Pădurea
|
î
|
n continuare prezentăm fenomene din
misterele și fenomenele inițiatice nordice. Aceste întâmplări și experiențe conțin mistere
profunde... Iar oamenii trebuie să fie avizați: să înțeleagă ce li se întâmplă...
Pentru
cei ce doresc ascederea în misterele inițiatice nordice este bine să se clarifice
următoarele: descrierea exactă a tehnicilor și practicilor
magice nu este necesară. În cazul în care se dorește familiarizarea
este suficientă practica, exersarea și ascultarea de
propriul instinct: prea multă teorie și detaliu intelectual de fapt strică...
Vocea
profundă interioară, vocea mileniilor de practicare a acestor magii și inițieri, de proprii
noștri înaintași, iese la suprafață dacă ne deschidem
sprea ea: este ceea ce ne-a fost trimis prin sânge, genetic, din
trecut... Iar această aspirație și determinare ne
trage exact spre reușită! La fel cum instincul o face cu
oricare altă funcție psihică, emoțională, fizică, etc.
Și practicarea
magiei și intrarea în inițieri a rămas adânc înrădăcinată în structura și în natura internă a nordicului...
de sute de mii de ani... ca instinct constituent al ființei...
La
fel cum instinctul de supraviețuire acționează și chiar blochează, spre beneficiul
nostru, de multe ori prostiile superficiale ale intelectului și ale „credințelor” și valurilor
culturale efemere, la fel și instinctul magic și mai ales cel inițiatic iese și se manifestă auto-puternic și exact, ca un
ceasornic, în momentul activării sale prin practicile magice / inițiatice: transformându-ne cu
exactitate în supra-oameni.
O
explicitare și descriere exactă a
fenomenelor auto-depășirii, atât de
necesare în ascensiune, este foarte clar prezentată în „Așa Grăit-a Zarathustra” de Friedric
Nietzsche. Este ceea ce trebuie să facă în interiorul său inițiatul. Efortul
personal interior...
Tot
ceea ce inițiatul are nevoie în interiorul său este clar și limpede
prezentat în Zarathustra.
Iar
despre activarea „forței” și a „energiilor vieții” în interior se dă aici
orientarea... În secțiunea „Interpretări” și în continuare.
Ceea
ce trebuie făcut și este necesar a fi făcut în fiecare moment,
cu sexualitatea inițiatică și cu celelalte practici inițiatice, oricum este
înțeles imediat...
Și chiar dacă se face vreo greșeală apare imediat
Freyja sau Idunn, cu chipuri severe și neînduplecate, indicându-ne exact ceea ce
am greșit și unde trebuie numaidecât corectat
definitiv. Iar când depășim în avans ritmul
cerut de Freyja sau Idunn apar experiențe incredibile, inconfundabile,
carateristic inițiatice, onirice: explozii de lumini, explozii nucleare
orbitoare, culori inefabile indescriptibile... energii ce explodează în univers...
Rafinarea
senzuală / erotică / sexuală inițiatică și auto-depășirea produc forțe ce reverberează în întreg universul...
Yggdrasilul freamătă... ceva teribil se întâmplă...
Ascensiunea
prin Yggdrasil are ca suport un instinct forjat din cele mai îndepărtate
timpuri... Cel puțin sute de mii de ani... De aceea este exact și precis ca un
glonț!
Nu
este nevoie de nici o „mantie” sau organizație esoterică
artificială... penibilă.
Se
spune pe drept cuvânt, în nord: „The Bullshit Stops When The Hammer Drops!”
Când
lovit de ciocan... când ești atins de lumina nordului... și se pune în fața ta cerința imediată / urgentă a auto-depășirii și a ascensiunii
prin Yggdrasil... ciocanul lovește fără drept de apel...
generând asurzitorul și a-tot-știutul sunet
inconfundabil al metalului lovit ce scoate scântei... lumea
freamătă... și viul se supune extazului... a
venit momentul!
A
venit momentul luminii... și a ruperii și risipirii
întunericului avraamic (efemer și penibil, caraghios și de prost gust).
Pregătirea
La
început se simte o aspirație puternică la a cunoaște și a parcurge
evenimentele inițiatice ce ne transformă...
Suflul
Odinic ne pătrunde în interior adânc... în fiecare atom... în fiecare părticică
a ființei... Este un extaz irezistibil... o voluptate ce nu are
oprire... o direcție absolut sigură și totuși neștiută... un urlet descătușant în noapte... Și ne trezim!
Devenim
cu totul altceva față de ceea ce am fost: totul prinde alt sens... totul are o
altă culoare...
O
voință... o dedare cumplită și fără oprire... Odin
ne-a atins... ceva intră în noi: irezistibil și invincibil...
Apare
o tendință, singura realitate care mai rămâne în noi, ca suflul
neîncetat și a-toate-penetrant, imposibil de oprit, al vântului
furtunii nordice complet dezlănțuite.
În
experiențe onirice speciale, mult diferite față de visele comune,
fugim și evadăm în continuu. Scăpăm din situații imposibile...
reușim să ne salvăm de tiranii
vechi... Scăpăm prin supra-eforturi de necrezut din închisori
groaznice... suntem într-un efort sfâșietor de evadare și reușim de fiecare dată...
Suntem
înconjurați de o aură specială... iar în interior freamătă voința invincibilă ce urlă fără încetare... zbiară în noi... cei din
jur, deși nu o aud, se dau la o parte terorizați și îngroziți... Odin nu are
limite...
Odin
se manifestă... și giganții se cutremură...
Apare
subit și de nicăieri o foame cumplită și o tânjire sfâșietoare după „lumină”... mai multă lumină... doar lumină... lumină și mai multă lumină... O foame de
nestăvilit de a pătrunde... de a înțelege totul... de
a penetra orice cu înțelegerea... a lumina totul... de a ști absolut totul...
de a avea lumină... și mai multă lumină...
Este
ceva ce ne chinuie sufletul etern... zi și noapte... clipă de clipă.
O
aspirație și o nevoie cumplită de lumină...
Tot
ceea ce mai contează este doar „lumina”...
Familiarizarea
cu aspectele inițiatice vine rapid, dacă există o substanțială sincronizare cu
vocea care ne cheamă... Odin lovește cumplit și fără greș... Universul se îngrozește...
Caracterul
lui Odin
este inconfundabil... el se manifestă... și se manifestă... în plenitudinea sa în momentul
oportun!
În
„Poemul lui Grimnir”, din Edda
poetică, Odin caută un anumit tip de suflet... Caută un Agnar darnic, care vine
cu inima deschisă în ajutorul celor aflați în nevoie, care se
pune pe sine în pericol pentru a ajuta cu inimă deschisă, care înțelege suferința celorlalți și încearcă să-i ajute, și nu un Geirrod
lacom, nepăsător, hoț și criminal.
Grimnismol
pune în evidență cele două dimensiuni umane și indică cu claritate
cerințele nordice pentru accesul în Asgard. Odin îl
inițiază pe Agnar în structura
Yggdrasilului și în misterele Asgardului...
În
cazul în care posedăm o dimensiune umană de tip Agnar și o determinare și cruzime de tip
Zarathustra calea este deschisă... și ajutorul inițiant apare
imediat...
Intrăm
în contact imediat și foarte ușor cu toate informațiile pe care
trebuie să le știm și ajutorul nu se
lasă așteptat.
Este
necesară familiarizarea mai intimă cu o zeitate nordică ce să joace rolul de
inițiator și ajutător în aprofundarea
secretelor și a practicilor. Un asemenea zeu poate fi Tyr, Freyr,
Heimdall, Freyja, Sif, etc. Cea mai protectoare, fină, rafinată, nobilă și delicată zeitate cu care
se poate lucra este Freyja. Oricum ea orientează pe toți în munca
cvasi-imposibilă de creare a Yggdrasilului propriu interior.
Ajungerea
la o familiarizare cu zeitatea aleasă și o simțire a acesteia, o
comunicare cu aceasta este indispensabilă. Am văzut mai sus la
practica magică a Călăritului
cum se poate manifesta mai clar o comuniune... cu o zeitate nordică...
Prin
urmare, familiarizarea cu Freyja și chemarea ei se poate face cu ușurință... și ea întotdeauna este
prezentă lângă cel ce are nevoie
acum... Evident se va petrece un schimb: ea este dispusă să ne protejeze și să ne inițieze contra unui
serviciu care trebuie făcut pentru ea. Acest serviciu constă, întotdeauna, în a ajuta o
persoană aflata sub nivelul nostru: financiar, social,
intelectual, emoțional, fizic, etc. Odată ce Freyja reușește să salveze pe
cineva prin ajutorul nostru vine simultan cu toată iubirea și atenția spre noi.
Freyja
este cea mai blândă și delicată Zeitate, în relația ei cu oamenii,
cu care se poate lucra. Cel mai cumplit, de neînțeles, crud și neîndurător se pare că este Tyr.
Dacă
se lucrează cu Freyja se poate aștepta o coborâre umilitoare, sub
nivelul nostru, pentru a veni în ajutorul dezinteresat al cuiva...
care până la apariția noastră era sortită / sortit pieirii.
Mai ales este vorba de persoane în situații emoționale, traume sau
răni, din care nu pot ieși singure. Freyja salvează întotdeauna
pe cei ce au mai mare nevoie.
O
dată ce ne călcăm pe orgoliu și auto-considerare și coborâm sub nivelul
nostru să ajutăm și salvăm pe cine Freyja ne-a scos în cale, urmează răsplata din partea
ei. Ea nu ne va ajuta nici o dată dacă nu o ajutăm și noi pe ea ca să-și poată mereu și mereu împlini
menirea...
La
fel este cu toate zeitățile nordice: cer răsplată imediată pentru orice
ajutor. Nu este vorba de a te abține de la mâncare sau de a
face practici spirituale, nu! Ci este vorba de a face ceva în lumea fizică, în
Midgard. Zeii nordici cer să fie ajutați în munca lor... cer
implicare din partea noastră și cer fapte, nu prostii „avraamice” de
auto-flagelare.
De
aceea Zeii nordici cer de la noi să fim cei mai buni și mai capabili în toate! Cer de la
noi să încorporăm cele mai bune și rafinate calități intelectuale,
mentale, fizice, emoționale, cea mai adâncă pătrundere...: cer
de la noi să fim supra-oameni! Nimic mai mult.
Cel
ce se hotărește să lucreze cu zeii nordici trebuie să se aștepte să lupte cu toate
forțele și resursele, să devină de un milion de
ori mai bun în tot ceea ce poate și ceea ce este capabil: trebuie să-și calce pe
propriile criterii capricioase de moment și pe propriile orgolii aiurite pentru a
realiza direct și imediat acțiunea „boreală” în interiorul
Midgardului.
Pentru
orice ajutor acordat este necesar să facem ceva în Midgard. Zeii nordici sunt imediați în ajutor și în cerințe!
Acțiunea lor este ca
lovitura definitivă metalică asurzitoare a unui ciocan! Metalul ce lovește metalul în mod cumplit și asurzitor. Mult
dincolo de orice ne-am aștepta noi. Ei ne surprind imediat cu
puterea și violența loviturii instantanee cu care-și fac treaba. Și așteaptă ca și noi să ne face treaba,
oricât de dificil ar fi. Și ceea ce ne cer este deosebit de
dificil.
Nordici
nu apelau la Zeii lor prea des pentru a nu se face de rușine în fața lor, din cauza
slăbiciunii sau a lașității. Operarea cu
Zeii nordici este definitivă: cere totul de la noi și trebuie să fim dispuși să sacrificăm totul, lașitatea noastră, frica și timiditatea
noastră, slăbiciunile noastre penibile, orgoliul
capricios și neproductiv, depravarea, căutarea permanentă a siguranței, prostia
intelectuală, atașamentele bolnăvicioase,
sentimentalismele insuportabile, mila față de noi înșine, prea marea
grijă pentru noi înșine, etc!
Ajutorul
lor este ca un cataclism... Nu mai suntem la fel după ce am lucrat cu ei.
Rămânem schimbați pentru totdeauna... Conform naturii lor. Ceva din ei
rămâne în noi definitiv... spre salvarea noastră și prin noi a
celorlalți. Primim ajutorul lor însă trebuie să facem și munca lor.
Participăm atât la forța și lumina lor cât și la datoria pe
care ei o au de realizat. Este un parteneriat...
Din
acest motiv Zeitatea cea mai atentă și delicată cu care se poate
lucra este Freyja... Este plină de atenție și rafinată în acțiuni... și cere totul de la
noi în efortul ei de a rafina și a salva de la
depravare, degenerare și suferință degradantă nordicii ei mult
iubiți. Ea este dedată complet înălțării și auto-depășirii nordicilor...
are grijă completă de starea interioară a oamenilor și rafinează permanent și înnobilează interiorul
nordicilor. Iar efectele se văd pretutindeni... În calitățile europenilor
nordici de a lungul mileniilor...
Acești zei ne ghidează și le simțim acțiunea de fier. Cel
ce dorește să intre în misterele inițiatice nordice
trebuie să știe... trebuie să se auto-depășească constant... sub
orientarea celui pe care l-a ales pentru munca aceasta.
Atunci
suntem puși în fața faptului de a
sacrifica totul, întreaga noastră viață, pentru a trece prin evenimentele inițierilor. În cazul în care acceptăm în adâncul cel mai
profund al ființei noastre sacrificiul atunci încet, pe nesimțite și cu o cadență de avalanșă survin evenimente
ce modifică radical condițiile existenței noastre de până atunci: totul se
schimbă..., totul devine altceva.
Suntem
lăsați mult dincolo de zona de comfort a vieții noastre. Nu
avem pe ce să ne bazăm în afară de interiorul nostru... Avem de luptat pe viață și pe moarte; avem
de trecut prin cele mai cumplite și oripilante umiliri; avem de suportat
cele mai dăunătoare situații... Auzim și suntem încercați de cele mai
cumplite posibilități dar care până la urmă nu se
concretizează...
Odată
ce am trecut prin așa ceva cu seninătate și păstrăm vie și maximă dorința de a continua,
iar sufletul este mai flămând de ascensiune ca niciodată, atunci se petrec din
nou modificări bruște, rupturi radicale, evenimente ciudate ce nu ne
reprezintă de loc și astfel, intrăm în etapa următoare. Etapă ce ne poate
costa sănătatea și chiar viața!
Zeul
Tyr ne vizitează și hotărăște pentru noi...
Spânzurarea pe Yggdrasil
Se
începe în condiții sinistre, penibile, jignitoare, defăimătoare, batjocoritoare, umilitoare și periculoase munca de supraviețuire, auto-depășire și munca cu erotismul inițiatic.
Începerea
inițierilor nordice înseamnă transformarea
în „lup”. Ai nevoie a te transforma în „lup”. Semnificația lupului la vechii nordici trimite la ieșirea în afara legii: ești în afara „legii” deci nimeni nu te mai ajută, nimeni nu-ți mai oferă dreptate, ești complet singur – în noapte –, în
pădure... trebuie să supraviețuiești singur. Nimeni nu apără lupul, nu i se
oferă dreptatea meritată, oricine-l poate omorâ fără a fi tras la răspundere.
Lupul este în afara legii... În afara legii se întâmplă inițierile... Dacă vrei să devii inițiat nordic trebuie să te transformi într-un „lup”, într-un „lup singuratic” fugind prin pădure pentru ați salva viața... E cumplit... Toți te hăituiesc...
Situațiile de viață sunt cumplite...
Este exact ca și cum ai sta spânzurat cu capul în jos, în mijlocul pădurii reci, înghețate și furtunoase, fără ca cineva să fie pe aproape să te poată ajuta... și fără ca tu să poți face ceva pentru propria situație...
Persistă
impresia adâncă de luptă permanentă cu uriași: cu persoane și situații imposibile.
Widolf,[1],
lupul pădurii, sau inițiatul nordic, se
familiarizase deja cu cerințele sexualității inițiatice. Iar din interiorul său simte exact ceea ce are de făcut... este ca un magnet ce-i atrage sufletul în mod precis pe calea ideală a ascensiunii inițiatice. Simte exact ceea ce are de făcut și sacrifică orice, din el și din jurul său, păstrând atenția exact pe finalitate: pe reușită.
Energia
Odinică este căutare a cunoașterii – ca știință și ca înțelepciune, informații despre toate și viziune spirituală, neîndurare cumplită și empatie completă pentru a ști ce este în ceilalți, a ști totul despre tot... lumină a minții și viziune înaltă –, o foame sălbatică de a ști...
O
căutare voluptoasă, obsedantă, fericită până la granița cu extazul. O căutare ce implică totul...
Odin
este căutarea „puterii”, a forței interioare fără margini... neîncetată, continuă, obsedantă... ești capabil a te pune în situații incredibile, a te răni sufletesc pentru a genera putere interioară
nelimitată, forță a sufletului dincolo de orice normalitate. Este vorba de
auto-mutilare sufletească și spirituală... pentru a vedea cum rezolvi, cum ieși, cum scapi, cum te dezvolți pentru ați întări „puterea interioară” și a putea continua... A putea să te descurci fără probleme în orice...
Este
vorba de „puterea interioară”, o putere fără margini care se dezvoltă
rănindu-te și schilodindu-te, sufletesc, pentru a
vedea cum interiorul tău reușește să dobândească suficientă „forță” pentru a depăși fără probleme situația... cu zâmbetul pe buze, cu ușurință.
Energia
Odinică este putere interioară infinită...
Voința sa... determinarea dincolo de normal... „energia Odinică” a-tot-penetrantă îl susține ca pe un lup cumplit și neiertător al pădurii... un lup singuratic teribil, de
neînțeles și neîndurător...
Există
o foame cumplită după lumină... după înțelegere... după pricepere a tot și a toate... voința invincibilă, de fier... de a ridica vălul întunericului ... pentru a face ca lumina să ... lumineze... Să lumineze absolut totul în fiecare părticică a sa: Să Existe Doar Lumina...
Fericiți cei ce nu-l întâlnesc nici o dată... și totuși atunci ei rămân în întuneric... Mușcătura iluminatoare
a „lupului singuratic al pădurii inițiatice” doare cumplit... și nu doar pe cei mușcați de lup, ci îi doare insuportabil și pe cei de lângă cei mușcați... Întunericul se risipește și lumina orbește... cauzând gemete, urlete și disperare... Însă lumina luminează... prin lup...
Odin
utilizează și sexul pentru a se întări, pentru a obține o putere fără limite. Descărcarea e evitată pentru a
nu pierde „forță”... E ceva obsedant și absolut necesar. A folosi sexul pentru a acumula forță în interior, a nu pierde deloc forța sexuală... forța generată prin sex... a o păstra... a
o acumula.
Energia
Odinică este „cunoaștere” și „putere”.
Practicile
sexuale controlate tind să intensifice puterea și tensiunea sexuală interioară a inițiatului. Puterea ce dă viață, puterea prin care omul crează viață. Pentru aceasta se cere controlul nivelului excitației. O excitație prea mare și inițiatul nordic se descarcă pierzând astfel tensiunea acumulată. O excitație prea mică și inițiatul nu asimilează în interiorul naturii sale puterea
necesară, tăria „vieții”, forța suficientă pentru a crea ceva în interior prin utilizarea energiilor ce dau viață.
Practicile
inițiatice sexuale sunt orientate spre
intensificarea, dincolo de orice limită a tensiunii, puterii sexuale a vieții. Pentru aceasta Widolf utilizează controlul propriei
sexualități, a nivelului propriu al excitației, și păstrează în interior toată energia, tensiunea și puterea sexuală dezvoltată cu partenera sa, fără a o pierde (prin
descărcare).
Pentru
a obține nivelul cerut de tensiune sexuală
interioară actele de iubire cu partenera sa trebuie să devină foarte lungi.
După o perioadă este nevoie a se ajunge la aproximativ două ore de activitate
intimă cu partenera. Activitate ce nu trebuie să devină plictisitoare căci
atunci nivelul suficient de tensiune și excitație nu este atins; și nici prea isterică de vreme ce aceasta va duce la descărcare și pierderea „puterii”, a puterii vieții.
Oricum,
activitatea intimă dintre cei doi este mult mai intensă și profundă decât orice activitate sexuală normală sau degenerativă. Însă partnerea
trebuie să fie în stare să „ducă” așa ceva.
Forța vieții trebuie acumulată în interiorul inițiatului nordic. Pentru aceasta se cere partenerei sale să poată susține propria excitație sexuală și pasiune timp de cel puțin două ore. Și aceasta în mod constant și permanent.
Nivelul
de acumulare a tensiunii sexuale, a puterii „forței vieții”, este incredibilă și dincolo de
concepere!
Femeia
trebuie să fie capabilă emoțional, mental și fizic a-și menține nivelul propriu de excitație sexuală și căldură sufletească intimă timp îndelungat, fără a-și pierde interesul, a slăbi excitația sau a interveni plictiseala sau delăsarea. Căldura ei,
căldura intimă, pe care o oferă inițiatului este cardinală. Fără ea, fără căldura femeii, inițiatul asimilează o forță a vieții care este rece, una care nu-i folosește...
Tipul
de femeie și potrivirea dintre cei doi este
cardinală. Trebuie să se facă orice pentru a obține parteneriatul unei asemenea femei.
Tensiunea
incredibilă sexuală caldă trebuie acumulată treptat, de alungul lunilor și a anilor. Când tensiunea este prea mică sau nu există căldură intimă este necesară schimbarea partenerei. A găsi pe cineva potrivit, cu
toate aceste calități incredibile și dăruită muncii inițiatice sexuale, este aproape imposibil.
Totuși, odată ce se trece de perioada de „pregătire” apare ca prin
minune o asemenea femeie în viața inițiatului nordic. Atunci el are de trecut
și de depășit dezaprobarea tuturor și are de sacrificat extrem de multe pentru a putea avea acces la partenerea
potrivită apărută. Sacrificiile sunt
distrugătoare și umilitoare...
Când
tensiunea sexuală este prea mare și totuși inițiatul poate controla, cu sacrificii evidente, atunci este
necesară descărcarea momentană. Altfel, nu se mai acumulează corect
puterea forței creatoare a vieții în interior: ci intervine o dereglare... un blocaj...
Odată
ce inițiatul controlează excitația el trebuie să intensifice
incredibil, dincolo de normal, tensiunea sexuală în interiorul său. Dacă acumularea este prea bruscă, imposibil de digerat de către propria sa natură, atunci este necesară descărcarea parțială. Dacă acumularea nu este suficientă atunci inițiatul trebuie să depună eforturi și mai intense în munca sexuală cu partenera sa.
Instinctul
nordic inițiatic orientează clar lupul...
A ști nivelul, raportul corect dintre tensiune și rapiditatea acumulării acestei tensiuni depinde de
instinctul inițiatului, de gustul / instinctul său inițiatic... de comuniunea cu divinitatea protectoare și inițiatoare...
Când
face o greșeală evidentă, și nu înțelege că a făcut-o, apare întotdeauna Freyja cu o orientare precisă:
o metaforă evidentă ce rezumă greșeala și indică evident calea corectă de urmat.
Astfel,
Freyja se poate adresa lui Widolf cu amenințarea: „să nu mai văd nici o dată discoteca aceea”, făcând referire la o sexualitate poate prea
isterică și nefiresc de agitată: una ce poate duce doar la degenerare; de vreme ce este folosită în
conjuncție cu tensiunile imense ale „energiei
vieții” în cadrul inițiatic...
La
fel, Freyja poate apărea pentru a indica o răcire între cei doi sau o scădere a
ratei de acumulare a tensiunii „forței vieții” în interior: cerând mai mult lemn
de pus pe foc sau o vedem reparând țeava ce aduce gazul în arzător; o putem observa indicând culoarea roșie pe care trebuie
să o aibă apa râului ce trece pe sub un castel în care noi ne aflăm, castelul
fiind deasupra apei; etc.
La
fel, Freyja mai poate intensifica dorința și puterea sexuală a inițiatului direct, fizic: iar inițiatul nordic simte aceasta imediat, ca o schimbare bruscă în sexualitatea sa,
înspre o creștere a puterii.
Freyja,
în această „pădure de brazi”, cum s-ar mai putea denumi crearea
Yggdrasilului în interiorul naturii noastre, este mereu prezentă lângă și deasupra lui Widolf. Mereu este resimțită intens și ajutorul și protejarea ei constantă observată în mod evident. Ea liniștește permanent sufletul și-l alină...
Thor
lovește puternic și des inițiatul cu Mjolnir...
Widolf
trece noaptea prin experiențe onirice ciudate, tot timpul este pus pe treabă și în efort.... El poate să facă diferența clară, ca de la cer la pământ, între visele normale umane și experiențele inițiatice: caracterul celor două este complet diferit! Cine a experimentat așa ceva nu poate fi înșelat nici o dată cu privire la ceea ce este inițiatic și ceea ce este uman normal în aceste experiențe. Diferența este uriașă între cele două experiențe...
Freyja
cere rafinare și intensificare constantă a sexualității. Sexualitatea, din cauza tensiunii inimaginabile acumulate în interiorul inițiatului devine foarte pură, nobilă, plină de căldură și rafinament: altfel, prin activități sexuale isterice
/ brutale / necontrolate / murdare / degenerate / mizerabile / exploatante / degradante
/ lipsite de rafinament, apare imediat descărcarea și pierderea întregii puterii. Actele de iubire corecte inițiatic devin foarte lungi, fine, frumoase, armonioase,
nobile ca frumusețea unui câmp de flori înflorite într-o zi însorită.
Freyja
impregnează caraterul nostru cu energia ei. Freyja este rafinament. Rafinare a
comportamentului sexual: astfel creierul devine rafinat în manifestare și funcționare... se rafinează... rafinamentul rămâne în creier, se întipărește în creier, în funcționarea neuronală, se imprimă în creier și creierul devine rafinat.
Apoi,
creierul astfel rafinat se manifestă pe deplin rafinat... peste tot... și în căutarea luminii.
Freyja
rafinează, înfrumusețează definitiv și în continuu totul... Este luminarea interiorului... cu culori, nuanțe incredibile... ce ne transformă cu totul... este frumusețea și lumina ce curg prin noi...
Suntem
un canal prin care curge frumusețea și lumina... din univers înapoi în
univers, prin noi. Suntem deschiși complet...
Pentru
o înțelegere mai bună a caracterului
sexualității inițiatice nordice, unde arta erotică este orientată în totalitate spre
ascensiune, spre în sus, spre lumina din vârful Yggdrasilului, spre auto-depășire, spre o viziune mai înaltă... spre a fi în vârf... spre creativitate... vezi lămuririle din expunerile despre „copac și corp” în inițierile nordice.[2]
Rafinarea
sexuală, căldura intimă, noblețea erotică, puritatea senzuală este la fel de importantă ca și intensificarea dincolo de normal a tensiunii și puterii sexuale prin controlul excitației și eliminarea descărcării.
Inițiatul trebuie să fie în stare să poată face așa ceva: să controleze excitația și să elimine descărcarea; să se poată rafina la extrem erotismul; să poată suporta incredibila
tensiune sexuală încorporată, din punct de vedere fizic / emoțional / mental, ce conține „forța vieții” care face ca Yggdrasilul să crească
și să se dezvolte în el; să-și ajute partenera în a coopera sincer
și cu rafinată dăruire; a-și controla psihologia care devine foarte fluidă și maleabilă sub
influența enormei cantități de energie a vieții; etc, etc, etc.
Este
ceva foarte greu.
Însă
Odin... cel de neînțeles... susține și oferă din natura sa, ce nu cunoaște opreliști, o parte inițiatului... Nici
chiar inițiatul nu-și explică cum de a fost în stare să suporte atâtea... și cum de este în stare să facă... ceea ce face...
Acumulând
tot mai multă energie rafinată a vieții, „energie de viață” caldă, în interiorul său cu ajutorul partenerei minunate, calde și profunde, se formează în structura internă un copac
magic, conectat cu întreg multiversul. În fazele bazice copacul începe să
înverzească și apoi crește tot mai mult.
Calitatea
sexualității inițiatice din această perioadă trebuie să reflecte natura inefabilă și rafinată, pură a Freyjei... pe care am discutat-o
în secțiunea de interpretării ale textelor Edda.
Continuând
activitatea sexuală foarte intensă, controlată, rafinată, purificată apare creșterea și înflorirea „Yggdrasilului” în interiorul
structurii inițiatului.
Lupul și Bradul sunt simboluri vechi de mii de
ani.
Pentru
aceasta se trece simultan prin condiții de viață sinistre, de neimaginat: la fel cum Odin s-a sacrificat
spânzurându-se cu capul în jos de Yggdrasil, până a ajuns în momentul de trecere dintre viață și moarte. Atunci a reușit să stabilizeze acea trecere, a oprit-o, a controlat-o până a zărit runele și a reușit să le culeagă...
Widolf
muncind la creșterea și înflorirea propriului Yggdrasil, pentru care sacrifică absolut totul, inclusiv pe el însuși, ajunge să fie spânzurat metaforic pe acest copac intern.
Pentru acest copac intern se sacrifică el: astfel încât el atârnă de copac.
Nimic altceva nu-l mai interesează. Se sacrifică totul pentru acest copac și prin sacrificul său și sângele curs din rănile sale, metaforic, copacul
Yggdrasil înflorește...
Widolf
trece prin asemenea suferințe și umiliri, prin asemenea condiții de viață complet inumane și eforturi de neimaginat că hrănește Yggdrasilul, prin suferința sa și prin „sângele său”, pe care-l crează în el sexual:
pentru a înflori.
Simte
destul de des cum primește lovituri
asurzitoare de ciocan în interiorul
capului, în creier. Ca două bucăți imense de metal
pur ce se lovesc cu o putere infinită una de cealaltă! Un ciocan infinit de
puternic ce lovește o nicovală densă din metal pur. Zeii îl modifică pe „lupul pădurii” lovindu-l în interior și în exterior...
Situații de viață incredibil de periculoase
apar, astfel că mulți inițiați își pierd viața. Suferințe inimaginabile. Umiliri cumplite și penibile dincolo de orice limită a suportabilității. Se simte leșinul iminent... Nu mai există forță sau energie corporală... Eforturi fără vreun sfârșit... Doar voința-l mai ține în picioare... Luptă maximă pentru supraviețuire. Rafinare erotică / sexuală și auto-depășire neîncetată. Mărire simultană a tensiunii sexuale dincolo de orice limită. Sacrificii de neimaginat pentru păstrarea partenerei și păstrarea ei în condiții prielnice cu scopul de a primi ceea ce ea are a ne oferi. Și multe altele... de nespus... pe care nu le mai amintim
pentru a nu speria aspiranții la ascensiune.
În
cazul în care inițiatul ascultă de Freyja și face totul ca la carte, așa cum Freyja-l orientează, supraviețuiește și rămâne suficient de sănătos pentru a putea continua la infinit așa ceva: și atunci rezultatele muncii sale îi sunt arătate în experiențe onirice inconfundabile...
Se
simte energia Odinică tot mai puternică... ceilalți sunt îngroziți și nu înțeleg... Lupul emană ceva... din
interior...
Lupul
singuratic al pădurii începe să vadă ceea ce i se arată: flori incredibil de
frumoase; flori imense și puternic
colorate, natură bogată și în creștere, imposibil de descris în cuvinte; copaci plini de flori incredibile, uriașe, strălucitoare; pereții propriei case
sau ai propriului castel vopsiți proaspăt în galben inefabil; totul devine galben strălucitor;
pietre prețioase; alei înflorite; copaci imenși și plini de flori; diguri inefabile și rafinat aranjate pe care umblă prin adâncul pădurii; stări magice;
peisaje idilice; schimbarea poziției stelelor pe cer; planetele sistemului solar se mișcă de la locul lor și crează o nouă structură a infinitului... poziționându-se în alt mod; etc.
Îi
apare mereu și mereu Freyja și Odin sau Tyr, sau o altă zeitate masculină ca „împărat” și „regină”. Este constant ghidat, atenționat, păzit, sfătuit, iubit de către Freyja...
Multe
secrete... se petrec cu lupul inițiatic... ☺
În
această creștere a Yggdrasilului interior, în această călătorie prin pădurea inițiatică de brazi, Widolf stă spânzurat pe propria sa operă: atârnă exact ca și Odin, fără a fi ajutat de nimeni, de absolut nimeni, bătut de vânt, de ploi și friguri inimaginabile. Este complet singur, o
singurătate ucigașă, teribilă așa cum oamenilor nu le este dat să
întâlnească niciodată...
Ca și cum nu ar fi de ajuns Zeii nordici îi cer inițiatului să se și rănească singur, ca și Odin ce s-a străpuns pe el însuși cu lancea „Gumnir”. Lupul singuratic al pădurii trebuie
să se rănească mortal singur... pe el însuși... și o face numaidecât...
Suferințele îl aduc pe inițiat în pragul morții... viața sa atârnă de un mic noroc. Fără acest noroc, în ultima clipă, el este pierdut
definitiv. Dacă supraviețuiește, dacă scapă cu viață înseamnă că natura sa este conformă cu ceea ce se cere din partea Zeilor Nordici de la un inițiat și aceștia i-au permis să trăiască: deschizându-i o mică portiță...
Norocul
care apare este dat de zeii nordici ce-i oferă posibilitatea culminării muncii
inițiatice.
Culminarea
acestor munci, finalizarea cu succes a creării Yggdrasilului, este anunțată foarte special inițiatului: unul
dintre strămoșii săi, decedați deja, sau chiar bunicul său (mort fiind), cineva de pe linia sa de sânge, îi apare ca fiind viu și-l invită într-o cameră alăturată. Acolo îi este arătat „lupului singuratic al pădurii” Yggdrasilul
imens împodobit.
Inițiatului nordic i se arată fructul muncilor sale: muncile sexuale incredibile și spânzurarea cumplită pe propriul
arbore, ce creștea și pe care l-a făcut să crească și să înflorească cu propriile energii ale vieții, „forța vieții” și cu propriile suferințe, sânge și sacrificii indescriptibile.
Linia
sa de sânge a reușit! Toți înaintașii săi sunt răsplătiți, căci din sângele lor, din eforturile și suferințele lor, în vederea supraviețuirii și din instinctele lor perfecționate pe care le-au transmis, a apărut un „Widolf”, un
lup singuratic al pădurii ce a atins Asgardul!
Un
strămoș mult iubit, plin de iubire și onoare, invită supraviețuitorul pădurii de brad, supraviețuitorul spânzurării pe Yggdrasil, să observe ceea ce a reușit, ceea ce a creat, unde a ajuns!
Căci
a crea Yggdrasilul în interiorul tău, prin munca erotică și suferințele inimaginabile, înseamnă a deveni un Asgardian, a intra în Asgard ca un locuitor
de drept al Asgardului: un Asgardian!
Linia
de sânge proprie a reușit: a produs pe
unul din Asgard! Un nou Asgardian s-a născut!
Crearea
Yggdrasilului în interior oferă puteri spirituale incredibile. O putere
lăuntrică inegalabilă... imposibil de învins de către nimic. Nimic nu mai
rezistă... Nu mai există limite pentru lupul devenit Asgardian.
O
intuiție spirituală incredibilă: a ști exact ceea ce e de făcut în orice situație de orice natură. Dispariția completă a suferinței interioare, suferință al cărei loc a fost luat de o „putere” fără
margini...
Apare
capacitatea de a accesa orice „creatură” din alte lumi. Noul Asgardian are doar
a se concentra ușor, a-și orienta ușor atenția, și a cere ceva unei creaturi din oricare dintre cele nouă lumi și răspunsul sau ajutorul vine imediat! Inițiatul triumfător simte și primește răspunsuri directe de la orice creatură din cele nouă lumi.
Puterile
magice ale naturii asistă lupul singuratic...
Lupul
pădurii simte foarte clar că este capabil de orice efort și că puterea sa este fără margini... nu există ceva ce el să nu poată face: cu bucurie și voluptate. Nu mai înțelege slăbiciunea și alienarea oamenilor din jurul său!
Orice
dorește... inițiatul poate face... mereu cu un zâmbet pe buze și cu căldură în suflet.
Inițiatul simte permanent iubirea și căldura intimă oferită de partenera sa rafinată. Iubire și căldură sufletească ce rămân adânc fixate în profunziea și adâncimea naturii sale interne. El nu mai simte nevoia de a
fi iubit de nimeni: are iubirea cea mai intensă și caldă stabilită, cristalizată în interiorul său:
iubire oferită de partenera scoasă în calea sa de minunata... Freyja, cea în
jurul căreia răsar florile.
Nu
se refuză iubirea: însă iubirea întreagă, existentă, este în el... în interior.
Nu
se mai suferă după iubire: iubirea este permanent în interior... rezidă cu
aceeași forță incredibilă și intensă... fără să se diminueze vreodată. Este o căldură constantă... rafinată... nobilă... intensă... minunată... puternică... cu forță... ce nu mai dispare niciodată... Este mereu în interior.
Lupul
pădurii se uită în jur și nu mai înțelege goliciunea
oamenilor și fuga lor disperată după iubire și recunoaștere...
Se
uită la ceilalți cu uimire și sarcasm... chiar batjocură. El, Widolf, are toate în interior... nu mai are nevoie de nimic din exterior. Și, sincer, nu-i mai înțelege pe oameni. I se par jalnici, penibili, incredibil
de slabi și purtați ca frunzele de vânt. Se abține să nu-i batjocorească...
Lupul
este imun la orice suferință lumească.
Evident
că inițiatul a trecut de starea normală de om... este deja altceva: s-a auto-depășit complet!
Freyja,
Tyr, Odin, Thor s-au ocupat de inițiat...
Iubirea
care a primit-o de la partenera sa, nobilă și rafinată, rămâne etern în interiorul său! Din cauza
muncilor inițiatice sexuale ce au cristalizat și au făcut să se fixeze în el adânca și intima căldură, iubirea infinit de profundă primită...
Lupul
singuratic al pădurii se simte complet... Și este de fapt complet, cu ajutorul Freyjei.
Yggdrasilul
universal și-a deschis complet porțile în fața sa de vreme ce el are un Yggdrasil în interior, creat și înflorit. Din interior... are o
conexiune cu toate lumile.
Simbolul
evident este arătat cu bucurie de un strămoș: Bradul Împodobit! Inițiatul vede un brad imens, verde, puternic, des, plin și împodobit, așa cum un altul nu a văzut. Acest brad este Yggdrasilul său interior complet creat!
Bine
înțeles că genul de copac poate diferi în funcție de structura spirituală internă, intimă, ce-l leagă de un totem sau altul, din negura
timpurilor...
Apoi,
într-o experiență inițiatică onirică, inițiatul nordic se vede ajuns pe vârful muntelui cel foarte înalt... a ajuns în Asgard...! Îl obsedează această experiență mult timp... rămâne adânc înrădăcinată în el.
Ce
reușită: nu doar personală, ci întreaga linie genealogică împlinită și înnobilată! Toate eforturile și suferințele înaintașilor împlinite într-un nou Asgradian! Linia de sânge a reușit! Această linie de sânge a triumfat,
prin inițiat! Și-a atins scopul: instinctele transmise au fost suficient
de bune pentru a face pe inițiat să intre în Asgard.
Linia
de sânge a fost atât de eficientă, atât de perfecționată, încât a creat un nou Yggdrasil, a dus la crearea și înflorirea unui Yggdrasil!
Această linie de sânge a creat un Asgardian!
Linia
genealogică a înflorit....
☺
Ieșirea din pădurea de brad
Încă
din perioada creării Yggdrasilului propriu, în interior, inițiatul este întrebat dacă dorește, după terminarea
Yggdrasilului să continue mai departe...
În
cazul în care acest lup singuratic decide că dorește este amenințat și avertizat cu
privire la durerile și sacrificiile ce vor veni. Și este fierbinte
sfătuit să nu meargă mai departe. Toți se tem de soarta
sa... dacă va continua mai departe.
După
încheierea creării Yggdrasilului, în interior apare o perioadă de aproximativ
un an de relaxare... situațiile de viață se schimbă imediat și brusc de la o zi
la alta, de la o noapte la alta.
Brusc
și ca prin minune apar condițiile cele mai
calme, cele mai curate, cele mai vesele. Totul merge conform direcției de relaxare, înviorare,
refacere, vindecare, etc. Apare ajutor din zone nebănuite și de la persoane
puternice social.
Lupul
singuratic reflectează la incredibilele situații, de nespus,
prin care a trebuit să-și croiască drumul. Se bucură de liniște interioară... reflecții senine și pline de speranță. Tot ceea ce face
îi aduce un sentiment visător de lumină, liniște interioară... frumusețe inefabilă.
Partenera
iubitoare și rafinată dispare brusc... la fel de brusc
precum a apărut. Se resimte nostalgic și cu o senzație deșertică plecarea
definitivă și bruscă a ei din viața inițiatului... Parcă n-a mai rămas nimic...
Evident
este un sentimentalism ce trebuie depășit imediat... Adică este o „otravă”, sentimentalismul
bolnăvicios, ce trebuie eliminat din interiorul nostru. Nimeni nu mai
are ce face...
Așa trebuie să fie lucrurile... și așa este bine să fie!
Natura
Odinică
din interior se simte pe deplin...
Inițiatul este un Odin
în miniatură... nu face diferența dintre ceea ce se întâmplă în
interiorul său și Odin... Este la fel ca Odin...
Oricum,
ceea ce s-a primit în interior din partea acestei partenere minunate nu mai
dispare niciodată... face parte din natura sa acum!
Lupul
singuratic deja nu mai este doar un om... Tot auto-depășindu-se a trecut
dincolo de natura umană: cu slăbiciunile sale, cu neghiobiile sale, cu
degenerarea sa, cu prostiile sale, cu absurditățile sale, cu
nimicurile sale.
Acum
se bucură și se scaldă într-o stare ușoară de reverie și lumină ce-l cuprinde din
toate părțile... Și ceea ce este mai prețios... are deja această
stare definitiv stabilită în propria sa natură internă.
Încep,
ușor, să apară situațiile ce-l vor propulsa
în nevoia sacrificării ochiului drept pentru a se auto-depăși din nou.
Deocamdată
se bucură de libertatea obținută și de propria natură interioară... în lumină...
De
acum lupul singuratic este un Asgardian.
141 Lupul Pădurii: nume potrivit
pentru sufletele inițiatice de vreme ce inițierile sunt
reprezentate prin păduri fără sfârșit în care trebuie
să supraviețuim și din care trebuie să ieșim… călătorii ce nu se
mai termină. La fel ca Sigmund, fiul lui Wolsung și tatăl lui Sigurd, care
a fost nevoit să reziste 20 de ani într-o grotă în pădure. Doar apoi
a reușit să devină unul din cei mai mai regi, căruia nici o otravă nu putea să-i facă rău. Adică nu exista nici
o posibilitate de degenerare… Era invincibil…
142 Vezi adresa de
web: http : // www
. northernshamanism . org / the– body– and– the– tree– the– path– of– the–
flesh . html.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu