Spiritul Nordic - Miturile Nordului - EDDA Poetică - Cânturile Eroilor

* Cânturile Eroilor *

15. VólundarkviÞa. Poemul lui Volund.

                Se povestește de un rege al Suediei, Nidhogg.[1] Acesta avea trei copii: o fată pe nume Bodwild[2] și doi băieți. La curtea regelui trăiau și trei frați, fii ai regelui finic: Volund era cel mai mic, Egil cel mijlociu și Slagfid era cel mai mare. Aceștia erau Elfi și aveau puteri magice.

                Cei trei frați au surprins lângă un lac trei valkyrii, fără cămășile lor de lebede. Ele țeseau in. Numele lor erau Hladgu,[3] Herwor[4] cea experimentată în orice știință și Olrun,[5] fiica lui Kjar din Walland.[6]

                Frații regelui finic au furat cămășile de lebede ale valkyriilor și astfel le-au forțat să meargă cu ei, în locuința lor, căsătorindu-se cu ele. Dar valkyriile au rezistat departe de câmpul de luptă doar șapte ierni și apoi au fugit să caute pe undeva un război. Și nu s-au mai întors. Doi dintre frați au plecat să le caute, însă Volund, cel mai iscusit dintre ei și despre care vorbesc toate legendele, a rămas și a așteptat-o pe valkyria sa Herwor. Acesta crea obiecte de valoare din aur și pietre  prețioase, inele și spera la întoarcerea frumoasei sale.

                Regele Nidhogg auzind că Volund este singur a poruncit să fie prins. Războinicii regelui Suediei   împreună cu regele însuși călăreau tăcuți în noapte și au intrat în marea sală, acolo unde au găsit 107 inele. Le-au încercat pe toate și apoi le-au pus la loc pentru a nu-și trăda prezența. Doar unul a fost păstrat, inel ce va fi dat de Nidhogg fiicei sale.

                Volund, fiind plecat la vânătoare, s-a întors și a pus la frigare carne de urs; apoi s-a așezat să se odihnească pe o blană de urs. A numărat inelele și a observat că unul lipsește. Tot gândindu-se că soția sa, valkyria, s-a întors a adormit. Războinicii regelui Suediei i-au legat mâinile și picioarele în timp ce el dormea.

                Când Volund s-a trezit Nidhogg îl acuză că a furat aurul din marea sală și deci nu-i aparține. Volund se apără amintindu-i regelui că el și frații lui erau căsătoriți cu fiice de rege și valkyrii.

                Apoi, ajunși la curtea lui Nidhogg, soția regelui ordonă, înspăimântată de ochii fioroși ca de șarpe al lui Volund, să i se taie Elfului gleznele și să fie dus pe insula Säwarstad. Acolo Volund a rămas singur mult timp și făcea obiecte prețioase.

                O dată fii lui Nidhogg au intrat la Volund. Acesta le promite aurul său dacă vor veni a doua zi sau atunci când ninge. Băieții au venit, mânați de lăcomie, și Volund i-a ucis. Capetele tăiate ale copiilor lui Nidhogg le-a acoperit de argint și le-a trimis regelui. Din ochii lor a făcut pietre prețioase pe care le-a trimis reginei. Din dinții băieților uciși a făcut bijuterii și le-a trimis fiicei regelui.

                Inelul furat de la Volund, înainte ca acesta să fie legat, și dat fiicei regelui s-a rupt. Bodwil, fiica regelui, s-a speriat foarte tare și păstrând tăcerea a fugit în taină la Volund și l-a rugat să-l repare. Volund i-a oferit bere și ea a băut și a adormit. Atunci Elful a răzbunat toate relele făcute de cei răi și și-a recuperat gleznele. Bodwild a plecat plângând și blestemată de furia tatălui.

                Regele lovit cumplit de aceste fapte își dă seama de răzbunarea completă a lui Volund, uciderea și batjocorirea copiilor săi și violarea fiicei ce va purta de acum copilul Elfului, și îi reproșează amar soției sfaturile rele pe care i le-a dat.

                Regele Nidhogg dorind să-l ucidă pe Volund a tras o săgeata după acesta, în timp ce Volund își luase zborul. Dar Elful avea la subraț o beșică cu sânge ce a spart-o. Regele văzând sângele scurs a crezut că l-a ucis pe Volund și a fost mulțumit, deși Volund a fugit și a scăpat de mâna rea a regelui fără ca acesta să realizeze.

16. HelgakviÞa HjórvarÞssonar. Poemul lui Helgi, Fiul lui Hjorward.

                Odată, de mult, a fost un rege pe nume Hjorward[7] cu patru soții. Pe lângă aceste soții Regele a jurat să ia de soție pe cea mai frumoasă fată. A trimis pe unul din nobilii săi, Atli,[8] să o pețească pe fiica regelui Swafnir. Aceasta se numea Sigrlinn.[9] Însă Atli, odată ajuns la curtea regelui Swafnir, a fost sfătuit să renunțe la pețirea fetei. Atunci el s-a întors acasă și pe drum a intrat în vorbă cu o pasăre, căci Atli înțelegea graiul păsărilor, și a făcut legământ cu ea, astfel încât să fie ajutat și pasărea să primească un templu cu multe altare și vaci cu coarne de aur.

                Atli, întors la regele său, Hjorward, i-a povestit că nu a avut succes, dar că ar trebui să pornească din nou, de data aceasta amândoi, la Swafnir. Când au ajuns în ținutul acestuia au văzut că fusese prădat de război și ars complet. Căutând au găsit casa unde soțiile și fetele lui Swafnir se ascunseseră. Atli a ucis paznicul fetelor, care era transformat în animal. Acest paznic era un nobil care prin vrăjitorie le-a salvat pe fete de oștile dușmane. Atli l-a ucis iar Regele sau Hjorward s-a căsătorit cu Sigrlinn, iar Atli cu una din fete.

                Partea a doua a cântului descrie povestea fiului lui Hjorward cu Sigrlinn: Helgi. Se spune că acesta era bine clădit și puternic, dar că nu putea vorbi. Odată stătea pe o colină și deasupra capului său au trecut în zbor cele nouă valkyrii. Una din ele s-a oprit și a început să vorbească cu el spunându-i „Helgi”. Atunci acesta a început să vorbească și i-a cerut valkyriei să fie a lui.

                Valkyria i-a făcut cadou o sabie, mai bună decât oricare, și i-a spus că este pe insula Sigar. Valkyria ce l-a făcut pe Helgi să vorbească și i-a dat numele și i-a dat drept cadou sabia se numea Swawa, ce călărea prin aer și pe apă.

                Tatăl lui Helgi îi dă acestuia o armată să răzbune pe cel ce distrusese și arse țara lui Swafnir, tatăl lui Sigrlinn. Helgi merge împreună cu Atli pe insula Sigar, pune mâna pe sabie și apoi răzbună familia mamei sale.

                În partea a treia a cântului Helgi ucide un gigant / uriaș, Hati.[10] Fata uriașului, Hrimgerd,[11] îi surprinde pe Helgi și pe Atli într-un fiord, noaptea, și începe o ceartă cumplită plină de jigniri și blesteme între ei. Hrimgerd cere lui Helgi, drept despăgubire pentru uciderea tatălui, să se mărite cu ea. Helgi refuză și insultele continuă până când soarele a răsărit. Atunci uriașa s-a transformat într-o stană de piatră iar Helgi a scăpat.

                În partea a patra Helgi merge la Eylimi și o pețește pe Swawa, valkyria care l-a făcut să poată vorbi și i-a dat cea mai bună sabie dintre toate. Swawa și Helgi și-au jurat credință veșnică și au fost deosebit de fericiți împreună, mai multe vieți, una după alta.

                Helgi avea un frate Hedin. Acesta întorcându-se acasă din pădure s-a întâlnit cu o femeie înțeleaptă, pricepută la magie și vrăji. Ea călărea un lup și avea șerpi în loc de căpăstru. Hedin îi refuză femeii înțelepte avansurile și aceasta îi făcu prin galdr o vrajă de pieire.

                Ajuns acasă, Hedin, fără să realizeze, jură pe paharul principelui, să aibă de soție pe Swawa, soția fratelui ei. După care, realizând ce a făcut, se căiește profund și îl caută pe Helgi, aflat la război, să-și ceară scuze.

                Ascultând povestea de la Hedin și rușinea și căința profundă a acestuia, Helgi înțelege că sfârșitul său este aproape. Un dușman, Alf,[12] la chemat pe o insulă la luptă și eroul simte că va fi răpus și astfel soția sa, Swawa, va ajunge la Hedin.

                Atunci Helgi îl trimite pe Sigar[13] la Swawa să o anunțe de evenimentele cumplite ce vor urma. Sigar îi transmite soției lui Helgi, Swawa, că acesta a căzut răpus dimineața la Frekastein.[14] Apoi, Helgi îi apare soției, sub forma unei vedenii, și-i spune că a murit, că nu se mai întoarce niciodată acasă și că este ultima lor întâlnire din această viață. Îi mai spune să pregătească patul fratelui său. Swawa răspunde că doar dacă Hedin se va dovedi a fi un erou îl va accepta. Atunci Hedin jură să răzbune pe Helgi.

                Cântul se termină cu precizarea că Helgi și Swawa vor renaște. El va fi Helgi, „cel ce l-a omorât pe Hunding”, și Swawa va fi Sigrun, iubita acestuia.

17. HelgakviÞa Hundingsbana I. Primul poem a lui Helgi, cel ce l-a omorât pe Hunding.

                Acest cânt începe cu nașterea lui Helgi, botezul său și multe informații despre evenimentele magice din jurul nașterii sale. Prezicerea destinului său, acte ritualice, cadouri primite de la membrii familiei sub forma unor teritorii și arme miraculoase, etc.

                Fiind foarte puternic și dornic de război Helgi îl ucide pe regele Hunding. Fiii acestuia cer în schimb o despăgubire sub formă de comori, aur și moartea tatălui lui Helgi. Acesta refuză orice pretenție a fiilor lui Hunding și porni un război cumplit. Toți fiii lui Hunding fură omorâți.

                Apoi, Helgi, aflându-se în pădurea întunecată, se întâlnește cu fiica lui Hogni și-i cere să-i jure iubirea. Fiica lui Hogni acceptă și-i cere ajutorul lui Helgi: ea fusese logodită, împotriva voinței ei, de către tată, cu Hodbrodd, fiul lui Grammar.

                Atunci Helgi o fură pe Sigrun[15] și adună o armată ce pleacă pe corăbii pentru a se lupta cu Hodbrodd. Pe malul Stafnsnes Helgi observă că oastea adversă este de două ori mai numeroasă. Urmează o descriere a pregătirii luptei în care Sigrun, fiind o valkyrie, plutea prin aer și cu puterea ei magică liniștea apele mării, care se agitaseră de la furtuna stârnită de Ran (zeu al mării).

                Înainte de luptă Gudmund din armata lui Hodbrodd și Sinfjotli din armata lui Helgi se ceartă și se insultă reciproc. Atunci Helgi îl oprește pe Sinfjotli și-i spune că vorbele nu folosesc la nimic și că ar fi mai bine să hrănească corbii: adică să pornească lupta, în care cei căzuți devin hrană pentru corbi.

                Urmează lupta înfricoșătoare, bătălia nordului, în mijlocul căreia din cer coborau valkyriile cu zgomot asurzitor în ajutorul surorii lor Sigrun. În final Helgi ucide pe Hodbrodd și câștigă războiul cucerind-o astfel pe Sigrun și regatul lui Grammar.

18. HelgakviÞa Hundingsbana II. Al doilea poem a lui Helgi, cel ce l-a omorât pe Hunding.

                Acest cânt prezintă mai multe detalii și informații în plus despre Helgi și Sigrun.

                Helgi, prezentându-se la curtea lui Hunding cu un nume fals, „Hamal”, încearcă să cerceteze situația de la curte, dar își destăinuie identitatea prea repede. Reușește să scape cu viață doar datorită deghizării în hainele unei servitoare. Oștenii lui Hundig îl caută pe Helgi fără succes. În această vizită la curtea lui Hunding, Helgi îl și omoară pe acesta.

                După această aventură a primit numele de „Helgi ucigașul lui Hunding”. Apoi el se afla cu corabia în golful Brunaeag și acolo o întâlnește pe Sigrun, adică Swawa renăscută: o valkyrie ce călărea prin aer și pe apă. Sigrun, curioasă, merge la corăbiile lui Helgi și întreabă cine este conducătorul oștii și de unde vine. Urmează un dialog în care Sigrun și Helgi ajung să se cunoască, deși Helgi își ascunde în continuare identitatea. Dar valkyria Sigrun, cu puterile ei magice, îl recunoaște pe Helgi ca fiind cel ce l-a ucis pe regele Hunding.

                Regele Hogni o logodise pe fata sa, Sigrun, cu Hodbrodd, fiul lui Grammar, împotriva voinței ei. Atunci Sigrun, furioasă, pleacă călare prin aer cu surorile ei, valkyriile, să-l caute pe Helgi pe care-l găsesc obosit, odihnindu-se sub „piatra vulturului”. După ce a omorât într-o luptă și pe fiii lui Hunding: Alf, Eyolf, Hjorward și Herward.

                Atunci  Sigrun  îl  îmbrățișează  pe  Helgi,  îl sărută și-i cere ajutorul pentru a scăpa de logodna forțată asupra ei cu Hodbrodd. Helgi se îndrăgostește de valkyrie, îi cere să trăiască împreună cu el, și-i spune că nu trebuie să se teamă nici de Hodbrodd și nici de furia propriului tată, căci el este curajos și dornic de luptă.

                Helgi strânge o flotă mare de război și se îndreptă spre Frekastein să se lupte cu neamul lui Grammar. Însă pe drum sunt surprinși de o mare furtună și doar valkyriile ce călăreau prin cer, și o observaseră pe Sigrun, au putut să-i salveze, liniștind cu puteri magice acea furtună. Odată ajunși cu corăbiile la Frekastein începe o ceartă între Sinfjotli și Gudmund. Apoi începe lupta dintre Helgi și neamul lui Grammar împreună cu însăși neamul lui Sigrun. Tatăl lui Sigrun era supărat de ruperea logodnei pe care el o aranjase și dorea să se răzbune pe fiica lui și pe Helgi.

                Urmează lupta și căderea fiilor lui Grammar și a regilor ce se aliaseră cu el, de asemenea a fraților Sigrunei. După acestea cântul relatează cearta dintre Sinfjotli și Gudmund. Helgi îi spune lui Sinfjotli că i-ar sta mult mai bine dacă s-ar lupta și să nu mai schimbe vorbe deșarte.

                Helgi s-a căsătorit cu Sigrun și au avut urmași, trăind fericiți. Însă Helgi este omorât de rudele lăsate în viață ale lui Grammar. Sigrun îi blestemă pe ucigași prin galdr. Însă Dag, din neamul ei îi spune că doar Odin este de vină căci el a învrăjbit neamurile.

                Atât de puternic și de renumit a fost Helgi încât în amintirea lui s-a ridicat o colină.

                Helgi mort este luat de însuși Odin și dus în Valholl sau Valhalla. Atunci Odin îi propune lui Helgi să domnească împreună, însă eroul refuză și-l critică pe Odin. În același timp îi cere acestuia să-l mai lase o dată să o vadă pe iubita lui: Sigrun.

                Într-o seară, pe colina ridicată pentru erou, o slugă vede pe Helgi, însoțit de o armată călare. Acesta spune slugii să fugă acasă și să o anunțe pe Sigrun că o așteaptă doar pe ea pe colină.

                Sigrun și Helgi își împărtășesc, în colina funerară, pentru ultima dată iubirea. Apoi Sigrun muri de durere.

                Cântul se termină indicând renașterea lui Helgi ca Heddingenheld (Haddingen) și a Sigrunei ca fiica lui Halfdan, Kara.

19. Frá dauða Sinfjòtla. Moartea lui Sinfjotli.

                Volsung, urmașul lui Odin, a avut zece fii și o fiică. Fiul mai mare se numea Sigmund, tatăl lui Sigurd. Sigurd care a ucis Dragonul Fafnir.

                Sigmund a avut trei fii. Cel mai mare era Sinfjotli, apoi Helgi și Hamund. Sigmund era căsătorit cu Borgild, o femeie înțeleaptă ce practica magia.

                Borghild avea un frate care și el se numea Sinfjotli și care împreună cu fiul mai mare a lui Sigmund făceau curte aceleași fete. Atunci Sinfjotli, fiul mai mare a lui Sigmund, l-a ucis pe fratele lui Borgild, cu același nume.

                Pentru a se răzbuna Borgild îi dă lui Sinfjotli, fiului lui Sigmund, un corn cu bere plin cu otravă. Când Sinfjotli s-a uitat la conținutul cornului i-a spus tatălui că băutura este otrăvită. Atunci Sigmund a luat cornul și l-a băut. Sigmund era atât de puternic încât era imun la orice otravă. Borgild, supărată, l-a batjocorit pe Sinfjotli, făcându-l fricos și laș. Borghild mai aduce un corn și scena se repetă identic. A treia oară, Sigmund îi spune fiului, Sinfjotli, să facă de parcă ar bea, însă acesta nu înțelege și golește cornul. Apoi, pică mort la pământ.

                Sigmund,[16] devastat de durere, îl poartă în brațe pe Sinfjotli până la malul mării. Acolo se afla o barcă cu un bărbat misterios în ea, care se oferă să-l treacă apa. După ce Sigmund așează cadavrul fiului în barcă nu mai este loc pentru nimeni și aceasta se îndepărtează pe nesimțite, cu bărbatul misterios în ea. Barca se pierde repede în zare... Luntrașul era Odin...

                Sigmund o alungă de la curtea lui pe Borgild, pe soția sa.

                Apoi pleacă din Danemarca spre sud și se căsătorește cu Hjordi, fiica regelui Eylimi. Au avut împreună un fiu pe nume Sigurd. Însă, după căsătorie, Sigmund moare într-o bătălie și soția sa, Hjordi scapă și este salvată de Alf, fiul regelui Hjalprek, cu care se căsătorește cu condiția ca acesta să accepte copilul cu care era însărcinată.

                Acest Sigurd crește la curtea regelui Hjalprek și el este cel care-l ucide pe Dragonul Fafnir.

20. Grípisspó. Prorocirea lui Gripir.

                Gripir este un rege profetic, unul care știa să vadă în viitor. Era fratele Lui Hjordi, deci unchiul din partea mamei a lui Sigurd. Îi întrecea pe toți în înțelepciune și știa ce se va întâmpla în viitor.

                Sigurd merge la unchiul său, Gripir, ca să afle ce-i rezervă viitorul, ce soartă i-a fost decisă de Norne.

                Acesta află astfel ce-i rezervă soarta. Că are un viitor măreț, că va ucide Dragonul Fafnir și va pune mâna pe comoara lui, că o va întâlni pe valkyria Brynhildr, care-l va iniția în înțelepciunea runelor, îl va învăța limbile altor popoare și arta vindecării. Și că va fi înconjurat de faimă până la sfârșitul lumii și că numele său va dăinui veșnic.

                Apoi îi destăinuie suferințele prin care va trece. Că o va înșela pe Brynhildr și se va căsători cu Gudrun. Îi mai spune că o va peți pe Brynhildr pentru Gunnar, regele Giukunzilor. Pentru aceasta Sigurd își va schimba înfățișarea și o va păcăli pe valkyrie, încălcându-și jurămintele față de ea.

                Apoi că va fi omorât chiar de Giukunzi, pe care i-a ajutat și în care și-a pus întreaga încredere.

21. Reginsmól. Poemul lui Regin.

                În acest cânt este prezentată legătura dintre Sigurd și educatorul său: Regin.[17]

                La curtea lui Hjalprek trăia Regin, fiul lui Hreidmar[18] și fratele lui Ottr și a lui Fafnir. Era îndemânatic, foarte înțelept, fioros și se pricepea la vrăjitorii. Arăta ca un pitic și știa să lucreze în fierărie.

                Regin era însărcinat cu educarea lui Sigurd. I-a povestit despre strămoșii lui și despre vremurile când Odin, Loki și Höenir au trecut pe la Andwarafors sau cascada lui Andwari.[19] Fratele lui Regin, pe nume Ottr și prefăcut într-o vidră, prindea pești din cascadă pentru familie. El mânca peștii cu ochi închiși, atât de zgârcit era, ca să nu vadă cum în timp ce mănâncă peștele se împuținează.

                Loki, văzându-l, a aruncat cu o piatră în el și l-a omorât pe loc. L-au jupuit și au luat blana cu ei. În acea seară au ajuns la casa lui Hreidmar și au rămas la el peste noapte, arătându-i pe ce blană au pus mâna. Hreidmar și-a recunoscut fiul și i-a chemat pe Fafnir și pe Regin și toți trei i-au prins pe Odin, Loki și Höenir. Le-au cerut drept despăgubire pentru uciderea lui Ottr să acopere blana vidrei cu aur, pe dinăuntru și pe dinafară.

                Odin l-a trimis pe Loki să facă rost de aur. Acesta a împrumutat de la zeul Ran plasa lui de pescuit și s-a reîntors la cascada piticului Andwari. L-a prins cu plasa pe Andwari și l-a amenințat că-l trimite la Hel, adică-l omoară, dacă nu cedează aurul pe care-l are în păstrare: încă din primele timpuri ale lumii. Andwari îi dă comoara dar vru să păstreze un inel, identic cu a cel a lui Odin care producea din el însuși alte inele. Însă Loki l-a obligat să-l cedeze și pe acela.

