Freyr și sabia sa
Sabia
de lumină a lui Freyr reprezintă lumina superioară „focului” și a „gheții”, lumina eternă
ce ne spune ce și când trebuie să facem ca totul să iasă bine și corect. Efortul
inițierii, al misterelor nordice, este de a asimila această
lumină infinită în natura noastră internă.
Procesele
inițiatice nordice schimbă natura internă a omului cu lumina
infinită. Astfel încât omul nu mai este doar „uman”, cu tot ceea ce cuprinde
aceasta, ci este „lumină”. Natura sa internă este din lumină.
Dacă Freyr renunță la indicația „luminii” de a nu
o lua pe Gerd, atunci el pierde sabia de lumină. Nu ai voie să faci ceea ce ți s-a interzis de
către „lumină”. Supunerea față de lumină, ascultarea luminii,
indiferent de ceea ce interiorul nostru / capriciile superficiale, degenerante și ușor trecătoare ale
personalității noastre vor, înseamnă să ai sabia luminii, adică arma
„lumină”, adică a știi exact ceea ce trebuie să faci și când: a avea
lumină în tine... adică a fi victorios!
Această
lumină este superioară Muspelheim (care produce un fel de „lumină” ca produs
secundar al arderii distrugătoare, dar nu este lumina pură infinită) și nu poate veni
decât din afara Yggdrasilului: deci de dincolo de Ginnungagap. Căci Muspellheim
este prima și cea mai puternică zonă. Ori ceva mai puternic decât
atât trebuie să fie din afara Yggdrasilului.
Deci
acesta este sensul, și se clarifică total, de ce tribul Aesirilor și-a ridicat Temple
în câmpia „Idei”,[1] și apoi Altare și la aceste altare
închinau un cult.
Nimeni
nu știe la cine și ce scop îndeplineau, însă acum este
clar că ei ridicau un cult „Luminii”, ce vine de dincolo de Muspelheim și de dincolo de
Ginnungagap și care străbătea prin Yggdrasil, intrând prin vârful lui.
Și Tyr este sacerdotul ce-i conduce pe zei la această
lumină. Deci Tyr este Zeul Zeilor. Îi face pe Zei să-și depășească condiția devenind ceva
superior...
Îi
conduce pe zei la lumina infinită...
Aceasta
este „lumina” cu care se poate învinge Muspelheim, „lumina” ce păzește de Muspelheim și te face
învingător în bătălia împotriva lor. Sabia lui Freyr îl învinge pe Surtr,
învinge Muspelheimul.
Deci
este o putere mai mare decât Muspelheim... lumina de dincolo de Ginnungagap și care intră în
Yggdrasil prin vârful acestuia. Pentru aceasta sunt acele altare de cult ale
Aesirilor în Asgard! Adică pe câmpia Idei, câmpia activității neîntrerupte.
Deci Yggdrasilul este luminat, își primește lumina, din
afara lui însuși... de dincolo de Ginnungagap.
Recucerirea
sabiei de lumină... ar însemna atunci abandonarea oricăror capricii și dorințe subiective ale
zeilor și ascultarea exclusivă a „Luminii”: a înțelepciunii. Nu
asculți de tine ci de „lumină”... adică transformi natura ta
internă în lumină... în reușită! Faci corect lucrurile...
Acesta
este sensul misterelor inițiatice nordice: asimilarea luminii.
Sabia lui Freyr
și „Lumina infinită”
Sabia
lui Freyr, se spune în mitologia nordică că, este atât de bună încât luptă
singură. Ea singură câștigă bătălia. Și aceasta este și în experiența oricărui Zeu sau
ființă din Yggdrasil ce o deține. Ce a asimilat
ceva lumină...
Dacă
se ascultă semnalele și tendințele date de „lumină” atunci se observă
că fără să fi făcut ceva se câștigă bătălia, orice luptă cu oricine
din Yggdrasil.
Deci
Lumina se luptă pentru cel ce o are. Din acest motiv Odin nu reușea nici de cum
să-i învingă pe Vaniri. Vanirii aveau „lumina” de partea lor. Și aceasta îi scăpa
de fiecare dată. Și asta până Freyr a preferat capriciul personal, a o avea
pe Gerd, în fața direcției cerute de „lumină” și atunci evident a
pierdut sabia de „lumină”. Aceasta este singura sabie care nu are un nume, care
se lupta singură și câștigă de fiecare dată: chiar în fața fiilor lui
Muspelheim. Câștigă chiar în fața focului primordial ce a creat
împreună cu Niflheim multiversul, copacul lumii: Yggdrasilul.
Deci,
dacă prințul Vanirilor, Freyr, avea această „sabie de lumină”, ce
nu are un nume, înseamnă că Vanirii știau și știu drumul de
ascensiune până în vârful Yggdrasilului și dincolo de Ginnungagap, de unde vine
„lumina”. Ei aveau contact cu lumina eternă ce e dincolo de Yggdrasil, peste
Ginnungagap.
De
aceea Freyja știe tot drumul și nutrește exact calitățile necesare
ascensiunii către lumina din vârful Yggdrasilului... ea știe exact ce te
face să ascensionezi! Ea l-a învățat și pe Odin...
anumite taine...
Vanirii
știu drumul de ieșire din Yggdrasil... au contact direct
cu lumina de dincolo de Muspelheim, dincolo de Yggdrasil și Ginnungagap. De
aceea Freyja este acceptată oriunde în Yggdrasil... știe toate
secretele ascensiunii către lumină. Și nu are seamăn în Yggdrasil.
Freyja
a fost aleasă de către lumină și are lumină în interiorul ei...
Vanirii trebuie să recucerească legătura, care s-a pierdut, cu lumina eternă
din afara Yggdrasilului, dincolo de ginnungagap. Și Freyja se luptă
pentru fratele ei neîncetat...
