facem o idee despre bogăția inegalabilă și complexitatea minunată a mitologiei nordice: căci sunt atinse nenumărate subiecte și apar foarte multe denumiri, fenomene și realități despre care nu a mai rămas aproape nici o informație, decât numele.

                Dialogul se încheie cu Odin care întreabă pe Wafthrudnir, cel mai înțelept, ceva la care el nu poate răspunde: „ce spune Odin la urechea fiului, Baldr, de pe rugul funerar?” Uriașul îl recunoaște imediat, la această întrebare, pe Odin. Înțelege că cel din fața sa, Gagnrad, este de fapt Odin și declară că nu poate ști ce a spus Odin, în timpurile străvechi, la urechea fiului aflat pe rug.

                Apoi, uriașul acceptând înfrângerea, a mai vorbit de vechi legende și de sfârșitul Zeilor. Odin a câștigat prin urmare printr-un șiretlic întrecerea dintre ei și astfel și-a păstrat viața.

                Odin nu doar că reușește să câștige înțelepciunea uriașului, dar reușește să-și păstreze și viața și deci să-i și fie folositoare această înțelepciune și cunoaștere.

9. Grímnismál. Poemul lui Grimnir.

                Odin și Frigg își ascundeau identitatea și erau pe o insulă sub aspectul a doi țărani. În acea vreme regele Hraudung avea doi băieți: Geirrod de opt ani și Agnar de zece ani. Aceștia fiind ieșiți la pescuit au fost luați de vânt și au naufragiat pe o insulă ascunsă. Au rămas acolo toată iarna iar femeia și bărbatul, Odin și soția sa Frigg, au avut grijă să-i învețe tot ce au considerat benefic pentru acești copii. Amândoi le-au împărtășit ceea ce ei știau celor doi fii de regi.

                Primăvara bărbatul, Odin, le-a dat o corabie să ajungă acasă la curtea regească a tatălui lor. Toată iarna Frigg a avut grijă de fiul mai mare al regelui, Agnar. Iar Odin de cel mic, Geirrod. La plecare, Odin vorbea în taină cu Geirrod...

                Odată ce cei doi fii de rege au ajuns la țărm Geirrod, care se afla în partea din față a bărcii, a coborât primul și a împins puternic barca, cu Agnar în ea, înapoi în larg, blestemându-l.

                Ajuns la curte Geirrod a fost recunoscut și făcut imediat rege, căci Hraudung – regele bătrân – murise.

                După ceva timp, Odin și Frigg stăteau amândoi în Hlidskjalf și priveau prin toate cele nouă lumii ale universului. Atunci au observat că fiul cel mare, Agnar, s-a salvat și avea o relație cu o gigantă / uriașă: având copii cu ea. Geirrod ajunsese un rege puternic. Însă Frigg a spus că acest Geirrod, ce ajunse rege în locul tatălui său, era atât de zgârcit la mâncare încât își lăsa oaspeții să flămânzească dacă vedea că sunt prea mulți la masa sa.

                Odin și Frigg pun pariul, unul cu altul, despre zgârcenia lui Geirrod. Apoi Odin pleacă în Midgard, la curea lui Geirrod să vadă dacă Frigg sau el are dreptate. Atunci Frigg își trimite propria cameristă, pe Fulla, să-l anunțe pe Geirrod că va veni un bărbat cu puteri magice, ce poate fi recunoscut prin aceea că nici un câine nu are curajul să-l atace și de care ar trebui să se ferească, căci are intenții ascunse.

                Geirrod, văzând că este atenționat de o zeitate, însăși Frigg, îl descoperă pe bărbatul pe care nici un câine nu avea curajul să-l atace, și care se numea Grimnir – Odin deghizat – și-l torturează pentru a afla secretele sale. Îl leagă pe Grimnir – Odin deghizat – între două focuri unde l-a ținut timp de opt nopți fără a-i oferi mâncare sau băutură.

                Geirrod avea un băiat de zece ani tot pe nume Agnar, ca și fratele său. Acest băiat Agnar vine la Odin, care era legat între două focuri, și-i oferă din propria inițiativă un corn plin de băutură bărbatului nevinovat, ca să-și astâmpere setea. În acel moment focul s-a apropriat atât de mult încât haina lui Odin a luat foc. Odin începe să spună formule magice pentru a astâmpăra focul și a-l îndepărta de el prin tehnica magică galdr.

                După aceasta Odin menționează cum a fost el ținut opt zile între două focuri și nimeni nu i-a dat de mâncare decât Agnar. Și că de acum înainte doar Agnar, fiul lui Geirrod, va domni. Îl binecuvântează pe Agnar și-i destăinuie că el este chiar Odin și-i promite cea mai mare răsplată pe care i-o poate oferi cineva, pentru că i-a potolit setea.