                În acel moment Andwari blestemă inelul ca acesta să aducă moarte celui care-l posedă. Pe Loki nu l-a deranjat de vreme ce oricum trebuia să-l dea unui dușman.

                Atunci Zeii au acoperit blana de vidră cu aur și bijuterii însă a rămas un fir de la mustață neacoperit. Odin a scos atunci și inelul blestemat de Andwari, Andwaranaut, și a acoperit firul de mustață cu el.

                Loki îi spune lui Hreidmar că va plăti cu sânge răscumpărarea incorectă și prea mare la care i-a forțat pe Zei. Hreidmar spune că nu dă doi bani pe amenințarea lor și i-ar fi omorât dacă descoperea mai repede moartea fiului.

                După plecarea zeilor, fiii lui Hreidmar cer partea din comoară, ca răscumpărare pentru moartea fratelui. Hreidmar refuză și Fafnir îl străpunge cu sabia pe tatăl său, în timp ce acesta dormea.

                Apoi se face stăpân pe comoară. Regin cere jumătate din aur, după moartea tatălui, însă Fafnir îl refuză, îl alungă de la casă și așezându-se pe comoară se transformă într-un Dragon.

                Din acele timpuri străvechi Fafnir Dragonul, purtând coiful înfiorării, își păzea comoara în grota sa pe câmpia Gnitaheide. Toate creaturile se temeau de el.

                Regin l-a educat pe Sigurd și i-a povestit toată istoria sa. Apoi i-a cerut lui Sigurd să-l ajute să-și răzbune tatăl și să-l omoare pe Dragon, punând mâna astfel pe comoară. Pentru aceasta a luat rămășițele sabiei „Gram” și le-a reforjat. A refăcut sabia Gram, lăsată de Odin lui Sigmund, tatăl lui Sigurd. După moartea lui Sigmund, Hjordi, soția lui Sigmund și mama lui Sigurd, a păstrat rămășițele sabiei. Hjordi le oferă fiului pentru a fi refăcută sabia Gram de către Regin.

                Sabia era atâta de bună încât Sigurd a scufundat-o într-un râu și lama sa a tăiat în două un puf de lână ce plutea pe apă. Apoi a tăiat în două nicovala de fier pe care lucra Regin.

                Sigurd acceptă propunerea lui Regin de a-l ucide pe dragon și a împărți comoara. Însă înainte pleacă să-și răzbune tatăl mort în bătălie, pe Sigmund.

                Regin pleacă cu Sigurd pe mare, să-l ajute să-și răzbune tatăl, însă sunt surprinși de o furtună uriașă și amândoi își așteaptă pieirea. În acel moment observă un necunoscut, pe nume Hnikar, ce se apropria pe o barcă. După o mică discuție Hnikar, necunoscutul, se urcă în corabia lui Sigurd și a lui Regin și furtuna se liniști imediat.

                Înțelegând că au de a face cu o ființă supranaturală îl întreabă pe Hnikar care sunt semnele ce prevestesc o victorie în luptă. Hnikar enumeră mai multe semne (dacă războinicul e înconjurat în zbor de un corb, etc.) și-i dă sfaturi lui Sigurd cum să câștige luptele.

                Sigurd duce un război teribil împotriva lui Lyngwi și triumfă, omorându-i pe ce-i ce i-au ucis tatăl, pe Sigmund.

                Odată întorși din război, la curtea lui Hjalprek, Regin îi cere lui Sigurd să se țină de cuvânt și să ucidă Dragonul.

22. Fáfnismól. Poemul lui Fafnir.

                Împreună, Regin și Sigurd pleacă spre câmpia „Gnitaheide”. Acolo au găsit urma lăsată de dragon: Fafnir, fratele lui Regin. Dragonul tocmai era plecat după apă. Atunci Sigurd a săpat pe urmele lăsate de Dragon o groapă mare și s-a ascuns acolo. Când Fafnir a revenit de la apă și a trecut peste groapă Sigurd l-a străpuns cu sabia Gram în inimă și a ieșit să-l vadă pe Dragon murind.

                Începe un dialog între Dragonul Fafnir și Sigurd. Acesta din urmă își ascunde identitatea, la început, pentru a nu putea fi blestemat de cuvintele dragonului aflat pe moarte.

                Fafnir interoghează pe Sigurd, fără să știe cine este cu adevărat, despre cel ce l-a pus să-l ucidă. Deși Sigurd încearcă să se ascundă, Dragonul, cu puterile sale, deslușește totul și-i prezice o moarte rapidă: adică nu va apuca să treacă de tinerețe. Îl mai sfătuiește să plece de acolo repede și să nu se atingă de comoară, ca blestemul comorii să nu-l afecteze așa cum l-a răpus pe el în acel moment, însă Sigurd se arată prea încrezător și nepăsător la vorbele lui Fafnir. Acesta îi mai povestește tânărului erou despre Nornele destinului și despre sfârșitul zeilor: Ragnarok.

                Urmează o discuție aprinsă între Regin și Sigur, după ultima suflare a Dragonului. Sigurd îi reproșează lui Regin că nu i-a dat toate sfaturile necesare, pentru confruntarea cu dragonul, pentru ca nici el să nu supraviețuiască. Însă Regin îi spune că fără sabia refăcută de către el nimic din acestea nu s-ar fi putut întâmpla.

                Apoi Regin îi cere lui Sigurd să taie dragonul cu sabia sa și să-i scoată inima ca să o mănânce, după ce va fi rumenită la foc. Astfel, Regin, vroia să absoarbă o parte din puterile magice ale fratelui său, dragonul. Când sângele fierbea în inima dragonului, de deasupra focului, Sigurd a atins cu un deget carnea să vadă dacă este făcută și s-a ars. A dus brusc degetul în gură și atunci un picur din sângele de pe inima dragonului a ajuns pe limba lui Sigur. Imediat acesta a început să înțeleagă limbajul păsărilor.

                Și aude, eroul, că trei păsări din copac povesteau chiar de el și de Regin. Prima pasăre spuse că ar fi bine ca Sigurd să mănânce singur din „luminosul mușchi al vieții”: inima. A doua pasăre spuse că tocmai în acel moment Regin se pregătește să-l înșele pe Sigurd și să-l omoare, pentru a-i rămâne doar lui comoara și inima și sângele lui Fafnir. A treia pasăre indica că ar fi bine ca Sigurd să taie capul clevetitorului Regin, să-l trimită la Hel, adică la zeița morții, și să se facă singur stăpânitor peste bogățiile lui Fafnir.

                Sigurd, înțelege că Regin de fapt l-a înșelat și că urmărea doar să pună mâna pe comoara dragonului. Atunci îl ucide pe Regin, mănâncă jumătate din inima lui Fafnir și bea din sângele celor doi.

                Păsările continuă să vorbească și-l sfătuiesc să ia comoara și să plece la Hindarfhall unde va găsi fecioara războinică, care se joacă cu focul mistuitor. Aceasta a fost împunsă de Ygg[20] cu spinul adormirii, căci nu a ascultat de Odin: oferind victoria altcuiva decât Odin ordonase.

                Sigurd a luat coiful dragonului, „coiful înfiorării”, ce genera spaimă în oricine. A mai luat cu el inele, printre care care inelul Andwaranaut, sabia Hrotti și alte obiecte de preț. Le-a pus pe armăsarul Grani, care-i fusese oferit de Odin însuși, și a plecat direct spre cetatea fecioarei, valkyriei lui Odin.

                Acolo a văzut o cetate în întregime din fier. Pereții, ușile, balamalele, etc., totul era din fier. Chiar și ceea ce ar fi trebuit să fie din lemn, era de fapt făurit din fier.

23. Sigrdrifumól. Poemul Sigdrifei.[21]

                Sigurd ajunge la cetate[22] și o vede din îndepărtare ca o lumină pe vârful muntelui, ca flăcări ce se ridicau spre cer. Când a ajuns aproape a văzut că cetatea era făcută din scuturi. A intrat și a zărit un om îmbrăcat în armură care dormea.

                Atunci a scos coiful și a văzut că era o femeie. Armura era atât de strânsă încât părea că a crescut o dată cu carnea. Sigurd a tăiat cu sabia armura și valkyria s-a trezit.

                Sigurd spune valkyriei cine este, adică moștenitorul lui Sigmund, iar valkyria explică adormirea ei profundă și îndelungată: Odin a adormit-o cu vrăjitele rune. Se luptau doi regi: Hjalmgunnar,[23] cel mai în vârstă, și Angnar,[24] cel tânăr. Odin a promis lui Hjalmgunnar victoria însă valkyria se îndrăgostise de Angnar, cel tânăr, și-i dădu lui victoria, omorându-l pe Hjalmgunnar. Atunci Odin a împuns-o pe valkyrie cu spinul somnului și a hotărât ca ea să nu mai lupte nici o dată și să se mărite. În acel moment valkyria a jurat să nu se căsătorească decât cu cel mai puternic și cel mai curajos dintre toți eroii.

                Cântul expune apoi învățăturile pe care Valkyria, invocând „zeii luminii”[25], i le dădu lui Sigurd, întinzându-i un corn cu miedul amintirii. Îl inițiază în magia runelor, punând accent deosebit pe runa Tyr, runa victoriei, îi indică forța de înșelare a femeilor, cum să alunge vrăjile rele făcute asupra sa, cum să liniștească furtunile când se află în primejdie pe mare, cum să vindece și să ajute femeile în naștere, îl învață arta vorbirii, îl inițiază în înțelepciunea sacră, pe care a accesat-o Odin direct din capul lui Heiddraupnir[26] bând din cornul lui Hoddrofnir.[27]

                Apoi valkyria îi destăinuie cum Odin a luat capul retezat al lui Mimir, și cu magia runelor și a seidr și galdr, a adus înapoi viața în el. Astfel, Odin avea cu el un cap ce-l sfătuia și-i spunea doar lucruri înțelepte.

                Sigurd este atenționat cu privire la puterea faptelor corecte și sfătuit să evite orice nelegiuire, înșelăciune și să respecte jurămintele. El mai este învățat când să tacă și când să vorbească și să-și folosească întotdeauna prevederea, adică înțelepciunea. Să nu acționeze din vanitate sau capriciu ci din lumina înțelepciunii. Să nu se lase ademenit de femei împodobite cu argint, care-l adorm... să nu se lase atras în dușmănii și schimburi de cuvinte nefolositoare cu alții. Și să se lupte cu vitejie, să fie dispus să-și pună viața în joc: să nu fugă doar pentru a-și salva propria viață.

                Valkyria îl sfătuiește să nu se aproprie de nedreptate sau să facă nedreptăți.

                După aceasta, lui Sigurd, îi este anunțată o viață scurtă.

24. Brot af SigurÞarkiÞu. Fragment dintr-un poem al lui Sigurd.

                Sigurd ajunge la curtea Giukunzilor. Unde domnea Gunnar, cu fratele lui Hogni și sora lor Gudrun.