Aceasta,
recuperarea sabiei, se poate face doar ascultând de lumina de dincolo... de
dincolo de orice. Este un nivel atât de înalt... dincolo de Niflheim și apoi chiar
dincolo de Muspelheim și mai încolo: dincolo de... Ginnungagap.
Prin
urmare doar Lumina te poate alege. Căci nimeni nu poate traversa ginnungagap.
Doar din lumina eternă se poate veni prin Ginnungagap în Yggdrasil. Căci
această lumină intră în Yggdrasil, în multivers, prin vârful acestuia. Există
deci o metodă de a trece și invers, însă doar cu ajutorul luminii
și doar lumina hotărăște pe cine ajută,
luminează și aduce peste „hăul căscat”, în care a apărut
Yggdrasilul. Apărut din ciocnirea Muspelheim și Niflheim.
Lumina
te alege... și te conduce spre ea. Nu tu pe ea... Freyja și Vanirii au fost
deci aleși.
Lupta dintre
Aesiri și Vaniri
Cred
că Odin a lăsat intenționat turnul de veghe Hlidskjalf deschis, sau măcar
accesibil, pentru a-l tenta pe Freyr. A plănuit totul cu atenție. Odin a deschis
intenționat drumul pierderii sabiei de lumină de către Freyr,
pentru a-i compromite pe Vaniri, pe care nu reușea nici cum să-i
învingă și cu care a fost, deci, nevoit să se alieze. Cu „sabia de
lumină” Vanirii ar fi câștigat bătălia de la Ragnarok și i-ar fi învins
chiar și pe „fiii lui Muspel”, fiii focului. Odin a întins o
capcană, cu bună știință, pentru a-l agăța pe Freyr și a reușit să-i separe pe
Vaniri de puterea lor invincibilă: „sabia de lumină”. Deci, în parte, vinovat
de pierderea sabiei de lumină este și Odin... de vreme ce el a declanșat acțiunea și succesiunea de
evenimente prezentate în Skirnismól,
din Edda poetică.
Poate,
logica din spatele acestei acțiuni a lui Odin este că odată ce arma
care-i făcea invincibili pe Vaniri ar fi fost pierdută, ei ar fi trebuit să se
alieze absolut complet cu Odin sub comanda lui, la Ragnarok. Altfel, de ce să
accepți o alianță sau să te lași condus de
altcineva dacă posezi o armă ce te face invincibil?
Odin
a încercat astfel să-și crească propria putere și șansă mai ales la
Ragnarok.
Oricum,
pierderea sabiei luminii de către Freyr, și deci de către Vaniri, este doar
temporară: legătura se va reface! Între „lumină” și Vaniri. Căci
Freyja a continuat să lucreze în secret, ea știind cum se
ajunge la „lumină” și ceea ce cere lumina. Freyja înțelege „lumina”... și Vanirii își vor redobândi
astfel sabia, sabia de lumină ce luptă singură și-i poate învinge
pe „fiii Focului”, fiii lui Muspell. Astfel, Vanirii vor deveni din nou
invincibili. Era doar o problemă de timp... și dispoziție.
Sexualitatea inițiatică nordică
Nu
toți zeii înțeleg sexualitatea ascensională a
Idunn-ei. Le este refuzată. Deci sexualitatea sacră, inițiatică este ceva
la care nici zei nu au acces... Hmmm, ce interesant.
Zeii
trebuie să-și câștige dreptul și accesul la acest
tip de sexualitate. La uriașul Thiazi nu i s-a dat voie... nu a
avut acces la sexualitatea ascensională... pe care Idunn o oferea. Și care te ține mereu tânăr.
Te reînnoiește... Te revigorează.
De
aceea el, Thiazi, a încercat să o fure, să fure știința sacră a artei
luminoase a sexualității ascensionale, pentru a putea urca prin Yggdrasil. Și a plătit imediat
cu viața pentru această îndrăzneală. Lui îi era interzisă.
Nimeni
nu are voie să se atingă de sexualitatea inițiatică, ce te
ridică prin Yggdrasil, dacă nu i s-a dat acceptul... și Tyr dă acest
accept. Vechiul zeu ce orchestrează tribul Aesirilor și al Vanirilor...
Vechiul zeu ce se ocupă de poziționarea divinităților în
Yggdrasil... El, Tyr, cel care deschide posibilitatea aproprierii de „lumina
infinită” ce străbate în Yggdrasil prin vârful lui. Tyr... cel ce trezește la lumină.
Dacă
baza intensificării plăcerii și a energiei și a senzațiilor sexuale este
mișcarea mai rapidă și mai intensă, și mai brutală,
atunci oricum se ajunge la un punct în care nu te mai poți mișca mai rapid sau
mai tare. Ajungi într-un punct în care nu poți face mai rapid și nici mai tare.
Intensificarea energiei sexuale ține de altceva: de intensificarea
trăirilor... arta intensificării inițiatice sexuale și erotice trebuie
descoperită... și nu ține de viteza și puterea de
penetrare fizică.
Iar
dacă se folosesc calități murdare, pestilențiale și degradante ale
lucrurilor pentru a intensifica trăirile sexuale și erotice...
evident devenim murdari și sexul în loc să fie frumos și plăcut este
murdar și respingător. Este foarte ușor să observăm
aceasta...
Plăcerile
sexuale și trăirile intense țin de altceva și nu de viteza și puterea
penetrării sau de apelul la calitățile mizerabile ale lucrurilor
degradante și degenerante...
Plăcerea
și frumusețea sexuală sunt altundeva, adevărata
intensitate este altundeva...
Idunn
indică prin caracterul ei spiritual cheia sexualității ascensionale...