                Apoi Odin, ca și o inițiere pentru Agnar, începe să descrie Asgard-ul și lumile superioare din Yggdrasil. Vorbește de palatele zeilor, de lăcașurile elfilor, de nenumărate ființe luminoase și supranaturale, vorbește de zei și de zeițe, descrie Yggdrasilul, vorbește de structura cerului, de pitici, de șerpii aflați la baza copacului lumii, de uciderea lui Ymir și crearea universului din carnea, trupul și din sângele său, de lucrurile minunate și armele magice și luminoase pe care le posedă zeii. Odin îi mai destăinuie numeroasele sale nume / deghizări și aventuri în căutarea puterii, înțelepciunii și a luminii și despre uciderea unor uriași.

                După care îl critică pe Geirrod și-i reproșează că nu a dat atenție cuvintelor și sfaturilor sale și s-a pierdut în băutură și și-a pierdut calitatea prin degenerare / decadență.

                Și-i induce prin galdr pieirea:

„Sfârșitul tău îl am în față,

Ygg, pe cel ucis și mort, de oțel, în stăpânire-l va avea,

Nenorocire cele trei Fecioare[3] ție-ți țes acum,

Aproprie-te de-i putea,

Acum, pe Odin-l vei vedea!

Wakr și Skilfing,[4] Wafud și Hroptatyr,[5]

Gaut[6] și Jalk în cercul zeilor,

Ofnir și Swafnir, dar absolut toate, eu spun,

Mie-mi, existența-și, datorează!”

                Odată ce Geirrod a auzit și a realizat că cel torturat, de către el, și pus între două focuri, era Odin a sărit cu sabia în mână să-l îndepărteze de foc. În acel moment sabia i-a alunecat și a căzut cu mânerul în jos iar Geirrod s-a împiedicat și a căzut peste sabia ce avea vârful în sus. În acest mod a fost străpuns de propria-i sabie și regele și-a găsit moartea. Odin a dispărut, în acel moment, iar Agnar a devenit rege pentru multă vreme.

10. Alvissmól. Poemul lui Alwis.

                Thor vine acasă și-l găsește pe piticul Alwis.[7] În lipsa lui Thor de acasă, acest pitic s-a logodit cu fiica acestuia și a soției sale Sif. Thor este foarte surprins de ceea ce s-a întâmplat în lipsa sa și nu este de acord de loc cu mariajul. Însă deja fiica lui era logodită și promisă piticului.

                Pentru că Thor nu dorea ca angajamentele familiei sale să fie încălcate, chiar dacă nu fuseseră făcute de către el, îl ține treaz pe piticul Alwis toată noaptea punându-i întrebări astfel încât piticul să-și demonstreze cunoașterea și înțelepciunea pe care susținea că le are.

                Atunci, piticul mândru că-și poate etala cunoașterea răspunde cu plăcere întrebărilor lui Thor. În acest mod aflăm lucruri ascunse despre soare, lună, ploaie, cer, nori, vânt, aer, mare, foc, pădure, noapte, despre semințele sădite de oameni, băutură, etc. Atât de multe întrebări i-a pus Thor încât l-a ținut treaz toată noaptea până când, dimineața, a răsărit soarele și piticul a fost surprins de astrul strălucitor și transformat în stană de piatră.

                Astfel Thor a scăpat de el și nu mai a încălcat nici un legământ.

11. Hóvamól. Proverbele lui Har.

                În acest cânt sunt expuse sfaturi, proverbe și îndrumări date de Har, adică Odin,[8] pentru diverse împrejurări.

                Sunt șase părți, fiecare cu propriile exemple din aventurile lui Odin. Și cu propriile considerente morale, etice: diferite de la o parte la alta din această culegere de proverbe. Fiecare din cele șase părți are statut aparte și este separată.

                Se vorbește despre auto-apărare, despre prieteni, despre soțiile altora, cadouri, lene, preluarea averii altuia, prevedere, inima femeilor, infailibilitatea farmecelor feminine asupra sufletelor inteligente, despre moarte, despre greșeli, despre curaj, despre eșecurile care survin pentru oricine, despre sărăcie și bogăție, despre participarea la „Thing”; adunarea în care se dădeau verdicte în privința legii, a război, etc. și se stabileau hotărâri.

                Apoi se vorbește despre procese inițiatice și de cum a reușit Odin să culeagă Runele. Despre ceea ce trebuie făcut la nivel inițiatic, sfaturi despre funcționarea a galdr și a seidr.