                Înainte de a pleca de la Brynhildr, Sigurd și cu valkyria și-au jurat iubire eternă. Eroul urma să să reîntoarcă la Brynhildr și să fie împreună pentru restul vieții lor, după ce ducea comoara lui Fafnir în propriul regat. Pe drum ajunge la Giukunzi și aceștia, prin vrăjile făcute de mama fraților, îl fac pe Sigurd să rămână la ei, să o uite pe Brynhildr și jurămintele față de aceasta și să se căsătorească cu sora lor Gudrun. În acest mod comoara le aparținea de drept și lor, neamului Giukunzilor, de vreme ce Sigurd s-a căsătorit cu sora lor.

                În același timp Giukunzii se alegeau cu un aliat incredibil: Sigurd. Adică cel ce a învins Dragonul.

                Toate acestea au fost puse la cale și Sigurd a fost vrăjit cu o băutură magică, a uitării, de către Grimhild, mama fraților Giukunzi.

                Apoi, Sigurd îi jură credință lui Gunnar și-l ajută să o pețească pe valkyrie. În castelul Brynhildei nu putea pătrunde decât curajosul Sigurd. Astfel Sigurd pătrunde în castelul valkyriei, își schimbă înfățișarea, să arate ca Gunnar, și o cere de căsătorie. Adică o obligă să-și păstreze jurământul făcut în fața lui Odin, după care ea se va căsători doar cu cel mai viteaz: adică cel ce va putea să treacă de flăcările ce înconjoară palatul.

                Doar Sigurd putea face aceasta. Atunci Sigurd intră în castel și ia forma lui Gunnar, își schimbă înfățișarea, și o obligă pe Brynhildr să accepte căsătoria. Valkyria derutată și confuză, că și altcineva a reușit să pătrundă focul mistuitor nu doar Sigurd, și neavând ce face, o dată ce a jurat în fața lui Odin, acceptă cererea de căsătorie. Însă de fapt Sigurd intrase sub înfățișarea lui Gunnar: deci valkyria a fost înșelată și Sigurd și-a încălcat jurămintele față de ea.

                Atunci Sigurd și Gunnar, împreună cu Brynhildr, se reîntorc în țara Giukunzilor. Gunnar acum o avea de soție pe valkyria Brynhildr, prin înșelătoria lui Sigurd, iar Sigurd deja era căsătorit cu Gudrun chiar înainte de plecarea cu Gunnar spre Brynhildr.

                Brynhildr a ajuns păcălita soție a lui Gunnar, iar Sigurd era căsătorit cu Gudrun.

                După o perioadă Brynhildr și Gudrun încep o ceartă lângă un râu. Cearta se continuă până a doua zi între sora lui Gunnar, Gudrun, și valkyria Brynhildr.

                Brynhildr, înțelegând trădarea și batjocura făcută la adresa ei devine furioasă și-l obligă pe Gunnar să-i arate fidelitatea ucigându-l pe Sigurd. Gunnar nu poate realiza aceasta căci făcuse jurământ de credință cu Sigurd.

                De aici începe acest cânt. Evident, evenimentele prezentate până acum au rămas notate în Volsungasaga, alte cânturi Edda, pe care le vom vedea în continuare și alte surse. Au fost povestite aici pentru a face inteligibilă desfășurarea evenimentelor din acest cânt.

                Prin urmare cântul acesta începe cu a doua zi de ceartă între Brynhildr și Gudrun.

                Gunnar îi cere lui Hogni sfatul cu privire la uciderea lui Sigurd, pe motiv că, eroul deghizat ca și Gunnar, odată ce a intrat la Brynhildr, a avut o uniune amoroasă cu aceasta, deși îi jurase să nu o atingă ci doar să o pețească.

                Deci Gunnar, își justifică dorința de a-l ucide pe Sigurd, pretinzând că acesta îi înșelase încrederea și își încălcase promisiunea de a nu o atinge pe Brynhildr. Chiar Gunnar se simțea înșelat, după ce ei doi, Sigurd și Gunnar, au păcălit-o împreună, groaznic, batjocorind-o și compromițând-o astfel, pe valkyrie. Mai mult Gunnar o acuza acum și pe soție, pe Brynhildr, de a-l fi înșelat cu Sigurd.

                Hogni și Gunnar, frații Giukunzi, aveau un frate vitreg: Guthorn. Acesta nu făcuse legământ de credință cu Sigurd. Astfel, că au pregătit carne de lup, șarpe și acvilă și i s-a dat lui Guthorn să mănânce. Se credea că această combinație îi face pe oameni să-și piardă firea și să se abandoneze unei furii de neoprit.

                Sigurd este omorât de Guthorn. Murind, Sigurd îi anunță pe Giukunzi că vor muri de sabia înroșită a lui Atli, care va răzbuna uciderea sa. Se pare că între Atli și Sigurd exista o strânsă legătură. Sigurd îi asigură că Atli îl va răzbuna și va ucide pe toți cei ce au jurat strâmb: pe Giukunzi.

                Brynhildr era furioasă și sfâșiată de durere din cauza morții lui Sigurd. La fel și Gudrun. Gunnar era foarte îngrijorat știind că această faptă va avea consecințe neprevăzute și posibil foarte negative.

                Brynhildr, în mijlocul nopții, rostește un blestem la adresa Giukunzilor, ca aceștia să fie nimiciți cu toții. Căci, spune Brynhildr, Sigurd, deghizat ca Gunnar, a pus o sabie între ea și el, în mijlocul patului, deci nu au avut o unire amoroasă. Prin urmare, povestea cu unirea amoroasă dintre Sigurd și Brynhildr, este doar o invenție a lui Gunnar. Sigurd a înșelat-o și trădat-o doar pe Brynhildr nu și pe Gunnar.

                Prin urmare, Brynhildr spune că prin înșelătorie a fost ea obținută de către Gunnar și prin înșelătorie și trădare a fost ucis Sigurd, la porunca lui Gunnar. Deci Gunnar este de vină pentru toată nenorocirea generată. Și că el este cel care a generat totul și cel ce a încălcat jurămintele față de ea și față de Sigurd.

                Brynhildr spune că Gunnar a înșelat-o și pe ea, căci fusese prea laș ca să treacă el însuși prin flăcările din jurul castelului ei, și l-a înșelat și pe Sigurd inventând o poveste josnică pentru a-l discredita și a-l putea ucide pe acesta.

                Cântul amintește mai multe variante ale uciderii lui Sigurd, dar o dă ca probabilă pe cea în care eroul a fost străpuns cu sabia în timp ce dormea în patul său, lângă Gudrun: soția sa și sora lui Gunnar.

25. GuÞrúnarkviÞa I. Primul poem al Gudrunei.

                Gudrun este prezentată ca suferind alături de cadavrul lui Sigurd fără a putea vărsa o lacrimă. Multe cunoștințe vin la ea să o consoleze însă ea nu putea plânge.

                La întrunire mai multe femei de rang nobil încep să-și povestească suferințele prin care au trecut. Herborg,[28] o regină a Hunilor, Gullrond,[29] Giaflaug, și altele își prezintă situațiile dezastroase în care s-au aflat la un moment dat, toate, în viața lor. Herborg povestea că doar într-o jumătate de an a pierdut șapte băieți, copiii ei, și pe soț într-o luptă ucigătoare în sud. Apoi patru frați și ambii părinți au fost înghițiți cu corabie cu tot în mare. Și ea a fost luată prizonieră și tratată ca sclavă și bătută zilnic, din cauza invidiei.

                Fiecare își povestea suferințele până când a fost pusă, Gudrun, să sărute buzele cadavrului plin de sânge lui Sigurd. Atunci ea a început să plângă și nu s-a mai oprit o vreme. (este un exemplu de „catharsis”, prin medierea unui grup) .Apoi a început să laude virtuțile și calitățile lui Sigurd și unicitatea lui printre ceilalți bărbați de pe suprafața pământului. Mai mult, ea prezice lui Gunnar moartea care i-a fost pregătită.

                Brynhildr, fiind de față, o blestemă pe Gudrun, pe care o numește vrăjitoare,[30] să nu aibă parte de soț sau copii. Ea, Brynhildr, era liniștită de cercul Gudrunei și i se amintea că printre altele a năpăstuit, omorât, șapte regi, a adus nenorocire multor prinți și le-a adus multă suferință femeilor, cărora le-a ucis soții. Era evident, de vreme ce ea era o valkyrie, și făcuse partea din garda personală a lui Odin.

                Brynhildr era atât de tulburată de moartea lui Sigurd că se spune că ochii îi ardeau și scuipau otravă, când îl vedea străpuns pe erou.

                Gudrun, se spune, a plecat prin păduri căutând obiecte mici valoroase și s-a stabilit șapte ani și jumătate la curtea regelui Hakon, la Thora.

                Pe de altă parte Brynhildr fiind atât de răvășită de tot ce aflase, cum a fost păcălită, înșelată și făcută fără voia ei să-și încalce toate jurămintele, și șocată de moartea lui Sigurd și cele întâmplate, a ordonat să fie uciși opt sclavi și cinci sclave care s-o urmeze în moarte. Și ea, s-a sinucis cu sabia. Brynhildr nu a vrut să mai trăiască, nu a vrut să trăiască mai mult decât Sigurd: a vrut să-l urmeze în moarte...

26. SigurÞarkviÞa en Skamma. Poemul cel scurt al lui Sigurd.

                În acest cânt se povestește cum Sigurd, ajuns la curtea Giukunzilor, merge să o pețească pe Brynhildr.

                Fiul Volsungilor, Sigurd, face legământ de credință cu frații Giukunzi. I s-a oferit Gudrun după care au plecat să o pețească pe Brynhildr pentru Gunnar, deși ea îi era sortită lui Sigurd.

                Se spune că Sigurd, odată intrat la Brynhildr, a așezat sabia pe mijlocul patului și nici nu a sărutat-o pe valkyrie. Regele Hun, așa fiind numit Sigurd în acest cânt, nici măcar nu a îmbrățișat-o pe Brynhildr, ci a predat-o fecioară lui Gunnar.

                Brynhildr nu a înțeles ce i se întâmplă și ce se petrece. Doar după ce a aflat înșelătoria a ținut neapărat să-l aibă pe Sigurd, cel promis ei de drept de către soartă, altfel acesta va muri. Valkyria era cumplit de furioasă.

                Regele Hun, Sigurd, stătea liniștit și nu bănuia că valkyria aflase toată înșelătoria.

                Brynhildr îl amenință pe Gunnar, soțul ei care a păcălit-o, că dacă nu-l omoară pe Sigurd și nu se ridică deasupra tuturor eroilor îl va umple de rușine și va pleca înapoi în țara ei. Prin acesta Brynhildr vroia ca soțul ei să se ridice deasupra tuturor eroilor, ca ea să-și poată păstra jurământul. Altfel ea trăia în încălcarea propriului jurământ. Dacă Gunnar l-ar fi omorât pe Sigurd în luptă dreaptă atunci Gunnar ar fi fost cel mai mare erou și valkyria putea să trăiască fără a-și încălca jurămintele.