Inocență, puritate, iubire, simplitate... gingășie, etc... Semnele
sunt prezente. Iar merele, sexualitatea, trebuie să fie de „aur” ca să asigure
reînnoirea și ascensionarea... merele crude, sexualitatea în stare
non-rafinată, aduc doar degenerarea, decăderea, moartea și decrepitudinea.
Tyr
decide cine are acces la ascensiune și la mai multă lumină: și Idunn oferă arta
rafinamentului sexualității inițiatice.
Idunn
și sexualitatea
Asgardienilor
Idunn
oferă din mâna ei merele de aur celorlalți Aesirii și Vaniri. Altfel
merele se veștejesc. Doar dacă Idunn le oferă personal merele: ele
oferă înnoirea, întinerirea. Merele sunt, evident, sexualitatea iar caracterul
inocent și infinit de pur al Idunnei indică sexualitatea inițiatică, rafinată...
Ceea
ce înseamnă că Idunn este zeița sexualității rafinate și pure. Ea este
denumită și descrisă ca inocența, gingășia și simplitatea
absolută. Ea este inocența infinită și nu cunoaște răul. Ea îi
învață pe Aesirii arta și misterele sexualității inițiatice.
„Merele de aur” ale Idunnei semnifică că sexualitatea
trebuie să treacă printr-un proces de control, sacrificiu, transformare,
orientare, canalizare, rafinare, distilare, purificare, la fel ca și
aurul: purificare, valorizare, șlefuire.
Căci
este evident că e vorba de „mere de aur” ce întineresc și nu de „merele
crude” din mitologia avraamică, iudaică: unde merele nu sunt trecute prin
procesul rafinării și deci otrăvesc, aduc moartea și degenerarea.
Merele
Idunnei sunt de „aur”... Sunt prelucrate, șlefuite, rafinate,
purificate... și deci oferă înnoire și întinerire,
„activitate neîntreruptă” și consumate constant: nemurire. Și nu sunt otravă
ca merele crude ale iudeilor.
Deci
sexul, în misterele inițiatice nordice, trebuie folosit, prelucrat și rafinat: obținând ceva de
înaltă valoare nobilă... pentru a te înălța spre „lumina” din vârful Yggdrasilului.
Indicația este evidentă.
Pe
când mărul ne-rafinat ucide... Căci este otravă... pentru inițiat și-l coboară... nu
îl urcă. Mărul, sexul, trebuie rafinat și purificat până devine atât de prețios ca aurul: pentru
a putea rămâne tânăr și activ în mistere, reîmprospătat. Pentru a putea
ascensiona prin Yggdrasil. Altfel inițiatul se pierde și „moare” repede.
Freyja
știe asta foarte bine...
Idunn, cu merele ei de aur, ce conferă întinerirea (înnoirea)
zeilor reprezintă, de fapt, accesul la prelucrarea și
rafinarea sexuală, accesul la sexualitatea nobilă. Și
aceasta deschide calea ascensiunii zeilor și
oamenilor prin Yggdrasil.
Sunt
Zei ce doresc și ei ascensiunea, ca de exemplu Thiazi: care încearcă
prin forță să o fure pe Idunn și merele ei și să o forțeze să-i dea
accesul la sexualitatea purificată. Probabil a cerut accesul la Asgard și deci la
ascensiune dar i-a fost refuzat. Aesirii au trebuit să-l distrugă ca să scape
de el.
Deci,
cineva hotărăște care Zeu, și probabil care om, primește și care nu accesul
la misterele și știința și arta
ascensiunii, care Zeu este demn și a acumulat suficiente merite, ca Zeu,
pentru ca lumina să-i permită ascensiunea.
Și cel ce hotărăște este Tyr. El
este originea „schimbării” și sacerdotul și învățătorul secret al
Aesirilor: îi învață pe aceștia ce trebuie să facă pentru a
ascensiona.
Deci
Tyr hotărăște cine ascensionează și cine nu. Tyr
hotărăște, prin urmare, cine intră în Asgard și cine nu, cine
merită și cine nu merită. El hotărăște cine are acces
la misterele sexualității inițiatice, la arta purificării sexuale,
care modifică natura noastră...
Idunn și „lumina”
Idunn
are ca soț pe Bragi, poetul. Ei au o căsnicie fericită iar Bragi îi
povestește zilnic Idunnei o poveste fără sfârșit...
Aceasta
ar putea înseamna, printre altele, că sexualitatea de aur, rafinată, controlată
și nobilă trebuie combinată cu lumina înțelepciunii. Căci poezia la
nordici era sinonimă, în sens, cu înțelepciunea.
Odin
fură miedul poeziei pentru a-l oferi zeilor și oamenilor. Acest
mied oferă înțelepciune. Prin urmare „poezia” este înțelepciune, este
lumina cea mai înaltă a înțelepciunii, pentru
care Odin și-a sacrificat ochiul drept.
Astfel,
în experiențele inițiatice, este nevoie de a combina
sexualitatea de aur cu înțelepciunea mereu reînnoită și mereu mai înaltă pentru a
ascensiona prin Yggdrasil.
Că
Bragi povestește o poveste fără sfârșit Idunnei
semnifică faptul că înțelepciunea trebuie să fie mereu depășită spre o înțelepciune mai amplă, mai profundă, mai luminoasă... Este posibilă depășirea înțelepciunii proprii
spre una mai înaltă. Că povestea spusă de înțelepciune, de
Bragi, nu are sfârșit semnifică posibilitatea depășirii oricărui nivel de înțelepciune spre o înțelepciune și mai înaltă... Asimilarea de
lumină nu are sfârșit...
În
experiențele inițiatice înțelepciunea trebuie
să fie depășită mereu și mereu spre una și mai luminoasă și mai înaltă...