                Avem morale de oameni simpli, morale de regi, situații de iubire și îndrăgostire, despre nedreptate și oameni dușmănoși, despre depășirea nenorocirilor, sfaturi despre război.

                Și avem observații cu privire la fenomene inițiatice și de ascensiune spre lumină. Indicații despre practicarea galdr și seidr.

                Deci se cuprinde întreg spectrul vieții obișnuite, simple sau regale și a procedeelor inițiatice și a puterilor magice. Fiecare cu propriile reguli și moduri de funcționare...

                Scrierea este extrem de captivantă și plină de minunate fenomene.

12. RígsÞula. Poemul lui Rig.

                Odată Heimdall, vechile mituri povestesc, a pornit prin Midgard și, prezentându-se sub numele Rig, a intrat în coliba / casa / curtea a trei soți.

                Primul cuplu vizitat trăia într-o colibă. Numele lor era Edda și Ai[9] și erau îmbrăcați în portul străvechi. Heimdall a rămas cu ei trei nopți, a dormit acolo și le-a dat sfaturi. Apoi a plecat mai departe. După nouă luni Edda a adus pe lume un băiețel cu piele galbenă și părul negru. Era foarte puternic și știa să facă toate muncile gospodăriei. Apoi el a avut copii cu servitoarea Thir. Aceasta este clasa slugilor și începuturile ei.

                Apoi Rig, adică Heimdall, a găsit o casă și a intrat acolo. I-a găsit pe Afi și Amma.[10] Rig a rămas acolo trei nopți și i-a sfătuit. După nouă luni s-a născut un băiețel cu piele roșiatică, părul blond și ochii scânteietori. L-au numit Karl. El s-a căsătorit cu Snor.[11] Au avut copii și de aici a apărut clasa țăranilor.

                Rig a mers mai departe și a găsit o sală, cu ușa pe peretele sudic și a intrat acolo. Acolo erau Fadir și Modir[12] care se jucau cu degetele și se priveau în ochi. Rig a rămas la ei trei nopți și i-a învățat. Apoi după nouă luni a apărut pe lume un băiețel cu păr alb, obrajii strălucitori și ochii ca de șarpe. I-au pus numele Jarl.[13] Acesta a învățat să mânuiască scutul, armele, să vâneze cu câinii, să înoate împotriva curenților de apă, etc.

                Jarl s-a căsătorit cu Erna[14] și au avut o viață liniștită împreună. Au avut urmași și din aceștia a apărut neamul oamenilor nobili.

                Acest cânt nu s-a păstrat în totalitate și cel puțin sfârșitul său este pierdut.

13. HyndluljóÞ. Poemul Hyndlei.

                Este  un  cânt  despre  zeița  Freyja  și  ajutorul  pe care-l oferea oricui avea nevoie. Aici Ottar, fiul lui Innstein, un tânăr nobil, puse un pariu cu prietenul său Angantyr cum că el s-ar trage dintr-un neam mai nobil. Angantyr susține la rândul său că el însuși ar face parte dintr-o linie mai nobilă. Ottar și-a pus în joc întreaga moștenire din partea tatălui.

                Pentru a câștiga acest pariu, Ottar, o cheamă în ajutor pe zeița Freyja, la care-i ridica un cult și aducea constant ofrande. Freyja îl transformă pe Ottar într-un mistreț, mistrețul Hildiswini[15] și împreună ajung la uriașa Hyndla[16], ce locuia într-o grotă.

                Freyja îi cere uriașei Hyndla să meargă împreună cu ea la Valholl, pentru ca acolo să-i ceară „Părintelui Oastei”[17], cel ce știe lucruri de demult, să le spună strămoșii lui Ottar: ca astfel Ottar să învingă și să nu-și piardă averea.

                Uriașa realizează că Freyja și-a transformat favoritul, Ottar, în mistrețul Hildiswini și-i spune că acesta nu este demn de a urca pe drumul zeilor. Apoi o acuză pe Freyja că ar fi înșelat-o și că ochiul ei se rotește mereu: adică îl califică pe Ottar drept iubitul Freyjei.

                Freyja neagă și-i spune că acest mistreț, cu păr de aur, a fost creat de către piticii Daïn și Nabbi, care o slujeau, și care l-au făcut cadou zeiței.[18]

                Apoi evenimentele se desfășoară în Valholl unde Hyndla începe a prezenta linia genealogică a lui Ottar.

                Ceea ce este interesant este că enumerarea cuprinde aproape pe toți eroii cunoscuți din sursele nordice.