                Gunnar plănuia supărat cum să facă și l-a chemat pe Hogni, fratele său. Gunnar spune că Sigurd, numit aici fiul lui Budli,[31] este mult mai puternic, dar că ar prefera să moară decât să piardă comoara valoroasă a Brynhildei. Pe Gunnar îl interesau doar bogățiile...[32]

                Hogni îl sfătuiește să-l omoare pe Sigurd și să stăpânească, trăind liniștit, comoara Dragonului.

                Totuși nici Hogni și nici Gunnar nu doreau să o facă. Se temeau de Sigurd și făcuseră jurământ de credință cu el. Atunci s-au gândit la Gutthorn, fratele lor vitreg. Acesta nu era legat prin legământ și fiind tânăr putea fi înșelat ușor.

                Gutthorn l-a străpuns pe Sigurd, însă acesta cu ultimele forțe a aruncat sabia sa și Gutthorn a fost tăiat în două: mâinile și capul picaseră în stânga, iar picioarele în dreapta.

                Prin urmare Gunnar a scăpat cu viață și a rămas cu cele două comori.

                Gudrun, soția lui Sigurd, plângea iar frații ei încercau să o consoleze. Frații, Gunnar și Hogni, o acuză pe Brynhildr că a pus totul la cale.

                Sigurd se dezvinovățește, spunând că nu l-a înșelat pe Gunnar și nu a avut o relație cu Brynhildr... dar moare imediat după aceasta.

                Gunnar se ceartă cu Brynhildr și o acuză de toate relele: cum că ea ar fi cauzat totul.

                Brynhildr replică spunând că Atli, fratele ei, este mult mai puternic și va trăi mai mult decât Giukunzii, cei ce se fac, de fapt, cu adevărat vinovați.

                Mai mult, spune că pe ea nu a interesat-o niciodată aurul și nu și-a dorit niciodată un bărbat în afara lui Sigurd. Deci, Giukunzii au tânjit după aur și au înșelat-o pe Brynhildr să se căsătorească cu Gunnar.

                Brynhildr mai spune că fratele ei Atli ar fi forțat-o să nu-i distrugă pe Giukunzi și să-l accepte totuși pe Gunnar.

                Ea repetă de mai multe ori că nu a dorit pe nimeni decât pe Sigurd, și că întotdeauna și-a păstrat jurămintele. Spune că dorește să moară și recunoaște că Atli, fratele ei, se va întrista cumplit la aflarea morții ei și va nimici complet pe Giukunzi.

                Atunci Gunnar, înțelegând cele ce vor urma, a sărit să o stranguleze pe Brynhildr. Însă ea era cu mult mai puternică.[33]

                Gunnar fuge la Hogni și împreună strâng o armată să o înfrunte pe valkyrie și să o omoare. Hogni o blestemă pe Brynhildr ca după ce ei o vor ucide să nu aibă parte să fie renăscută, să nu mai renască niciodată.[34]

                Apoi cântul spune că de fapt Brynhildr și-a pregătit rugul funerar și propria moarte, după care s-a străpuns cu sabia. În acest moment valkyria îl cheamă pe Gunnar și-i prorocește că se va împăca cu sora sa, Gudrun; că aceasta va pricinui foarte mult rău și altor războinici și regi, că va avea o fiică pe nume Swanhild,[35] care va fi executată.

                Apoi îi mai spune că Gudrun se va căsători cu Atli și ca Atli va refuza iubirea dintre Oddrun[36] și Gunnar. Și nu-i va permite lui Gunnar să o aibă pe Oddrun. Apoi îi prevestește că Atli îi pregătește o soartă cumplită: îl va arunca în groapa cu șerpi. Dar că apoi și Atli își va găsi sfârșitul și va fi ucis, în pat, el și fiii lui de Gudrun. După care Gudrun se va recăsători cu Jonkar. Fiica ei, Swanhild va fi executată pentru infidelitate de către regele Jormunrek, care a ascultat de minciunile lui Bikki.

                La urmă tot neamul Giukunzilor va fi ucis și Gudrun va muri singură și fără urmași, scufundată în cea mai adâncă suferință și jale.

                Brynhildr îi cere după acestea lui Gunnar să o înmormânteze după dorința ei: și-i dă toate indicațiile. Căci ea dorea să plece din viață împreună cu Sigurd și să-l urmeze pe Sigurd, după moarte.

                Brynhildr cere explicit să fie pusă lângă cadavrul lui Sigurd, eroul hun,[37] pe structura funerară. Ea dorește să intre în Valholl, Valhalla[38] împreună cu Sigurd. Apoi Brynhildr moare.

27. HelreiÞ Brynhildar. Călătoria spre moarte a Brynhildei.

                Brynhildr a murit, ea așezată pe un rug și Sigurd pe altul. Brynhildr a intrat în Hel printr-o curte unde locuia o gigantă / uriașă.

                Acolo începe un dialog între uriașă și valkyrie. Uriașa o acuză că s-a ocupat doar de război și că deseori și-a spălat mâinile cu sângele războinicilor.[39] Insinuează că ea, ca și femeie, ar fi trebuit să stea la „războiul de țesut”.

                Brynhildr îi răspunde că a fost alături de bărbați la război și că va fi în veci mai nobilă decât ea, uriașa munților.

                Uriașa insistă și spune că valkyria a venit pe pământ doar ca să aducă jalea. Valkyria spune că ea este cea mai înțeleaptă și o jignește pe uriașă și o face lașă și lipsită de curaj. Apoi povestește cum o dată în Hlymdalir[40] un viteaz, Angnar, a furat hainele de lebăda ale ei și ale surorilor ei. Ea s-a îndrăgostit de Angnar și la trimis în ținutul morților pe Hjalmgunnar, încălcând voința lui Odin.

                Apoi menționează cum Odin, pentru a o pedepsi, a închis-o cu scuturi roși și albe și a adormit-o: putând fi trezită doar de cel ce nu se teme de nimic. Apoi, Odin, a înconjurat sala unde se afla valkyria cu foc. Doar Sigurd, pe calul său Grani, a trecut prin acel foc.

                Recunoaște că s-a îndrăgostit de eroul Sigurd și că au dormit împreună în patul ei opt nopți fără ca unul să-l îmbrățișeze pe celălalt.

                Brynhildr se dezvinovățește de acuzele, care i se par insuportabile, aduse ei de către Gudrun și Gunnar: cum că ea ar fi avut o legătură intimă cu Sigurd.

                Apoi se plânge de cum a fost înșelată în căsătorie, de către Gunnar și Sigurd.

                Spune că doar alături de Sigurd va avea noroc și că merge după el și o conjură pe uriașă și-i spune să dispară!

28. Dráp Niflunga. Dispariția Niflungilor.

                În acest cânt sunt prezentate sumar evenimentele ce au urmat morții lui Sigurd și a Brynhildei.

                Cât a trăit, Sigurd a avut o fiică cu Gudrun pe nume Swanhild.

                Gunnar și Hogni și-au însușit toată comoara lui Sigur, pe care acesta o luase de la însuși Dragonul Fafnir.

                Între Atli și Giukunzi s-a exacerbat ura, căci Atli îi acuza și-i făcea vinovați de moartea surorii sale: Brynhildr. Astfel încât Atli pregătește uciderea întregului neam al Giukunzilor.

                Pentru a-l îmbuna pe Atli, Giukunzii o oferă drept soție, pentru Atli, pe Gudrun. Gudrunei i s-a dat din băutura vrăjită a uitării pentru a accepta căsătoria cu Atli. Acesta acceptă și se căsătorește cu Gudrun, văduva lui Sigurd, fosta soție a prietenului său intim. Atli și Gudrun au avut doi copii: Erp și Eitil.

                Gunnar o cere de soție pe sora lui Atli, de care era foarte îndrăgostit, Oddrun. Atli refuză categoric și le interzice să se mai vadă vreodată. Atunci Gunnar se căsătorește cu Glaumvor.

                Hogni se căsătorește cu Kostbera, cu care a avut trei copii: Solar, Snäwar și Giuki.

                Atli nu uită de pedepsirea și nimicirea Giukunzilor și-i cheamă la el. Gudrun înțelegând ce se va întâmpla trimite inelul Andwaranaut, de care prinde un fir de păr de lup,[41] la frații săi Giukunzi: Hogni și Gunnar.

                Hogni, Gunnar și armata lor au ajuns la Atli. Gudrun nu a reușit să oprească uciderea lor. Atli a omorât toți războinicii Giukunzi, lui Hogni i-a scos inima din piept, cât era în viață, și pe Gunnar l-a aruncat în groapa cu șerpi.

                Gunnar a încercat să se salveze și a cântat la harpă, adormind șerpii. Însă unul l-a mușcat și Gunnar a murit.

29. GuÞrúnarkviÞa ónnur. Cel de al doilea poem al Gudrunei.

                Gudrun, căsătorită cu Atli, povestește cu regele Thjodrek, care se afla la Atli după ce-și pierduse armata.

                Gudrun se plânge de soarta ei. Își amintește ce fericită a crescut în casa părinților ca prințesă și cum mama, Grimhild, a făcut în așa fel încât să se căsătorească cu Sigurd; cum frații ei, Gunnar și Hogni, erau foarte invidioși pe Sigurd și nu-l suportau căci era mai puternic și mai valoros în orice decât ei. Ea spune că frații ei nu au putut dormi până ce nu l-au ucis pe Sigurd. Apoi Gudrun povestește cum s-a certat cu Hogni și acesta a amenințat-o că o va omorî și pe ea.

                Povestește Gudrun, în continuare, cum a plecat singură prin păduri, fugind de lupi, până ce a ajuns la curtea regelui Hjalprek. Apoi a trăit la Thora, fiica lui Hakon.

                După o perioadă mama lui Gudrun, Grimhild, își trimite copiii, pe Gunnar și Hogni, la ea să-i ceară să se căsătorească cu Atli, pentru a preîntâmpina furia acestuia. Gudrun refuză. Însă Grimhild îi oferi foarte multe daruri și o forță să bea din băutura vrăjită a uitării. Aceasta era amară și răcoritoare, amestecată cu pământ, cu aerul rece ca gheața al mării și cu sânge de mistreț. În interiorul cornului erau încrustate rune: însemnate cu sânge. Grimhild a mai pus în acea băutură un vierme lung și otrăvitor și măruntaiele a mai multor animale, frunze din anumiți copaci, tăciuni de bucătărie, ficat de porc, etc.

                Grimhild insistă și-i promite Gudrunei posesiuni vaste din Germania de sud, sclavi nenumărați și bogății extraordinare.

                Și-i mai aduce aminte fiicei că Atli este „cu totul deosebit” și cel mai nobil în cercul eroilor și să fie bucuroasă dacă acesta îi va arăta iubirea. Apoi rostește un blestem asupra Gudrunei ca aceasta să rămână necăsătorită dacă refuză.

                După o lungă perioadă s-a lăsat înduplecată și s-a căsătorit cu Atli. Însă aceasta nu a oprit nimicirea neamului ei, a Giukunzilor.

                Atli visează și presimte că Gudrun îl va ucide înjunghiindu-l, însă Gudrun se preface foarte bine, îl liniștește și scapă de bănuiala soțului. Atli mai visează și că cei doi copii ai lui cu Gudrun, Erp și Eitil, vor fi uciși.

30. GuÞrúnarkviÞa en ÞriÞja. Al treilea poem al Gudrunei.

                Cântul prezintă evenimente de după uciderea Giukunzilor.

                Gudrun, ca soție a lui Atli, este bârfită cum că ar avea o legătură intimă cu Thjordrek. Atli află de la una din slugile și amantele lui, Herkja,[42] de aceste zvonuri.

                Atli o confruntă pe Gudrun cu privire la ceea ce i s-a spus despre ea și Thjordrek. Gudrun neagă cu desăvârșire totul. Recunoaște că s-a îmbrățișat cu Thjordrek dar într-un mod nostalgic și nu din iubire. Și-l acuză pe Atli că i-a ucis frații, toate rudele și întreg neamul din cruzime.

                Astfel încât și ea are nevoie de un umăr pe care să plângă. La fel cum Thjordrek, care și-a pierdut întreaga armată doar se destăinuie ei.

                Gudrun dorind să-și dovedească nevinovăția realizează un ritual, obișnuit în acea vreme, pentru dovedirea nevinovăției. Scoate câteva pietre cu mâna din apă fierbinte, fără ca mâna ei să fi fost afectată.

                Atli, mulțumit de dovada prezentată de Gudrun a ordonat ca Herkja, cea care i-a prezentat zvonurile, să fie aruncată în aceeași apă fierbinte. Acesteia i-au fost afectate mâinile și slujnica a fost ucisă prin scufundarea ei într-o mlaștină.

31. Oddrúnargrátr. Poemul de jale al Oddrunei.

                Borgny,[43] fiica regelui Heidrek,[44] era îndrăgostită de Wilmund.[45]  A rămas însărcinată și avea dificultăți la naștere.

                Oddrun,[46] sora lui Atli și iubita ascunsă a lui Gunnar, a venit în grabă să o ajute pe Borgny să nască. Nimeni altcineva nu dorea să o ajute sau nu știa cum. Oddrun s-a pus pe treabă, apoi a rostit formule magice, a invocat și chemat pe Zeițele Freyja și Frigg. Atunci Borgny a reușit să nască un băiat și o fată. Durerile ei au fost rapid alinate.

                Cântul prezintă discuția dintre cele două. Borgny îi mulțumește lui Oddrun însă aceasta îi spune că a ajutat-o doar pentru că a jurat să ajute, cât trăiește, pe oricine aflat în suferință. Și nu pentru că Borgny s-ar fi făcut, în trecut, vrednică de un asemenea ajutor.

                Se pare că Borgny i-a adus deservicii serioase Oddrunei: ar fi vorbit public despre, și ar fi destăinuit, iubirea și întâlnirile secrete dintre ea și Gunnar.

                Oddrun se plânge că tatăl ei, Budli, nu a dorit să dea zestre pentru o căsătorie a ei cu Gunnar.

                Ci, Budli, a oferit totul Brynhildei, care trebuia să fie prima dintre toate și cea „dorită”. Adică o valkyrie. Brynhildr a devenit o regină de sine stătătoare: stăpână peste propria ei țară, până când Giukunzii au păcălit-o.

                Brynhildr a căzut victimă a intrigilor și turbată de furie a plecat împreună cu Sigurd, spre nenorocirea tuturor, în lumea cealaltă.

                Continuând, Oddrun mărturisește că l-a iubit foarte mult pe Gunnar. Că i s-au oferit fratelui ei, Atli, aur și despăgubire mare pentru moartea Brynhildei. I-au oferit chiar moștenirea lui Sigurd, comoara dragonului Fafnir, comoara Andwaranaut. Și aceasta și pentru a-l îmbuna să accepte căsătoria ei cu Gunnar, în ciuda morții Brynhildei. Însă Atli, nu a acceptat nimic și a refuzat, dorind doar răzbunarea prin uciderea întregului neam al Giukunzilor.

                Atli a refuzat orice compensație pentru moartea surorii sale și a interzis orice legătură sau întâlnire între Oddrun și Gunnar. I-a spus Oddrunei, surorii sale, să nu fie niciodată de partea necinstei și a rușinii.

                Însă Oddrun îl iubea foarte mult pe Gunnar și se întâlneau în secret în Myrkwid.[47] Atli trimise oameni care să o urmărească pe Oddrun. Ea și Gunnar au fost descoperiți. Oddrun a încercat să mituiască oamenii lui Atli, însă aceștia s-au întors imediat și au relatat totul.

                Apoi, Atli distruge pe Giukunzi. Îi scoate inima din piept lui Hogni, cât acesta mai trăia. Și pe Gunnar îl aruncă în groapa cu șerpi. Gunnar ca să se salveze a cântat la harpă pentru a adormi șerpii. Oddrun vine repede, din altă zonă a Europei, la insula Hlesey, unde exista cetatea lui Atli înconjurată de ape, pentru a-l salva pe ascuns pe Gunnar, iubitul ei. Însă mama lui Atli, preschimbată într-un șarpe, l-a mușcat pe Gunnar de inimă și acesta a murit.

                Oddrun recunoaște întreaga ei suferință fără margini, căci nu l-a putut avea pe Gunnar și nu l-a putut salva.

                Se pare că Borgny, prin acțiunile ei, a împiedicat iubirea dintre cei doi. Însă Oddrun a ajutat-o să nască, deși nu merita (căci a trădat-o și i-a adus nenumărate suferințe), fiindcă a jurat să ajute cât trăiește pe oricine se află în suferință.

32. AtlaviÞa. Poemul lui Atli.

                Knefröd,[48] solul lui Atli, este trimis peste pădurea Myrkwid la curtea Giukunzilor pentru a-i invita pe aceștia la o petrecere. Pentru ca să-i ademenească, Atli le promisese mult aur, obiecte valoroase, cai, arme de luptă, pădurea Myrkwid și câmpia Gnitaheide. Pe această câmpie se afla grota Dragonului Fafnir, ce fusese ucis de Sigurd. Deci Gnitaheide și grota Dragonului, și însuși Dragonul Fafnir, se aflau în regatul lui Atli.

                Giukunzii s-au consultat între ei și au decis totuși să meargă, probabil din lăcomie, la curtea lui Atli, deși aveau comoara lui Fafnir.

                Între timp, Gudrun, văduva lui Sigurd și actuala soție a lui Atli, aflase despre ce li se pregătise fraților ei. Și a trimis la frații ei, Giukunzii, inelul Andwaranaut, de care a legat un fir de păr de lup. Frații Giukunzi se întrebau ce dorea sora lor să le transmită prin acest simbol și bănuiau că este o avertizare.

                Giukunzii încep să presimtă sfârșitul lor, iar Gunnar se arată total indiferent de ce se va întâmpla cu oamenii săi sau cu comoara dacă el va muri.

                Frații Giukunzi pornesc spre curtea lui Atli și traversează pădurea întunecată, Myrkwid. Ajung la cetatea lui Atli. Acolo, sora lor Gudrun, îi întâmpină și le spune să se întoarcă acasă imediat pentru a nu fi omorâți sau să-și pună coiful, să fie înarmați și pe cal și să se pregătească de luptă când vor intra în sala lui Atli. Gudrun îl îndeamnă pe Gunnar să se lupte cu Atli vitejește și să încerce să-l învingă.

                Lupta dintre Atli și Giukunzi a dus la multe victime în rândul hunilor, însă Giukunzii fuseseră învinși și frații Hogni și Gunnar legați.

                I se propune lui Gunnar să-i păstreze viața dacă va destăinui locul unde a ascuns comoara dragonului Fafnir, furată de la Sigurd și de la Gudrun. Acesta spune că va destăinui ascunzătoarea doar dacă i se va aduce pe tavă inima, scoasă din piept, a lui Hogni.

                Hunii, pentru a-l păcăli pe Gunnar, au scos inima bucătarului lui Atli, Hjalli, și i-au prezentat-o lui Gunnar. Acesta a recunoscut că pe tavă nu se afla inima lui Hogni ci a lui Hjalli, căci tremura și după ce fusese scoasă din pieptul bucătarului laș. Atunci Hunii au scos inima din pieptul lui Hogni și i-au arătat-o lui Gunnar. Atunci acesta a râs și i-a spus lui Atli că doar el și fratele său Hogni știau unde este ascunsă comoara, în valurile Rinului. Dar că, odată ce Hogni era mort, nimeni nu va mai afla comoara vreodată.

                Atli, călare pe calul său Glaum,[49] poruncește ca Gunnar să fie dus într-un car în grota șerpilor și lăsat acolo să moară, mușcat de șerpi. Gunnar, în grota cu șerpi, cânta la harpă pentru a adormi șerpii și a se salva.

                Atunci Gudrun, îndurerată de soarta fraților ei și a întregului neam, îl blestemă pe soțul ei, Atli. Apoi pentru a se răzbuna pe Atli își omorî copiii, pe cei doi copii ai săi pe care i-a avut cu Atli, Erp și Eitil, și le-a dat războinicilor învingători, și deci și lui Atli, să mănânce din carnea lor. De asemenea le-a amestecat băutura cu sângele copiilor lui Atli.

                După ce aceștia mâncaseră, Gudrun le-a spus că au mâncat din carnea copiilor lui Atli. Și lui Atli i-a spus că a mâncat, fără să știe, inima copiilor săi cu miere. I-a mai spus lui Atli că nu se va mai bucura niciodată de ei.

                Războinicii lui Atli, șocați, și-au luat armele să o ucidă pe Gudrun, însă Atli i-a oprit și ea le-a aruncat obiecte de aur pe jos ca să-i oprească. Apoi Atli s-a dus să se culce, căci nu se temea de Gudrun.

                Într-o noapte Gudrun îl înjunghie pe Atli și-l omorâ. Apoi eliberă câinii și trezi pe ascuns slujitorii. După care a dat foc palatului și toți războinicii muriră arși. Atât războinicii cât și „fecioarele cu scuturi”, valkyriile, au pierit în acel foc. Se pare că existau valkyrii și la Huni... Este o întrepătrundere neexplicată suficient...

                Prin urmare Gudrun a omorât trei regi: pe Atli și pe cei doi fii ai săi, ce trebuiau să devină regi după moartea lui Atli.

33. Atlamól en grônlenzku. Poemul groenlandez a lui Atli.[50]

                Atli și războinicii lui se sfătuiau cum să-i distrugă pe Giukunzi. Soția sa, Gudrun, a scris rune de avertizare și le-a trimis fraților ei. Soli trimiși de Gudrun au fost prinși iar tăblița cu înscrisul runic al Gudrunei falsificat, astfel încât să pară o invitație și nu o avertizare.

                Solii lui Atli erau în număr de doi. Unul dintre ei în acest cântec poară numele de Wingi. Aceștia au ajuns la curtea Giukunzilor și le-au înmânat daruri. Giukunzii le-au luat imediat și au început să sărbătorească. De față erau și Kostbera,[51] soția lui Hogni, și Glaumwor,[52] soția lui Gunnar. Giukunzii au decis să plece la curtea lui Atli.

                Noaptea, Kostbera a citit tăblia cu rune trimisă de Gudrun și și-a dat seama că sensul ei nu era limpede: ceea ce însemna că fusese falsificată. În acea noapte Kostbera avu coșmaruri. Dimineața ea încercă să-l oprească pe Hogni în a pleca în călătorie spunându-i că-i paște pe Giukunzi pieirea. Hogni, nu se lăsă convins și se gândi doar la aurul pe care Atli l-a promis în dar.

                Kostbera visase că cearceaful lui Hogni era mistuit de foc și pereții casei plini de jar. Mai visase că venea un urs ce rupea jilțurile și când și-a arătat colții toți s-au speriat. Deși în vis încercau să scape de urs nu reușeau, fiara fiind foarte puternică. Apoi, în vis, a văzut intrând în marea sală a Giukunzilor un vultur în care, Kostbera, a recunoscut spiritul crud a lui Atli: acest vultur i-a umplut pe toți cu sânge.

                La toate aceste rugăminți, atenționări și semne de alarmă, semne din vise, Hogni rămase neclintit. Interpretă visele soției sale ca anunțarea unei furtuni, ca vreme rea.

                Și Glaumwor, soția lui Gunnar, visase toată noaptea rău. În vis îi apărură semne prevestitoare: o spânzurătoare unde urma să atârne Gunnar, șerpi care-l devorau, o armă plină de sânge scoasă din hainele lui, lupii urlau în noapte, trupul lui Gunnar era străpuns de o lance, în casă intră o viitură mare care înghițea tot și picioarele fraților Giukunzi fură rupte de apă. Apoi soția lui Glaumwor mai visase că femei moarte, îmbrăcate subțire, intrau noaptea și doreau să-l răpească pe Gunnar. Soția îi spuse lui Gunnar că nornele și-au luat mâna protectoare de pe el.

                Însă Gunnar, la fel ca Hogni, nu luă în seamă avertismentele și pregătirile de drum se realizară. Wingi, solul lui Atli fu confruntat cu privire la tăblița cu rune, ce li se păru ciudată.

                Giukunzii s-au despărțit cu greu de cei rămași în urmă. În acest cânt călătoria lor spre Atli s-a realizat pe mare.

                Ajunși la porțile cetății Hune, Wingi a recunoscut că invitația a fost o înșelătorie. Atunci Giukunzii îl omorâră imediat. Apăru Atli și le spuse că de mult li s-a pregătit pieirea. Și începu lupta. Gudrun, cuprinsă de jale, nu știa cum să-și apere frații. Îl întrebă pe Atli dacă se mai poate cădea la o înțelegere însă acesta refuză categoric.

                Cântul descrie lupta dură la sfârșitul căreia muriseră toți Giukunzi, iar Hogni și Gunnar era legați.

                Atli se plânge de soția sa, Gudrun, care a fost ca o năpastă pentru el și-și laudă neamul învingător. El spune că rareori a avut liniște cu Gudrun. Dar că ceea ce a fost cel mai greu, pentru el, de suportat a fost că Giukunzii i-au ucis sora, pe valkyria Brynhildr.

                Gudrun, soția sa din neamul Giukunzilor, îi spune lui Atli că nu are de ce să se plângă pentru răzbunarea ei: căci el a ucis-o pe mama ei, în curtea dinăuntru, pe Grimhild, pe mama Giukunzilor. Iar pe verișoara ei a lăsat-o să moară de foame în grotă.[53] Așa că Gudrun îi spune lui Atli să nu-și mai plângă suferința.

                Atli ordonă, atunci, să fie ucis repede Hogni: să i se deschidă pieptul și să i se scoată inima. Iar pe Gunnar să-l spânzure sau să-l arunce în grota cu șerpi: dar repede.

                Urmează o relatare foarte puțin modificată, față de cântul anterior, a uciderii lui Hogni și a bucătarului lui Atli. Gunnar a început să cânte din harpă cu picioarele, căci avea mâinile legate. Când s-a lăsat seara erau morți toți Giukunzii.

                Atli, plin încă de furie și răzbunare o acuză violent pe soția sa, Gudrun, că ea ar fi vinovată de tot ce s-a întâmplat și de faptul că s-a ajuns în acest punct.[54] Apoi îi promite cadouri foarte valoroase ca să uite nimicirea neamului ei și să rămână împăcată.[55] Gudrun refuză și-și aduce aminte ce fericită a crescut alături de frații ei, plină de bogății, în casa părinților ei Giukunzii. Apoi se prefăcu că supărarea i-a trecut și că și-a acceptat soarta, pentru a-l liniști pe Atli și a câștiga timp.

                Gudrun a câștigat timp pentru a răzbuna eliminarea Giukunzilor. După o perioadă, și-a omorât proprii copii, pe care i-a avut cu Atli,[56] și i-a dat lui Atli și războinicilor lui să bea bere amestecată cu sângele lor. Le-a dat să mănânce din carnea lor și lui Atli să mănânce inimile prăjite ale băieților. Și apoi i-a spus totul lui Atli.

                Urmează o ceartă între cei doi în care se amenință unul pe altul. Într-o noapte Gudrun, împreună cu un fiu a lui Hogni, rămas în viață, l-au străpuns pe Atli în somn, în timp ce acesta dormea. Atli se trezește din cauza înjunghierii și-i cere explicați Gudrunei: cum a putut face așa ceva când el a avut deplină încredere în ea și i-a dăruit absolut totul și nu a ucis-o. Atunci Gudrun își justifică întreaga viață, în felul ei, și recunoaște că ea împreună cu frații ei l-au ucis pe Sigurd ca să se facă stăpâni pe comoara lui, luată de la Dragonul Fafnir și peste ținuturile lui.[57]

                Atli se sfârșește din viață iar Gudrun se gândește să se sinucidă, căci oricum o aștepta o soartă cruntă din partea Hunilor, pentru moartea lui Atli. Însă se spune că ea a fugit spre mare și valurile au purtat-o în împărăția regelui Jonakr.

34. GuÞránarhvót. Instigarea Gudrunei.

                După ce l-a ucis pe Atli, Gudrun, a pornit spre mare. A vrut să se înece însă valurile au purtat-o până în ținutul regelui Jonakr. S-a căsătorit cu Jonakr și au avut trei băieți: Sorli,[58] Erp și Hamdir.

                Fiica Gudrunei cu Sigurd, Swanhild, era căsătorită cu regele Jormunrek cel puternic. Fiul acestui rege se numea Randwer.[59] La curtea lor se afla sfetnicul Bikki. Acesta l-a sfătuit pe Randwer să se căsătorească el cu Swanhild, în locul tatălui său. Apoi Biki a relatat aceasta regelui Jormunrek despre băiatul său.

                Regele Jormunrek, din gelozie și furie, și-a spânzurat băiatul, pe Randwer, iar pe Swanhild a condamnat-o să fie îngropată până la gât în pământ și să treacă caii peste capul ei, zdrobind-o astfel.

                Gudrun a aflat acestea și și-a îndemnat băieții să răzbune moartea sorei lor vitrege. Și-a jignit copii că nu făceau nimic pentru răzbunarea Swanhildei. Unul dintre fii ei, Hamdir, se ceartă cu ea și-i reproșează actele necugetate prin care și-a ucis proprii copii, pe care-i avusese cu Atli, că a ucis pe Atli și pe Sigurd. Prin urmare nu era ea în măsură să-i jignească pe ei și să hotărască ce trebuie făcut.

                Până la urmă, insistențele Gudrunei au dat rezultat. Moment în care Gudrun își rememorează principalele evenimente din viața ei și suferințele prin care a trecut. Apoi dorește să plece cu Sigurd călare, de pe rugul aprins, spunând că doar pe el l-a iubit. Însă era deja mult prea târziu, căci Sigurd fusese omorât cu foarte mulți ani înainte. Senzația este că Gudrun își pierduse mințile.

35. HamÞismól. Poemul lui Hamdir.

                Într-o dimineață Gudrun își îndeamnă proprii copii să plece să răzbune moartea surori lor vitrege, Swanhild. Aceasta fusese călcată de cai din ordinul regelui Jormunrek, pentru infidelitate.

                Gudrun se ceartă cu copiii ei. Aceștia, mai ales Hamdir, îi reproșează acțiunile complet lipsite de demnitate și discernământ din trecut, prin care și-a ucis proprii copii, pe care-i avuse cu Atli, și apoi l-a ucis chiar și pe regele Atli, mișelește și fără demnitate; cum ea a participat la uciderea lui Sigurd și cum acțiunile ei i-au adus suferință. Adică ea este vinovată de ceea ce s-a întâmplat și ea și-a provocat singură suferința din viața ei.

                Sorli, cu mintea înțeleaptă, îi spune Gudrunei că ea își plânge în public copii morți și rudele decedate în timp ce-și trimite la moarte actualii copii. Prin urmare Gudrun își trimite la moarte copiii în timp ce plânge moartea celorlați copii ai ei și a neamului ei.

                Până la urmă, copii Gudrunei, se învoiesc să plece să răzbune moartea Swanhildei. Gudrun le dă cele mai scumpe și frumoase armuri și rostește incantații magice prin care ei deveneau invincibili în fața săbiilor sau a armelor.

                Cei doi frați, Sorli și Hamdir, au plecat prin munți foarte supărați și amărâți. În drumul străbătut îl întâlnesc pe fratele lor Erp și-l întreabă cum poate el să-i ajute în răzbunarea Swanhildei. Erp răspunde că-i va ajuta așa cum o mână ajută cealaltă mână și cum un picior ajută celălalt picior.

                Hamdir nu a înțeles ce a încercat să-i spună Erp și a izbucnit o luptă. Cei doi, Hamdir și Sorli, și-au omorât fratele: pe Erp. Apoi au plecat mai departe.

                Au ajuns pe domeniul lui Jormunrek și l-au văzut spânzurat, atârnând și înconjurat de șerpi pe Randwer. Apoi au intrat în marea sală a regelui unde era o petrecere. Jormunrek este anunțat că cei doi cu coif sunt acolo pentru a răzbuna moartea surorii lor. Regele cel puternic spune că este fericit să-i vadă acolo că poate să-i atârne de spânzurătoare și pe ei, ultimii din neamul Giukunzilor.

                Urmează o bătălie în care cei doi frați taie mâinile și picioarele regelui Jormunrek. Apoi apare un om în mijlocul luptei, ce răcnea puternic ca un urs, cu un ochi, adică Odin, și le spune soldaților regelui să arunce cu pietre în cei doi frați, căci nu pot fi uciși de arme, din cauza unei vrăji.[60]

                Războinici au început să arunce cu pietre iar Sorli îi reproșează lui Hamdir că și-a deschis gura și a vorbit. Dacă tăceau ar fi ieșit victorioși.

                Apoi Hamdir regretă profund că și-au ucis fratele, pe Erp, căci i-ar fi putut ajuta în acea clipă și l-ar fi învins pe Jormunrek.

                Sorli și Hamdir se prăbușesc sub loviturile de pietre și mor în sala cea mare a regelui Jormunrek.[61]

---

[1] Cel ce urăște cu dușmănie.

[2] Fecioara războinică.

[3] Războinica împodobită.

[4] Ocrotitoarea oastei.

[5] Cea care cunoștea runele berii.

[6] Țara câmpurilor de bătălie.

[7] Păzitorul sabiei.

[8] Tătic, tată.

[9] Șarpe victorios.

[10] Cel vrednic de ură.

[11] Cea învăluită în inelul mare.

[12] Elf-ul.

[13] Stăpânul victoriei.

[14] Stânca lupului.

[15] Cunoscătoarea runelor ce aduc victoria.

[16] Acest Sigmund este fiul lui Volsung, care este Fiul lui Rerir, care este fiul lui Sigi, care este fiul lui Odin. Aflăm din Volsunga-saga, că Volsung avea o sală mare construită în jurul unui stejar imens numit „Barnstokkr”. La o petrecere în care fiica lui, Signy, este dată de soție lui Siggeir intră un om foarte mare, bătrân, sărăcăcios îmbrăcat și cu un singur ochi. Acesta înfige sabia „Gram” în stejarul Barnstokkr și spune cu o voce puternică că este un cadou făcut celui ce o poate scoate de acolo. Fiul cel mare al lui Volsung, Sigmund, reușește să o scoată.

   Apoi regele Siggeir cere sabia lui Odin contra unei despăgubiri în aur iar Sigmund refuză categoric. Siggeir, turbat de invidie, îl invită pe Volsung și întreaga sa familie la el și, odată ce aceștia ajunseseră acolo îi omorâ pe toți. Doar Sigmund se salvă de o lupoaică ucigașă care-i devorase, în adâncul pădurii, ceilalți nouă frați. Apoi, pentru a se salva, Sigmund reușește să ucidă lupoaica, smulgându-i limba din gură cu proprii dinți căci el era legat la mâini și picioare, și-și sapă o groapă în pământ, în adâncul păduri. El rămâne acolo, locuind în acea groapă aproximativ 20 de ani.

    Sigmund trăiește 20 de ani într-o groapă din adâncul pădurii, supraviețuind doar prin jefuirea / uciderea trecătorilor rătăciți prin pădure și din puțina mâncare pe care sora sa geamănă, Signy soția regelui Siggeir, reușește pe ascuns să-i trimită. Apoi, după o lungă aventură ajunge să-l ucidă pe Siggeir, să se răzbune, să scape și să ajungă înapoi în țara sa, unde devine un foarte puternic rege.

    Sigmund a devenit atât de puternic încât otrava nu-i făcea nici un rău. Oricum, cadoul primit de la însuși Odin l-a costat foarte scump. Acestea este un „pattern” al vieții: 20 de ani de mizerii și suferință indescriptibilă... prin care unii, aleși, trebuie să treacă. Este o perioadă relaționată cu inițierea nordică. Este o lecție cumplită  ce trebuie asimilată...

[17] Sfetnicul.

[18] Cel vestit prin lupte.

[19] Andwarii era un pitic ce păzea în această cascadă cea mai mare comoară care a existat de la începuturile lumii.

[20] Odin.

[21] De fapt este Brynhildr.

64 Unele surse nordice spun că aceasta se numea „Hymdalir”. Altele, că era o sală mare ce se numea „casa în flăcări” și avea zece ziduri: Uni, Iri, Barri, Ori, Varns, Vegdrasil, Derri, Uri, Dellinger, Atvarder. Fiecare zid fusese construit de un pitic și purta numele acestuia. Această cetate / sală magică era înconjurată de flăcări.

[23] Certărețul cu coif.

[24] Cumplitul războinic.

[25] Aesirii  și  Vanirii.  Aceștia  sunt  zei  ai  luminii  ce  aspiră  la auto-perfecționare și la ascensiune spre lumină.

[26] Izvorul picăturilor clare.

[27] Cel ce oferă bogății, care are aici semnificație spirituală.

[28] Ocrotitoarea armatei.

[29] Purtătoarea scutului de aur.

[30] Mama lui Gudrun, și Gudrun i-au dat lui Sigurd cornul cu băutura vrăjită ca acesta să o uite pe Brynhildr și să o accepte pe Gudrun.

[31] Budli era regele suprem peste Huni și tatăl Brynhildei. El mai este și tatăl sau bunicul lui Atli, adică a lui Attila Hunul. Neamul lor se numea Budlingi. Legăturile dintre Sigurd și Atli și Huni, sunt incredibil de strânse. Sigurd, este numit și considerat unul dintre Huni, deși el este de fapt din neamul Volsungilor și se trage direct din Odin.

[32] Oricum, odată cu moartea lui Sigurd, comoara lui Fafnir, dragonul, era acum a lor. Această comoară nu ar fi fost a lui Gunnar dacă nu murea Sigurd. Deci Gunnar, omorându-l pe Sigurd, intra și în posesia comorii lui Fafnir și rămânea și cu comoara valkyriei, Brynhildr.

[33] Se spune, în „Cântecul Nibelungilor” – scris în 1204, în limba germană medie –, că în prima noapte cu Gunnar, după ce s-au căsătorit, soțul a vrut să o dezbrace. Atunci Brynhildr i-a luat mâinile lui Gunnar și le-a strâns așa de tare, între propriile mâini, încât lui Gunnar i-a țâșnit sângele din ele. Apoi l-a luat pe sus pe Gunnar și l-a agățat într-un cui, unde el a rămas până dimineață, iar valkyria s-a culcat.

[34] Vechii europeni credeau în reîncarnarea nu doar a oamenilor ci și a valkyriilor, care din viață în viață ascultau porunca lui Odin și îi duceau la bun sfârșit ordinele...

[35] Luptătoarea în haine de lebădă.

[36] Cunoscătoarea runelor armelor.

[37] În Edda personajul Sigurd apare denumit și eroul hunilor.

[38] Sala unde Odin îi primea pe războinici și pe eroi și care făceau parte din armata sa.

[39] Evident că asta făcea de vreme ce era o valkyrie. Însă uriașa este evident o dușmancă a Aesirilor, a zeilor luminii.

[40] Văile ecoului sau valea gălăgiei.

[41] Unul din simbolurile lui Atli era lupul. Când era copil, lui Atli, i se mai spunea și „puiul de lup”. Alt simbol pare să fie vulturul ce coboară din cer.

[42] Este „Helche” din Cântecul Nibelungilor, unde apare ca prima soție a lui Atli (Etzel).

[43] Fecioara cetății.

[44] Strălucitorul stăpân.

[45] Ocrotitorul supus.

[46] Cunoscătoarea runelor armelor.

[47] Pădurea întunecoasă.

[48] Copilul răsfățat.

[49] Cel zdravăn.

[50] Acest cânt a fost scris în groenlanda de către colonizatorii islandezi: „Erick cel roșu”, familia sa și suita lui. Din această familie fac parte Leif Ericksson, fiul lui „Erick cel roșu”. Leif Ericksson a descoperit continentul american cu 500 de ani înainte de Columb.

[51] Cea care trimitea bucatele, hangița.

[52] Femeia veselă.

[53] Înseamnă ca Atli a ucis întreg neamul Giukunzilor, ne mai rămânând nimeni în afară de soția sa Gudrun.

[54] Atât Gudrun, cât și Grimhild și Gunnar. Aceștia l-au păcălit pe Sigurd și l-au făcut să o uite pe valkyrie și jurămintele față de ea. Apoi să se căsătorească cu Gudrun. Și au înșelat-o pe valkyrie, Brynhildr, să se căsătorească cu Gunnar. L-au ucis pe Sigurd în somn și astfel au devenit stăpânii comorii Dragonului Fafnir, prin înșelătorie.  Apoi  au  ucis-o  și  pe  valkyria  Brynhildr,  sora  lui Atli, și i-au luat întreaga zestre și ținuturile peste care stăpânea; ea fiind o regină de sine stătătoare, cu propriile teritorii.

[55] De ce nu a omorât-o și pe Gudrun, ultima dintre Giukunzi, este greu de înțeles. Căci ar fi împiedicat, prin uciderea ei, orice răzbunare viitoare. Răzbunare care bineînțeles că a venit.

[56] Ea a mai avut doar o fiică, Swanhild, cu Sigurd.

[57] La fel au făcut cu valkyria Brynhildr. Au ucis-o și astfel au putut să se facă stăpâni peste țara ei, peste ținuturile ei, și peste averea / zestrea ei.

[58] Cel ce poartă arme, cel înarmat.

[59] Cel ce poartă scutul.

[60] Gudrun, la fel ca și mama sa, Grimhild, era pricepută la magie și vrăjitorie. Astfel l-au făcut și pe Sigurd să o uite pe valkyria Brynhildr și să o înșele. Gudrun a aplicat o vrajă pe fii ei ca ei să nu poată fi doborâți sau uciși de nici o armă.

[61] Odin a apărut pentru a indica cum pot fi uciși cei din neamul lui Giuki. Odin i-a îndemnat pe războinicii lui Jormunrek să-i ucidă numaidecât pe ultimi Giukunzi. Ceea ce are o profundă semnificație.

    Odată cu uciderea lui Sigurd, a Brynhildei și a lui Atli și a copiilor săi, imperiul Roman a avut calea liberă spre dominarea Europei. Și astfel așa zisul „creștinism” din interiorul său a înlocuit, prin crimă și genocid, misterele Odinice și religiozitatea nordică europeană.

    Astfel, apariția lui Odin în vederea uciderii seminției Giukunzilor este foarte semnificativă. Giukunzii sunt, după textele nordice, responsabili de distrugerea ulterioară a religiozității nordice și a misterelor inițiatice Odinice.

    Deși, Edda, pe față, îi laudă pe Giukunzi într-un mod de neînțeles: faptele relatate sunt una și concluzia este trasă parcă de cineva care nu a citit, de fapt, cele întâmplate. Ciudat...