Prin
urmare combinarea sexualității de aur cu înțelepciunea mereu înnoită și mai luminoasă duce la crearea și accelerarea
ascensiunii... prin Yggdrasil.
Aceasta
fac zeii pentru propria reîntinerire și ascensiune, pentru propria înălțare și auto-perfecționare a naturii
lor interne în vederea aproprierii tot mai mari de lumina din vârful
Yggdrasilului.
Odin
face orice pentru propria ascensiune... orice sacrificiu.
Odin
și-a sacrificat propriul ochi pentru a avea acces la
această înțelepciune. Și apoi și-a riscat viața pentru a fura înțelepciunea, sub
forma miedului poeziei, de la Giganți și a o oferi Zeilor
și oamenilor. Pentru a oferi lumina...
Ascensiunea Zeilor
Skadi
profită de moartea tatălui, zeul Thiazi, și cere ca recompensă intrarea în rândul Aesirilor, deci primirea științei ascensiunii. Inițial este acceptată
dar apoi încet, încet se îndepărtează ea. Nu orice zeu sau om este pregătit sau
dispus pentru teribilitatea și sacrificiile indescriptibile... ale ascensiunii prin Yggdrasil, spre
lumina ultimă din vârful frasinului.
Nu
degeaba Odin este numit „cumplitul”. Ascensiunea este dincolo de orice descriere:
e cumplită, suferință inimaginabilă...
Mulți zei, vedem în mitologia nordică, și-ar dori ascensiunea... o poziție mai bună în Yggdrasil, ca Thiazii, Skadi, etc. Însă
Tyr hotărăște că nu suportă ascensiunea, că nu au
suficiente merite și nu au starea,
suportabilitatea și dispoziția interioară necesară, indispensabilă inițierii și parcurgerii proceselor ascensiunii.
Tyr
se ocupă de ascensiunea zeilor. El are știința și datoria de a-i ridica pe anumiți Zei. Deci i s-a dat și capacitatea și lumina de a distinge ce Zeu merită și poate să se ridice prin Yggdrasil spre „lumina infinită”. Tyr este un Zeu
pentru Zei, Zeu al Zeilor. Așa cum Freyr sau Thor sunt Zei pentru oameni și Odin Supremul șef peste Zei, așa Tyr este un Zeu
pentru toți acești Zei. El este Zeul Zeilor.
Tyr
are acces la mistere și la o lumină ce
Zeii nici nu o bănuiesc. Nici măcar „fiii focului”, fiii lui Muspell. Tyr ca
„gigant al ghețurilor” la originile universului, are
acces la ceea ce nici Muspell nu bănuiește. Oare de ce? Este o responsabilitate cumplită... te face țintă a răzbunării, urât și invidiat și trădat printre toți zeii.
Multă
dușmănie a primit, în mod gratuit, Tyr din
partea Zeităților cărora le-a fost refuzată
ascensiunea... și din partea Zeităților cărora le era și le este frică de el... și de puterea sa. Frică de el și de acoliții săi umani din Midgard!
↑
Tyr
este responsabil cu buna funcționare a lumilor superioare, lumilor divine, spirituale, cu buna funcționare a Yggdrasilului. El este Irminsul (Saxon), marea
coloană de susținere, stâlpul lumilor...
În
descrierea runică a runei cu același nume se menționează: „Tyr este o stea ce ghidează, prinții își depun întreaga
încredere în el, se află tot timpul pe traiectoria / direcția sa prin / deasupra ceții adânci din noapte și nici o dată nu greșește.”[2]
Adică își atinge întotdeauna ținta.
Tyr
este axul Yggdrasilului. El face ca lumea, Yggdrasilul să se învârtă și ca fiecare zeu să-și găsească locul potrivit cu propria sa natură și nu cu propriile lor ambiții sau aspirații capricioase de moment.
Tyr
produce schimbarea în cele nouă lumi. El incită la schimbare. Tyr are grijă și este un păzitor ascuns al Yggdrasilului. Mai mult... el
împarte lumina și dă cheile ascensiunii spre lumina
infinită, cea din afara Yggdrasilului și care luminează Yggdrasilul. El duce Zeitățile la lumină, le orientează și le învață să ascensioneze: le duce la lumină. Tyr îi duce pe Zei la lumină...
„Aur Spiritual”
și „Foc Spiritual”
În
mitologia nordică nu focul emana lumina plăcută și cea superioară,
ci aurul. Aurul emana lumină. În „cântul lui Hymir” se specifică clar că sala
zeului Ägir nu avea nici o sursă de
lumină, deci nu exista foc. Ci aurul din care era construită întreaga sală
emana lumină, „lumina” plăcută zeilor. Din această cauză sala lui Ägir era
superioară. Era ceea ce este mai de preț și mai valoros.
De
asemenea Zeița Freyja, în „cântul Hyndlei”, dorea să ajungă la Valholl,
Valhalla, pe mistrețul Hildiswini. Acesta strălucea din cauza părului său de
aur. Deci lumina iubită de zei este cea emanată de aur.
Freyr,
stăpânul Elfilor luminii și a Vanirilor, primise cadou de la
pitici, Sindri și Brokk, mistrețul Gullimbursti, făcut dintr-o bucată
de aur. Freyr îl călărea căci lumina prin noapte, fiind făcut tot din aur.
Există
numeroase referințe la superioritatea aurului și la lumina
emanată de aur.
Cei
familiarizați și experimentați cu fazele
superioare ale ascensiunii prin Yggdrasil înțeleg acestea...
Lumina
aurului este cea râvnită de Aesiri și de Vaniri.
Și focul emană o
lumină însă zeii știu prea bine că este o lumină înșelătoare. Focul
este domeniul lui Surtr, „cel negru” sau „înnegritul”: Muspelheim. Focul este
distrugător și arde și distruge totul. Lumina emanată de foc
nu este dorită, fiind înșelătoare și coruptă.
Zeii
doreau lumina reală, cea emanată de aur, și nu simulacrul de „lumină” ce iese din
foc și înșeală pe cei slabi și neștiutori.
Prin
urmare lumina aurului era infinit superioară luminii focului în misterele inițiatice
ascensionale nordice. Căci aurul reflecta, de fapt, lumina infinită din afara
Yggdrasilului și care intra în Yggdrasil prin vârful acesteia. Focul
emană o lumină dar nu este lumina reală. Este o înșelătorie, o
orbire, ... o întunecare.
Focul doar arde și înnegrește totul. Focul
distruge.
„Lumina” înalță...
Yggdrasilul și lumina sa
Zeii
încearcă să ascensioneze cât mai sus în Yggdrasil. Un grad foarte înalt al
zeilor este să devină cu natură de gheață, să posede natura internă perfect
cristalină a gheții, pe unde lumina infinită din vârful Yggdrasilului
poate să strălucească: luminând lumile.
Natura
interioară de gheață înseamnă strălucirea luminii infinite prin tine. Lumina
infinită trece prin tine și luminează zonele din interiorul
Yggdrasilului. Pentru aceasta trebuie cucerită „gheața” sau natura
perfectă interioară, care este ca o sticlă și ca un cristal și care are deci
capacitatea de a primi lumina infinită și de a o transmite mai departe... în
lume.
Astfel,
a putea lumina lumile din Yggdrasil. Lumina infinită poate lumina prin noi dacă
avem în interior o natură perfectă de gheață. Aceștia sunt uriașii gheții, cu sediul sau
originea în primordialul Niflheim. Ei existând dinaintea creării universului.
Sunt coexistenți cu Muspelheim și Ginnungagap.
Apoi,
prin ascensiune, mai departe, se poate obține natura de „fier” sau natura
interioară de „foc”. Adică „fiu al focului”, Muspell. Fierul și focul sunt tot
una în simbolistica nordică. Fafnir, dragonul, avea toate ușile și tot bârlogul din
fier, el fiind de natura focului, ca Dragon. Dragonul scoate flăcări pe nări și pe gură. Fierul și focul au același efect asupra
cărnii, sunt percepute la fel pe piele și în carne.
Mai
departe, se poate transforma totul în aur. Aurul reflectă perfect și minunat lumina
în infinite nuanțe și calități și chiar o
amplifică. Deci se poate atinge o reflectare și mai intensă a
luminii infinite din afara Yggdrasilului și se poate reflecta în Yggdrasil.
Este
o calitate superioară de reflectare a luminii infinite. Aici se află Vanirii.
Prințul Vanirilor, Freyr, avea un mistreț de aur,
Gullimbursti, ce-i lumina calea în orice întuneric. Freyja mai este denumită: „cea care luminează” sau „cea strălucitoare”, cea care strălucește, deci cea din
care iese lumina și produce tot ce este minunat și frumos în
Yggdrasil. Și în plus și ea are, ca și Freyr, un mistreț cu perii de aur.
Dar
nu este încă lumina pură. Apoi putem reveni la lumină, însă aceasta, în afara
Yggdrasilului.
Până
aici am vorbit de lumina pură, infinită, eternă ce intră în Yggdrasil prin
vârful acestuia. Este lumina reală, increată, infinită, eternă. Este doar
lumină ce nu se amestecă cu creația, cu Yggdrasilul. Ea se reflectă în
Yggdrasil prin aur, Vanirii din Vanaheim, și prin gheață, Uriașii ghețurilor din
Niflheim. Este lumina ce a făcut să apară Muspelheim, focul, și Niflheim, gheața, în Ginnungagap și le-a făcut să se
ciocnească pentru ca, la sfârșit, să ia naștere Yggdrasilul.
Deci lumina infinită este existența reală din spatele Muspeheim-ului și a Niflheim-ului.
Pe
de altă parte, în interiorul Yggdrasilului, lumina soarelui este o lumină a
focului. Deci nu „lumina infinită”. Lumina ce există în Yggdrasil este dată de
foc și de reflecția Vanaheim și Niflheim.
„Lumina
infinită” este dincolo de fiii focului, dincolo de Muspelheim. Nu trebuie să ne
lăsăm înșelați de lumina focului în inițierile
ascensiunii: ci doar trebuie să ne folosim de foc... dar ghidați de lumină.
Propulsați și chinuiți / torturați de foc dar
urmărind lumina! A urmări focul înseamnă a fi distrus și a cădea în
întuneric...
Lumina
focului este o lumină din Yggdrasil, din Muspelheim, și mult inferioară
luminii pure, reale din afara Yggdrasilului. A reflecta lumina infinită, este
treaba Vanirilor și a gheții, însă lumina ce provine din foc, din
Muspelheim este complet altceva. Lumina focului nu este „lumina infinită”
reală, este un produs secundar... murdar (ca și ceea ce rămâne
după ce a fost ars: cenușă și mizerie).
Deci
în Yggdrasil există două lumini: lumina infinită reflectată de Vaniri și de Niflheim și lumina ce vine
din foc, din Muspelheim, lumina falsă produsă de foc.
Ascensiunea prin
Yggdrasil
Pentru
a ascensiona prin Yggdrasil avem nevoie de „mere de aur” adică de o puritate
superioară fiilor focului, superioară Muspelheim, avem nevoie de ceva superior:
de lumina eternă, infinită din afara Yggdrasilului. Avem nevoie de propulsia și tensiunea focului însă avem nevoie simultan să urmărim
lumina infinită și nu lumina focului.
Deci
trebuie să reflectăm prin natura noastră „lumina infinită” și să nu ne lăsăm păcăliți de lumina inferioară ce vine din foc. Foarte important!
Prin
urmare doar lumina infinită orientează, ajută și dictează ascensiunea prin Yggdrasil și nu focul, Muspelheim. Focul o propulsează. Ceea ce
înseamnă că natura noastră internă trebuie să fie asemeni „luminii infinite” și nu a focului. Într-adevăr, avem nevoie de o scânteie
din Muspelheim în interiorul nostru pentru a avea propulsia necesară. Însă
direcția este înspre lumina infinită...
lumina reală.
Deci
lumina infinită hotărăște cine
ascensionează și cine nu, și nu focul. Trebuie să fim precum aurul, în interiorul
nostru, pentru a ajunge în vârful Yggdrasilului.
Avem
nevoie să ne transformăm interiorul în „aur”...
↑
Focul
a încercat să preia puterea absolută și să se pună singur stăpân pe univers, pe Yggdrasil, fără a ține cont de lumina infinită și a-i recunoaște superioritatea.
Iar
munca lui Tyr și a Freyjei a fost de a elimina această
anomalie din Yggdrasil. Această minciună... această păcăleală întinsă
Yggdrasilului și creaturilor din el, de către un fiu
al focului, de către Muspelheim.
Nu
focul ci lumina trebuie urmată. Focul emană o lumină, dar nu este lumina
infinită, lumina eternă, reală din afara Yggdrasilului... Este doar un
simulacru, este o iluzie de lumină. Este calea spre întuneric. Nu este lumina
adevărată.
În
mitologia nordică Zeii foloseau aurul pentru a lumina și pentru a traversa întunericul, și nu focul... Ce interesant![3]
Inițiatic aceasta are o profundă semnificație...
Focul
a păcălit ierarhiile Yggdrasilului, pentru a evita ca cineva să ajungă mai sus
decât fiii focului. Și ca tot ce este
în Yggdrasil să se supună focului și doar prin foc să se poată face orice în Yggdrasil: deci doar cu acordul
focului. O preluare a puterii și conducerii de la lumina infinită. Ceea ce este incredibil de periculos și o abatere de la lumina reală... care a inițiat Yggdrasilul.
Muspellheim
a încercat să se prezinte ca lumina supremă, ceea ce este o păcăleală, și să preia puterea totală în Yggdrasil, să denatureze
scopul Yggdrasilului: astfel opunându-se „luminii infinite”.
Tyr
a trebuit să oprească „fiii focului” de la a prelua puterea absolută în
Yggdrasil și de la a denatura întreg Yggdrasilul.
Este
ceva foarte întunecat în Muspelheim. Ceva neîmpăcat, un rău neîmpăcat ce
veghează constant, ce e resimțit ca venin... este o întunecare cumplită în Muspelheim și care-i afectează incredibil pe toți „fiii focului”. Pe toți locuitorii Muspelheimului.
Odin manipuleazã
Ragnarokul
Se poate observa, printre rânduri, cum
Odin a plănuit și a lucrat în secret tot timpul pentru
a obține puterea supremă și necontestată în Yggdrasil. Și nu a urmărit doar crearea naturii sale perfecte
interioare. A încercat să se folosească și de Ragnarok pentru a-și atinge țelul, egoist și capricios.
Deși Aesirii și Vanirii au încheiat pace și s-au declarat parteneri, totuși în cazul Ragnarokului ar fi supraviețuit doar Baldur, Vidar, Hod, Hoenir, Vali, Modi și Magni: aceștia fiind toți Aesiri și nici un Vanir, în afară de Njord care s-ar fi retras în
Vanaheim.
1. Pentru
aceasta și pentru ca și el să scape, Odin,
asistat și sfătuit de Loki, i-a
întins o capcană lui Freyr, ca acesta să-și piardă sabia de lumină care-l făcea
invincibil și-i garanta victoria asupra
lui Surtr și supraviețuirea după Ragnarok.
Odin
și Loki l-au corupt și pe Skirnir, slujitorul lui Freyr, sfătuindu-l să ceară
sabia de lumină ca răsplată pentru pețirea cu succes a lui Gerd din Jotunheim. Lui Skirnir, de la el însuși, nu i-ar fi venit niciodată ideea de a cere o asemenea
răsplată. Dat fiind că această „sabie de lumină” ar fi asigurat supraviețuirea lui Freyr și deci a Vanirilor și deci și a sa însăși, după Ragnarok. Și în același timp distrugerea originii întunericului în Yggdrasil:
omorârea lui Surtr și, deci,
restabilirea luminii infinite în Yggdrasil.
Sabia
de lumină era un preț dincolo de orice.
Unui simplu slujitor nu i-ar fi venit o asemenea idee. Probabil a fost sfătuit
în secret de Odin sau Loki.
Prin
urmare miza era atât de mare încât lui Skyrnir nu i-ar fi trecut prin cap să ceară
o asemenea armă și să-și compromită propriul stăpân și pe sine însuși, condamnându-se la dispariție în final. Este evident că a fost păcălit și manipulat pe ascuns... de Odin sau Loki... sau de
amândoi.
Odin
urmărea, după câte se pare, și devine evident, distrugerea Vanirilor și doar supraviețuirea tribului Aesirilor după Ragnarok. Într-o primă etapă.
Aceasta
este doar o parte a planului.
Se
poate că Odin ar fi scăpat de Helheim, de fapt... și în cele din urmă, cu ajutorul lui Hel. Și ar fi revenit, după Ragnarok, ca stăpân suprem în
Yggdrasil, o dată ce toți Vanirii și Giganții / Uriașii / Devoratorii ar fi fost distruși.
Astfel,
Odin ca suprem și copiii săi și nepoții săi ar fi condus Yggdrasilul singuri, fără lumina infinită. Aceasta este
a doua parte a planului.
Aceasta
ar fi însemnat ruperea legăturii Yggdrasilului cu lumina infinită din afara ei,
și care luminează și ghidează Yggdrasilul prin vârful ei. Astfel s-ar fi așternut umbra și întunericul în Yggdrasil, dacă legătura cu lumina infinita ar fi fost
pierdută pentru Yggdrasil, pentru multivers.
2. De aceea doar Helei i-a fost Odin
foarte favorabil! Dintre cei trei copii ai lui Loki cu Angrboda doar Helei i
s-a acordat imensa onoare de a fi stăpâna și conducătoarea supremă a uneia dintre cele nouă lumi ale
Yggdrasilului. Șarpele, Jormungandr, a fost aruncat în
fundul oceanului, devorându-și propriul corp, avea coada în gură ca să se devoreze pe el însuși, pentru a nu mai crește. Deci a fost compromis și blocat / limitat în puterea sa! Iar pe lupul Fenrir
l-au înlănțuit complet, anihilându-i orice
manifestare. Deci blocat în puterea sa.
După
ce s-a folosit de Loki și înșelătoriile sale, l-a legat și pe Loki de o stâncă, să scape și de el: blocându-i astfel și lui puterea.
Doar
Helei, i-a fost favorabil și i-a acordat Odin unul din cele mai înalte beneficii: stăpânirea
Helheimului. Pe ceilalți i-a condamnat și anihilat / limitat pe loc!
Doar
pe Hela a ridicat-o la gradul de stăpânitoare absolută, suverană supremă peste
lumea morților (una din cele nouă lumi fundamentale ale Yggdrasilului).
Odin
avea nevoie de așa ceva pentru a putea evada, pentru a i
se da voie și a i se deschide calea înapoi spre viață, din lumea morților, o dată ce Ragnarokul s-ar fi descătușat. În eventualitatea unei morți neașteptate Hela i-ar fi deschis calea înapoi în viață imediat!
Astfel,
Hela îi va oferi și realiza fără întârziere orice dorință lui Odin: căci ea este profund și complet îndatorată lui Odin. Datorează totul lui Odin.
Fără Odin ea nu ar fi fost nimic. Mai ales nu ar fi ajuns nici o dată
stăpânitoarea supremă a uneia din cele nouă lumi.
Prin
urmare, Odin învățând arta reînvierii / a non-morții de la Gullveig și având-o pe Hela complet sub piciorul lui, de partea lui, pentru a scăpa
oricând de Helheim și de moarte era
sigur că va reveni în viață nevătămat după Ragnarok, va supraviețui.
Și, odată toți ceilalți concurenți reali morți, el va fi singurul stăpân în Yggdrasil. Odin urma să se folosească de
Ragnarok pentru a învinge orice opoziție, în ambiția sa egoistă.
Ori
de câte ori ar fi fost omorât Odin, Hela i-ar fi dat cale liberă să se
reîntoarcă printre cei vii. Hela datorează totul lui Odin și deci îi permite orice lui Odin, oricând. Probabil
aceasta a și fost înțelegerea între cei doi când Odin și-a folosit toate atuurile pentru a o așeza pe Hela pe tronul suprem a Helheim-ului.
De
aceea Odin a și reușit să pătrundă, după voia sa, în Helheim, când a vrut el și când a avut nevoie, pentru a o trezi pe uriașa clarvăzătoare și a afla viitorul. Și apoi să iasă
foarte ușor din Helheim, din lumea morților.
Lui
i se permite orice în lumea morților și este asistat necontenit de către
Hela. Hela ar fi fost nimic fără Odin. Deci Hela este, ca mulți alții, la mâna lui și la voința manipulatoare a lui Odin. Frumos...
Odin
se aliază, după cum se vede, cu Hella, cu o Gigantă... cu o forță opusă Asgardului...
↑
Se
poate observa că Odin a înscenat totul astfel încât doar el să iasă învingător și Aesirii: care sunt conduși doar de el, fiind doar fiii și nepoții lui.
I-a
compromis complet pe Vaniri, prin capcana întinsă lui Freyr, și prin uciderea soțului Freyjei. Și, astfel, ar fi
compromis complet și lumina „luminii
infinite” în interiorul Yggdrasilului, întunecându-l. Doar Vanirii luminează,
prin natura lor de aur, „lumina infinită” în interiorul Yggdrasilului. Chiar și Idunn cu merele de aur face parte din tribul Vanirilor.
Odin
s-a opus astfel direct „luminii infinite”, ce luminează Yggdrasilul, și a ales să se pună pe el însuși supremul Yggdrasilului. A devenit în acest mod, pe
nesimțite, agentul întunericului ce iese din
Muspelheim. Lumina infinită nu ar mai fi luminat Yggdrasilul și totul și toți s-ar fi scufundat în întuneric...
3. Căci este evident că Odin l-a
păcălit pe Skirnir și „sabia de
lumină” a lui Freyr, a Vanirilor, a ajuns la Surtr.
Sabia
ce trebuia să-l omoare pe Surtr și să-i păzească pe Vaniri și Yggdrasilul de Surtr și Muspelheim, a ajuns exact în mâna lui Surtr și al Muspelheimului. Skirnir evident a pierdut sabia și a fost păcălit cumplit de Odin...
Ceea
ce trebuia să păzească Yggdrasilul și Vanirii, și deci lumina infinită în multivers, de
întunecimea și distrugerea venită din Muspelheim a
ajuns exact în mâinile lui Surtr. Odin s-a aliat deci cu Uriașii.
Planul
lui Odin a fost astfel: să fure sabia de lumină a lui Freyr; apoi așezarea Helei ca și conducătoare supremă a lumii morților; învățarea artei reînvierii; oferirea sabiei
luminii, a lui Freyr, lui Surtr, care astfel scăpa de moarte și avea o armă invincibilă.