                Apoi uriașa Hyndla întărește aceasta spunând că toți cei ce sunt enumerați de ea „cu toții sunt înrudiți cu tine, Ottar, tu, nătărăule!” Ca și cum Ottar ar fi fost adormit la propria-i moștenire, la proprii strămoși.

                Dialogul se întrerupe brusc și urmează o parte a cântului sub numele de fragmente din „Mica Vóluspó”.

                Aici se amintește de moartea zeului Baldr și că tatăl lui, adică Odin, a fost moștenitorul lui Burr. Și se trec în revistă genealogiile Gerdei și a unor uriași. Și că toți uriașii se trag din Ymir, cel ucis de Odin și frații săi: Wili și Ve. Apoi se vorbește despre Loki și sălbatica uriașă din pădurea de fier, Jarnwidr: Angrboda[19], cu care l-a făcut lupul Fenrir, ce-l va înghiții la Ragnarok pe Odin. Și cum a fost zămislit Sleipnir, armăsarul lui Odin, prin legătura lui Loki cu armăsarul „Swadilfari”.

                Apoi se amintește sfârșitul zeilor și evenimentele ce-l preced și faptul că va veni un nou zeu, atât de mare încât nu are curaj să-i pronunțe numele.

                Freyja, mulțumită, cere berea, cea care restabilește memoria, astfel încât cele spuse de uriașa Hyndla să poată fi ținute minte în dimineața celei de a treia zile când înfruntarea dintre Ottar și Angantyr va avea loc: enumerarea strămoșilor.

                Hyndla, dușmănoasă, dorește să se întoarcă în grota ei și să doarmă și-i spune Freyjei că nu-i mai îndeplinește nici o dorință și o jignește sexual făcând-o Heidrun (capră mitică) înfocată ce fuge după țapi: „capră ce fuge după țapi”.

                Mai multe strofe lipsesc. Freyja îi spune uriașei, la auzul insultelor și a refuzului de a mai colabora, că o va încolăci în foc astfel încât să moară și să nu mai ajungă niciodată în viață acasă. Realizează aceasta folosind calitățile ei seidr în manipularea forțelor primordiale ale naturii.

                Hyndla observă focul, câmpul aburind de foc și strigă. Apoi pronunță un blestem ca berea dată lui Ottar, ca berea de aducere aminte cerută de Freyja, să fie asemeni otrăvii și să-i aducă nenorocirea.

                Freyja, prin puterea ei magică, folosind seidr, anulează blestemul Hyndlei asupra lui Ottar, invocând zeii în ajutor.[20]

14. Svipdagsmól. Poemul  lui Swipdag.

                Acest cântec reunește două părți distincte Grogaldr (incantația galdr a lui Groa) și Fjolsvinnsmó (cântecul lui Fjolswid).

                Swipdag a fost logodit cu frumoasa Menglod, de când era copil. Însă mama sa, Groa, a murit și el nu știe ce să facă și cum să ajungă la Menglod, acum că a atins adolescența. Iar mama lui vitregă îi cere să plece și să-și câștige frumoasa promisă fără ai spune însă ce are de făcut pentru aceasta.

                Astfel că Swipdag fuge la mormântul mamei sale și folosind formule magice, utilizate și de Odin, o trezește pe mama sa și o conjură să-i vină în ajutor. Mama sa se trezește și sprijinită de piatra mormântului – la poarta dintre lumea viilor și a morților – îl învață pe fiu o serie de formule / incantații magice, știința galdr, care să-l păzească de orice pericol. Și-i dă sfaturi cum să scape de puteri dușmănoase, superioare lui.

                Aici începe partea a doua, unde Swipdag urcă muntele spre cetatea gigantului, acolo unde era frumoasa Menglod. Îl întâlnește lângă cetate pe Fjolswid, pe care-l numește un monstru și intră în dialog cu el.[21] Acesta încearcă să-l facă pe Swipdag să se întoarcă din drumul lui. Swipdag  folosește numele de Windkald, disimulându-și identitatea, pentru a afla mai multe informații despre posibilitatea de a intra în cetatea, care este înconjurată de flăcări și apărată, în curte, de doi dulăi înfricoșători cu numele Gifr și Geri.[22]

                Cetatea uriașului, unde se află Menglod cea căutată de Swipdag, se numește Lyr și se rotește pe vârful unei săbii, fiind înconjurată de flăcări uriașe.

                Dialogul dezvăluie secretele cetății uriașului, unde era Menglod, și informații, din nou, despre frasinul Yggdrasil. Apoi Fjolswid destăinuie secretul intrării în cetate: dulăii paznici pot fi îmblânziți, pentru a trece de ei, doar cu o bucată din carnea cocoșului Widofnir[23], ce stă pe ramurile Yggdrasilului. Pentru aceasta trebuie ucis cocoșul de pe Yggdrasil, șarpele copacului. Aceasta se poate face doar cu „secera ce luminează”: Läwatein. Această seceră ce luminează reprezintă de fapt penele din coada cocoșului. Însă această seceră nu poate fi obținută decât după moartea cocoșului, a șarpelui copacului. Dar nu se poate ucide Widofnir decât cu secerea Läwatein. Iar secera Läwatein nu se poate obține decât omorând cocoșul Widofnir. Deci este vorba de o imposibilitate și un mister de nedeslușit cu privire la intrarea în cetate.

                O dată ce Swipdag află, deghizat fiind ca Windkald, de la Fjolswid, secretele cetății, legătura acesteia cu Yggdrasil, misterul intrării în cetate și particularitățile vieții Menglodei își destăinuie adevăratul nume.

                Atunci Fjolswid o anunță pe Menglod că a sosit cel așteptat și promis. Dulăii ce apărau cetatea Lyr se lingușeau pe lângă Swipdag, acesta intră în cetate, iar Menglod îl primește cu multă bucurie: pe cei doi așteptându-i doar zile fericite.

  

↑

                Aici se încheie cânturile Zeilor.

↑

                Mai există un poem rămas, pe numele de „Ghicitoarea Corbului”, dar care nu a fost inclus în toate publicările și traducerile Eddei. Este o poezie plină de mister și aparent de neînțeles, compusă din 26 de strofe. Doar cei trecuți prin inițierile și misterele nordice, de exemplu cele Odinice printre altele, și care au supraviețuit pot surprinde sensul acesteia. Nu există o linie conștient clară, propozițiile, de multe ori, neavând cursivitate conștientă: este o formulă magică „galdr”.

                Avem prezentată varianta tradusă în engleză. În plus prima și ultima strofă în română.

1.                                                        26.

„Tatăl suprem” lucrează,                             Puterile s-au ridicat,

Elfii discern,                                                Lumina Elfilor

Vanirii știu / cunosc,                                    În direcția nordului spre Niflheim

Nornele indică,                                            Au vânat / urmărit noaptea.

Ividia dau naștere,                                       În sus a fugit Argjöll

Omul suportă,                                             Fiul lui Ulfrun,

Thurșii așteaptă,                                        Puternicul care suflă prin „corn”,

Valkyriile doresc cu ardoare.                        În înălțimile / vârful cerului.

................................................

---

[1] „Părintele care alege” sau poate mai bine tradus „Tatăl suprem” a fost considerat a fi Odin, până nu de mult. Totuși, cercetări și analize recente au indicat că de fapt poate fi vorba de arhaicul și vechiul zeu al germanicilor Tyr. Abia în perioada migrației popoarelor Odin ocupă locul, avut până atunci de Tyr, de suprem peste Zei. Prin urmare, dacă este vorba de Odin sau de Tyr, încă nu știm cu siguranță.

[2] Se observă clar că Tyr nu este fiul lui Odin. Poate un fiu adoptiv. Însă Tyr este un zeu mult mai vechi decât Odin.

[3] Cele trei fecioare sunt Nornele ce țes destinele tuturor: Urd, Verdandi și Skuld, trecutul – prezentul – viitorul.

[4] Wakr – cel mereu atent; Skilfing – cel ce sperie.

[5] Wafud – plimbărețul; Hroptatyr – zeul zeilor.

[6] Gaut – creatorul.

[7] Alwis – cel înțelept pe deplin.

[8] Har – cel măreț.

[9] Străbunica și străbunicul.

[10] Bunicul și bunica.

[11] Șnur sau noră.

[12] Tatăl și Mama.

[13] Denumirea bărbaților născuți din neam nobil în Norvegia.

[14] Iscusita.

[15] Mistrețul de luptă.

[16] Cățeaua.

[17] Probabil Odin.

[18] Și fratele Freyjei, Freyr, are un mistreț, pe nume Gulimbursti, care strălucește în întuneric și luminează drumul, făcut de și primit cadou din partea piticilor Sindri și Brokk, fii ai lui Iwaldi.

[19] Aducătoare de suferință.

[20] Freyja este cea care i-a învățat pe Aesiri și pe oameni știința / arta magică seidr. Lucrul cu spiritele, elementele naturii și ale lumii; invocarea și chemarea lor în obținerea unor modificări de destin, schimbarea desfășurării sau al cursului evenimentelor, sau obținerea unor rezultate dorite.

[21] Cel mult îndemânatic.

[22] Ambele nume par a însemna hămesitul.

[23] Numele înseamnă șarpele copacului.