Deci
și Surtr devine tributar lui Odin.
Astfel
nu doar Hela datora totul lui Odin ci și chiar Surt. Căci, sabia de lumină ce trebuia să-l omoare, acum era în
mâna sa. Surtr avea sabia de lumină pentru el, deci nu mai era ucis la Ragnarok
de către Freyr. Surtr supraviețuia Ragnarokului și rămânea în viața ca stăpân unic al Muspelheim-ului, una din cele nouă
lumi ale Yggdrasilului. Și aceasta datorită planurilor ascunse ale lui Odin.
Și, astfel, lumina infinită ce luminează Yggdrasilul ar fi
fost înlocuită de o lumină falsă: lumina dată de foc. Ce nu este propriu zis o
„lumină” reală în natura sa: este doar un produs secundar al focului ce arde,
păcălește și distruge totul.
Astfel,
lumina Yggdrasilului ar fi fost pierdută și înlocuită cu întunericul – falsa lumină – și distrugerea venită din Muspelheim.
4. Iată cum un Zeu, aflat în ascensiune
prin Yggdrasil către vârful Yggdrasilului, pe unde strălucește „lumina infinită” în Yggdrasil, poate să se opună pe
nesimțite luminii infinite către care aspiră.
Și să se prăbușească în întuneric, devenind un perpetuator al
întunericului în lume și punând în
pericol și în pragul colapsului întreg
Yggdrasilul, deci lumea creată / multiversul.
5. Căderea unui zeu ascensional este
zguduitoare, și se face pe nesimțite, și Tyr ca sacerdot al Zeilor și conducător al ascensiunii, trebuie să fie complet conștient de tot ce se întâmplă. De ceea ce se petrece și se face în procesele ascensiunii, de vreme ce orice
ascensiune și reordonare a ierarhiilor
Yggdrasilului este datoria și munca lui. Și una foarte periculoasă.
Lucruri
cumplite se întâmplă în momentul când un Zeu ascensional se dedă întunericului și uită de lumina infinită, spre care se îndrepta la
începutul ascensiunii: adică chiar motivul ascensiunii sale.
Și-i revine lui Tyr să facă totul... absolut totul să
restabilească conexiunea ființelor Yggdrasilului cu „Lumina Infinită”, cu lumina reală.
Și să restabilească ordinea ierarhică corectă și ne-coruptă în Yggdrasil.
↑
Este
evident că prin compromiterea lui Freyr, acesta și-a pierdut sabia de lumină și Surtr nu ar mai fi fost ucis la Ragnarok, deci Surtr și Muspelheim ar fi câștigat complet cu ajutorul lui Odin lupta împotriva
luminii infinite.
Deci
Surtr avea datorii infinite față de Odin, pentru propria viață și pentru arma invincibilă.
Astfel,
Odin și-a atras de partea lui accesul liber la
lumea morților, ceea ce-l face de ne-omorât, și de asemenea a atras de partea sa Muspelheimul, pe
Surtr!
Deci
Odin conduce pe Surtr, prin urmare Muspelheimul: cea mai puternică zonă din
Yggdrasil.
Loki
l-a sfătuit tot timpul ce și cum să facă, căci Loki este fiu al focului, deci a intermediat între
Odin, cu care legase frăție de sânge la începuturile timpurilor, și Surtr.
Scăpându-și viața acest Surtr, și deci întreg
Muspelheim, a devenit, evident, tributar lui Odin.
La
fel și Hela. Deși aparent, ei joacă un rol fals de dușmani, pentru a nu da de bănuit. Dar planurile ascunse
acestea sunt: serviciile reciproce evidente pe care și le oferă unul altuia îi deconspiră.
Pentru
că Odin i-a salvat viața lui Surtr și a făcut ca Muspelheim să câștige la Ragnarok și și-a câștigat pentru el capacitatea de a nu muri la Ragnarok,
scăpând cu ajutorul Helei de lumea morților, și-a câștigat dreptul de a conduce Yggdrasilul: prin forțarea lui Surtr și a Helei ca tributari, direct sub piciorul lui Odin.
A
fost un pact făcut de Odin, Hela și Surtr prin Loki. Odin s-a aliat cu Giganții și astfel a trădat Asgardul... A trădat
„cetatea luminii” și menirea sa...
↑
Odin
ar fi folosit Ragnarokul, pe care nu-l putea nici cum evita, și în care ar fi murit, în avantajul său. Ar fi rotit
desfășurarea Ragnarokului în favoarea sa,
trecând de partea Uriașilor. El ar fi ieși complet învingător din Ragnarok.
În
loc să evite Ragnarokul a încercat să-l folosească, să se folosească de el,
astfel încât să obțină puterea
supremă în Yggdrasil. Folosirea inevitabilului pentru a obține ceea ce dorea... O dorință „capricioasă”...
Odin
trădase Asgardul, Vanirii, lumina și pe Tyr...
Nu
este în natura lui Odin să se dea bătut... natura sa ne-obosită...
Din
Ragnarok Odin ieșea complet învingător... (prăbușit totuși în întuneric).
Acestea
sunt secretele pe care Odin le-a șoptit în urechea lui Baldur, când Baldur se
afla pe rugul aprins... în călătoria sa spre Helheim...
Asta a șoptit Odin la urechea fiului aflat pe rug...
„Victoria completă
este aproape...”
[2] Tyr „is a (guiding)
star; well does it keep faith with princes; it is ever on its course over the
mists of night and never fails.” „Poemul runic Anglo-Saxon”.
[3] Vezi, Sala de aur a lui Ægir, Merele
de aur ale Idunnei, Mistreții lui Freyr și a Freyjei, Coiful lui Odin, Sala de
aur Valaskjialf a lui Odin, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu