Magie Nordică
Î
|
n această parte a prezentei lucrări
indicăm unele din practicile magice inițiatice, practicile galdr, practicile
seidr, folosirea runelor, etc., pe care nordicii europeni, le utilizau, în
diferite scopuri, în vechime. Multe au un caracter șamanic.
Foarte
multe practici ale religiozității nordice s-au pierdut, altele au fost
asimilate în așa-zisul „creștinism”, iar altele au supraviețuit și ne-au parvenit odată
cu textele scrise în jurul secolelor XI, XII și redescoperite
după o mie de ani. Aceste texte au supraviețuit miraculos
intoleranței infinite și inexplicabile a avraamismului și a vaticanului.
Aici,
pe cele ce au rămas, le prezentăm cu sfaturi pentru a putea fi aplicate azi.
Este o trecere în revistă istorică, îmbinată cu explicații practice.
În
primul rând trebuie să se știe că repetarea
formulelor magice se face de două ori. Ea nu se face de trei ori cum
pretinde invenția ce poartă numele de „creștinism”. Puterea și elementul magic
apar la repetarea de două ori! De fapt, când se repetă a treia oară se elimină
efectul magic.
Practicile
magice se încheie cu repetiția unei formule magice de două ori! (nu de trei
ori)
Această
idee cu repetiția de trei ori a fost inoculată pentru a îndepărta oamenii de
puterea magică. Astfel încât să fie lipsiți de putere. De
puterea pe care ar putea să o aibă...
Practici inițiatice
și magice
„Utiseta”,
ascunderea sub mantie
A
|
zi i-am spune în mod greșit „meditație”. Însă nu este
vorba de clasica așezare într-o poziție comodă și concentrarea
într-un singur punct sau golirea completă a minții și blocarea ei
pentru a o goli.
Nu
este vorba de a lua o poziție comodă. Ci de a te ghemui pe pământ,
pe o colină sau sub un copac și de a te acoperi total cu o mantie,
piele de animal sau alt obiect. Se urmărește acoperirea totală astfel încât
seamănă cu o ascundere de lume... o refugiere în lumea spiritului...
Și nu este vorba de
o blocare a minții pentru a nu mai apărea gânduri. Ci de o eliberare de
cotidian prin liniștire și pauză fizică și sufletească.
Aceasta nu implică control mental. Nu este vorba de nici o tehnică de control
mental!
Este
vorba doar de liniștire fizică și sufletească și o senină stare
interioară, unde se ia o pauză reală de la cotidian și de la desfășurarea
evenimentelor. Mintea este lăsată liberă. Fie în stare de naturală reverie... sau
atentă la fenomenele naturii... fie în căutarea unui răspuns.
Această
practică nu are nimic de a face cu ceea ce în zilele noastre se predă în lumea
vestică ca meditație.
Se
utilizau câte o dată și tehnici de respirație pentru a obține „hiper” sau „hipo”
oxigenarea creierului. Acesta pentru a-l scoate din fluxul cotidianului și apăsarea
evenimentelor zilnice.
Când
se practica aceasta cu artă atunci se obținea o eliberare de lumea imediată, o
profundă reflecție asupra unor subiecte și se putea ajunge
chiar la ușoare și plăcute stări de transă, în care ceva
nou se întâmpla... și se în schimba în interior...
Exista
întotdeauna un contact cu... altceva...
Această
ascundere sub mantie era folosită, printre altele, și pentru a afla
răspunsuri la întrebări... despre viitor... Răspunsuri pentru decizii...
Utiseta
se practica frecvent printre nordici și referințe la ea putem găsi în nenumărate surse
nordice.
O variantă mai avansată a
„liniștii interioare”/„ascunderii sub mantie”
este absorbția mentală șamanică
Nu
este vorba de acele tehnici meditative aflate și predate azi în
Europa ca „meditații” yoga. Nu! Ceea ce astăzi este predat sub numele de
„tehnică de meditație” sau control al minții prin meditație este o rețetă pentru
îmbolnăvire!
Se
pare că depresia și celelalte dereglaje ale minții, atât de
întâlnite azi, apar când lobul cerebral prefrontal nu mai acționează suficient,
e adormit... absent... inert, la impulsurile venite de la amigdala.
Acesta
se poate obține voluntar practicând greșit meditația. Adică ca și „stopare a
gândurilor”, ca și „oprire a minții”, ca și „oprire a
gândurilor”. Aici este eroarea occidentală despre meditație sau control al
minții: meditația ca și „stop” al
gândurilor. Aceasta este ceva complet greșit și cu efecte
dezastroase asupra sănătății sistemului nervos și a minții.
Această
stopare nu este nici tehnică mentală și nici șamanică și nici meditație: nici în
buddhism și nici în șamanism. „Stoparea gândurilor” poate
duce la a învăța creierului să blocheze lobul prefrontal, „stop al
gândurilor”..., ceea ce duce la depresie și alte maladii și disfuncționalisme grave.
Căci lobul prefrontal nu mai reacționează, modulează, controlează și nu mai activează
la impulsurile primite de la amigdala din mijlocul creierului. Nu mai reglează,
atât de vital, activitatea emoțională a creierului. „Meditația”, așa cum e înțeleasă, predată și practicată azi,
duce la depresie și dereglaje cerebrale, neuropsihice.[1]
Pe
de altă parte șamanismul este foarte asemănător Buddhismului tibetan în
practicarea tehnicii mentale.[2]
Scopul,
direcția urmată de meditație este „absorbirea atenției”, deci a minții, într-un
subiect sau obiect! Și nu golul minții.
Când
suntem complet absorbiți într-un subiect sau obiect, în mod natural, doar acel
subiect sau obiect există în mintea noastră. Este ca și cum ne uităm la
o femeie goală sau la un peisaj hipnotic... suntem complet absorbiți în acea poză sau
în acea imagine și nu mai există în capul nostru alt gând, în acel moment.
Mintea noastră este „plină” de imagine, absorbită complet în ceea ce atenția i-a
prezentat...
Asta
se întâmplă tot timpul. Asta vrea și tehnica mentală șamanică a „absorbției”... absorbirea
într-un subiect sau obiect. Efectul este lipsa oricăror alte gânduri în afara
subiectului sau obiectului absorbției. Dar ideea nu este „golul din
minte” ci „plinul din minte”!: prin absorbția minții într-un subiect
sau obiect, prin atenție și interes.
Adică
atenția totală și deschiderea totală, a întregii
noastre naturi, față de acel subiect. Metaforic am putea-o asemăna cu o
urmărire... vânătoare... hăituire... a unui subiect.
Tehnica
mentală șamanică este absorbție, preocupare, „eliberarea completă
în”..., plăcere maximă și „desfătare cu”..., ce face ca absorbția într-un subiect
sau obiect să se petreacă... Și aceasta lasă mintea preocupată doar
de ceea ce este urmărit... este plină de ceea ce urmărește…
Seamănă
foarte mult cu urmărirea, hăituirea, vânătoarea pe care mintea o realizează cu
scopul de a pătrunde adânc ceea ce urmărește...
Șamanismul duce
prin absorbție la simțirea naturii, a mediului... simțirea interiorului și a
exteriorului... Concentrarea pe spirite, oameni, locuri, obiecte sau strămoși...
Apoi
atenția pe un subiect... atenția mărită face ca
mintea să se obișnuiască cu acel subiect și să obțină informații pe care nu
le-ar fi putut obține dacă nu era absorbită de acel subiect.
Este
ca și la geniile științei care descoperă
lucruri prin aplecarea atenției și absorbția naturală a minții, care urmează,
asupra unui subiect sau obiect.
În
absorbție mintea se adâncește natural în
transă… și descoperă secrete care altfel ar fi rămas ascunse.
Secrete despre oameni, despre locuri, despre viitor, despre spirite, despre
obiecte pierdute, despre îmbolnăviri, despre viitor... etc.
În
acest mod, prin absorbția șamanică, ne întâlnim cu informații pe care nu
le-am fi știut niciodată.
Ajungem
la tehnica minții prin absorbție... și nu prin golire!
Golirea înseamnă dereglarea funcțiilor cerebrale și apariția depresiei,
distrugerea și scăderea inteligenței, etc.
Acte ritualice
Se
creează un spațiu sacru, ale cărui limite sunt bine definite. Se
realizează acte „pline de semnificație” cu toată forța voinței, în mod
repetitiv. Aceste acte realizate sunt pline de voința noastră și de absorbția noastră.
Transa
apare firesc și natural... și fără să fie sesizată imediat. Prin
rituale create ingenios, și conform particularităților noastre, ceva
din interiorul nostru se deschide... și modificările dorite apar.
Planificarea
ritualului trebuie să fie semnificativă. Fiecare este chemat să-și genereze
propriile ritualuri... prin care individualitatea se poate manifesta și modificările
magice apar așa cum sunt ele necesare. Utilizarea ritualurilor create
de alții nu au același efect când noi le practicăm... nu
funcționează sub impulsul voinței noastre și nu ne reprezintă.
Cel
mai bine este să ne creăm propriile rituale pentru scopurile noastre. Ele conțin atunci tot ce
ne este nouă necesar și funcționează în virtutea propriilor puteri
interioare.
Această
metodă se pretează celor ce doresc un control cât mai conștient. Este foarte
aplicabilă în acțiuni magice de grup.
Evident
că se combină aceste acte semnificative, repetitive cu „galdr” și poate ritmuri ,
sunete repetitive...
Folosirea ritmurilor
Sunt
foarte multe variante. De exemplu a bate tobe, a cânta repetitiv o formulă
galdr, a dansa repetitiv. Duce la o transă adâncă dacă practicantul se
abandonează ritmului... se deschide în fața ritmului Atunci, în transă, se pot
realiza acțiuni magice...
Aplicarea constrângerilor,
a suferințelor auto-impuse
Se
folosesc acțiuni de purificare, post prelungit sub diferite forme,[4]
deprivare senzorială. De asemenea se poate utiliza „sauna nordică”, folosită și azi, pentru
purificare extremă și întărire a voinței. Pentru trezirea unor forțe adormite ale
naturii noastre lăuntrice.
Folosirea ierburilor
și a lumii vegetale și animale
Chiar
zeul Thor a fost tratat de o vrăjitoare, Groa, cu plante și incantații magice de tip
galdr pentru a scăpa de piatra ce i-a intrat în frunte și i s-a fixat
acolo: după o confruntare cu gigantul Hrungnir.
Utilizarea
plantelor era foarte răspândită. Însă 99% din această artă s-a pierdut. Mai
există în sate izolate păstrători ai vechii arte a manevrării lumii vegetale în
obținerea de efecte magice.
Cu
siguranță se foloseau și plante ușor toxice pentru a
facilita intrarea în „transă” celor ce întâmpinau dificultăți în acest sens,
cu scopul trezirii forțelor magice ale propriei naturi...
Că
se practica este sigur: cum arată miturile zeilor. Chiar și lor li se aplica
această știință...
Folosirea
copacilor, a florilor, a ierburilor...
Utilizarea forței sexuale
Se
orienta prin voință „energia vieții” și tensiunea sexuală,
obținută în urma excitării controlate și nobil rafinate,
spre deschiderea accesului în cele nouă lumi ale Yggdrasilului. Excitarea se obținea prin dans
erotic, povestiri erotice, acte erotice cu un partener, chiar acte senzuale și sexuale
controlate și direcționate spre obținerea efectelor
magice.
Se
combina transa cu înalta încărcătură energetică și psihică obținută în urma
excitării erotico-sexuale... efectele magice erau astfel mult mai intense...
Au
rămas în sursele nordice aluzii evidente la controlul, subjugarea și folosirea
energiilor sexuale în obținerea de efecte magice. Odin, Loki,
Freyja, Freyr sunt cei mai relaționați cu / și cei mai activi
în această artă a folosirii „energiilor vieții”, cele ce dau
naștere în continuu unei noi vieți..., în misterele
inițiatice magice.
Tribul
Aesirilor poseda un fel de artă erotică magică. Tribul Vanirilor se folosea
altfel de forțele vieții. Iar giganții / uriașii posedau o cu
totul altă metodă de folosire. Fiecare trebuie cunoscută și folosită în
munca directă cu accesul la Aesiri sau Vaniri sau Uriași sau alte
spirite.
Pentru
a obține efecte mai puternice și de durată se folosea actul
intim dintre iubiți cu controlul complet al descărcării..., (ejaculării / orgasmului).
În acest mod tensiunea sexuală, forța sexuală ca „forță a vieții” era utilizată și atent direcționată spre scopuri
precise. Acumularea „tensiunii” și a „energiei vieții” în interior, prin
controlul și amânarea indefinită a descărcării sexuale,
producea în interior schimbări, modificări imediate magice
ce trezeau capacități spirituale magice, psihice și fizice latente
sau adormite.
Controlul
era efectuat astfel încât nivelul de excitație să atingă o
limită superioară controlabilă: unde se dorea a se rămâne în actul iubirii.
Astfel, se ajungea aproape de pragul descărcării involuntare și instinctive, însă prin voință, rafinament și control se amâna această descărcare sexuală timp indefinit:
cei doi parteneri intimi rămânând în stare de excitație sexuală / erotică / senzuală timp îndelungat...
controlat... după voie, folosind-o și utilizând-o în transformarea
elementelor interioare și exterioare. Cu exercițiu și rafinament se
ajungea la intensificarea stării de încărcare erotică ore întregi, zi de zi, mai
multe luni sau mai mulți ani. Apoi urmau pauze de o lună sau mai multe
luni pentru refacerea sistemului sexual, în urma unor asemenea eforturi și șocuri.
În
activitățile inițiatice descărcarea sexuală era
controlată și redusă la a menține doar un nivel
acceptabil / suportabil, folosibil de tensiune sexuală, psihică, emoțională și fizică...
„Energiile
vieții” astfel obținute și generate erau
asimilate magic în interior, și păstrate, spre hrănirea metaforică a unui „Yggdrasil” interior. Odată acesta creat
oferea nenumărate și diverse posibilități magice... Căci
se crea un Yggdrasil interior care era identic cu Yggdrasilul universal, sau
lumea creată, și astfel tot ce se proiecta și se imprima în „Yggdrasilul interior” se regăsea
simultan manifestat și în Yggdrasilul exterior, adică în structura lumii.
În
acest mod, creând și hrănind continuu Yggdrasilul interior, se
puteau modifica aspecte ale lumii înconjurătoare, se putea accesa orice
creatură din cele nouă lumi, se putea modifica destinul... Căci destinul,
înscris în Yggdrasil, se putea modifica la nivel lumesc prin impregnarea
Yggdrasilului interior cu o anumită tendință sau un curs de
fapte dorit...
Yggdrasilul
interior se manifesta ca și cel „Cosmic” și deschidea în fața inițiatului porțile celor nouă lumi: Alfheim,
Asgard, Vanaheim, Nivadelir, Muspelheim, Niflheim, Helheim, Jotunheim și evident Midgard.
Orice
se imprima în Yggdrasilul interior se regăsea imediat creat și în Yggdrasilul cosmic
sau lumea creată: din foc și gheață / Muspleheim
și Niflheim.
Se
lucra cu forțele primordiale care creaseră Yggdrasilul cosmic.
Aceasta
era una din științele magice... oferite de către Freyja și de Idunn.
Controlarea
„energiilor vieții” în vederea obținerii unor
rezultate...
Este
foarte relaționată arta erotico-sexuală a „energiilor vieții” cu
Yggdrasilul, copacul lumii... și deci cu cursul evenimentelor și cu natura și structura
lucrurilor...
Acest
tip de energie senzuală, „energia vieții” deschide ușa, accesul spre
magia reală și spre alte lumi. A avea acces la oricare dintre cele
nouă lumi nu este dat oricui...
Legătura inițiatică cu un Zeu
sau Călăritul...
Este
o artă a permiterii unui Zeu, sau a unei Zeițe, de a realiza acțiuni în Midgard,
în lumea oamenilor. Acest fenomen putea lua multe forme. De la posesiune
completă a corpului, minții, etc., până la acțiuni conștiente realizate
de om sub impulsul zeilor.
Aceste
impulsuri se puteau recunoaște după intuiții, presimțiri, predispoziții spre ceva
anume, vise ciudate și evident diferite de cele comune, idei apărute subit în
mintea noastră sub formă de inspirație, orientare sufletească, voci care ne
ghidează, semnale luminoase ce ne indică orientarea unor acțiuni ce trebuie să
le îndeplinim dacă dorim aceasta, etc.
Zeița ce a predat
această știință și i-a învățat pe Zei și pe oameni este
Freyja.
Acestă
știință este cel mai des folosită azi în șamanism.
Zeii
nordici au grijă, conduc și orientează oamenii și azi prin
presentimente, intuiții, senzații intense, dispoziții și predispoziții, vise ce ies în
evidență foarte puternic față de celelalte.
Acestea sunt complet diferite față de manifestările patologice ale minții și ale creierului.
Nu există suferință sau obsesie, nu se pierde nici o clipă funcția critică sau
legătura cu realitatea. Înrădăcinarea în realitate și îndoiala, funcția critică, sunt
foarte active.
Se
manifestă mai ales ca și presimțiri, simțiri adânci, intuiții, momente de
revelație și creativitate, vise ce ne atrag atenția... premoniții...
presentimente... etc. În cazurile mai intense, șamanice, zeii pot
prelua funcții ale corpului nostru.

Plimbarea îndelungată în pădure
Plimbarea
prin păduri adânci sau refugierea pentru o perioadă în păduri. Are efecte
benefice de deschidere a sensibilității spre frumusețea și esența naturii și a vietăților. Cumva...
interiorul și natura noastră se vindecă. Se activează firesc adevărata
individualitate în interiorul nostru: ceea ce ne face pe noi înșine unici. Ne
întâlnim cu noi înșine și propria noastră esență și modul de a fi
natural iese la suprafață... și se poate integra în personalitatea și intelectul
nostru.
Or
aceasta ne vindecă imediat... odată ce noi revenim la o funcționare normală și naturală... proprie
particularităților noastre firești...
În
misterele inițiatice nordice se folosea intens aventura în pădure,
drumul prin pădure... etc. Chiar Sigmund, fiul lui Volsung și tatăl lui Sigur,
a trebuit să trăiască într-o pădure, ascuns timp de aproape 20 de ani. După
care a devenit atât de puternic că otrava nu avea efect asupra lui. Lui Sigmund
i-a dat Odin sabia Gram.[5]
Era evident vorba de o inițiere Odinică...
Spânzurarea inițiatică
Era
o practică extremă de inițiere. Se pare că este atât de veche
această practică încât e relaționată cu arhaicul Zeu Tyr și cu începuturile
inițiatice ale Zeului Odin. Încă de la începuturile lui Odin
exista această metodă extremă a inițierii.
Odin,
spânzurat pe Yggdrasil, are experiența morții. Odin reușește să stabilizeze
experiența morții și să o mențină cât dorește: astfel nefiind
nici viu nici mort.
Inițiatul se află atunci
în starea de tranziție dintre viață și moarte, pe care
reușește să o supună, să o controleze, să o „stabilizeze”. Reușește să controleze și să prelungească
„starea” dintre viață și moarte și să o
prelungească indefinit: acel moment magic, în care esența și structura lumii
i s-au destăinuit lui Odin.
El
a fost capabil să „stabilizeze”, să controleze momentul de „trecere” dintre viață și moarte, a
prelungit acest moment și a reușit să culeagă runele... Imensa și infinita putere a runelor: care fac
parte din esența Yggdrasilului, din esența lumii însăși.
Rune
pe care le-a împărtășit cu Zeii și cu oamenii.
Intrarea în pământ
Este
tot o metodă foarte veche de inițiere. Aceasta era deosebit de
răspândită și o găsim și la Celți. Semnificația era conținută în actul
renașterii ca inițiat, după ce voluntar s-a renunțat la viața comună și s-a revenit în
pământul roditor... pentru a fi născut altfel...
Inițiatul intra în
pământ, într-o grotă închisă, ca un gest de revenire în pântecul matern al
pământului. Acolo, dacă avea destule merite și calități sufletești, zeița pământ îi
dezvăluia misterele inițiatice...
Apoi,
el ieșea, dacă supraviețuise, din adâncul pământului ca o altă
ființă, complet transformată... ca un inițiat al misterelor,
plin de înțelepciune și puteri spirituale...
Crearea unui copac „Yggdrasil” exterior
Se
fabrica după imaginea Yggdrasilului, un copac. Se scotea din pământ, cu
rădăcină cu tot un copac și se replanta într-o groapă. În acea
groapă erau depozitate obiecte valoroase, mied, mâncare, părți din anumite
animale, bijuterii, bucăți din haine scumpe, obiecte valoroase, etc.
Apoi se acoperea cu pământ. Se poziționau și pe crengile
copacului obiecte de preț, obiecte de război, haine scumpe,
bijuterii după o ordine prestabilită. Ordinea imita așezarea, dispoziția celor nouă lumi
ale universului pe Yggdrasil.
Astfel
se obținea o replică a Yggdrasilului, în care se putea
recunoaște fiecare lume, din cele nouă, printre crengile
copacului: Asgard, Vanaheim, Alfheim, Midgard, Svartlheim, Jotunheim,
Helheim, Muspelheim și Niflheim.
Această
practică era folosită pentru a accesa diferitele lumi ale universului și a intra în
contact cu cei ce le locuiau: Zeii, uriașii, piticii, morții, elfii,
spiritele naturii, nornele ce țes destinul, etc.
De
asemenea, în misterele inițiatice, exista crearea Yggdrasilului
în propria natură internă. Era o muncă cu energiile creatoare ale vieții, o muncă de
sacrificiu și umilință, de voință de fier, de
experimentare și control al stării intermediare între viață și moarte, etc.
La
final, dacă inițiatul supraviețuia tuturor acestor procese inițiatice avea în
interiorul său creat o copie a Yggdrasilului. Avea Yggdrasilul în
interiorul său... Aceasta îl făcea unul dintre Asgardieni, era acceptat în
lumea zeilor, ca un zeu nou născut.
Apoi
pentru a se dezvolta, perfecționa și ascensiona
existau alte mistere... și mai adânci...
Însemnarea cu rune
Nordicii
însemnau rune pentru a actualiza forțe magice în obiecte, oameni, animale,
plante, locuri sau scopuri.
Se
foloseau pentru vindecare, protecție și apărare, intuiție, practici
magice, în iubire, mai ales în călătorii, în război... etc.
Brynhildr,
valkyria, îl inițiază pe Sigurd în arta runică. Îi spune să-și însemneze sabia
cu runa Tyr, runa victoriei, și simultan să rostească numele „Tyr” de
două ori!
Runele
erau desenate cu culoarea roșie, scrijelite, încrustate, colorate
mai ales cu sânge și doar arareori cu alți pigmenți.
Se
foloseau pentru a ajuta în orice împrejurare a vieții.
Galdr și Seidr
Acestea
sunt activități magice practicate cu scopul de a modifica sau altera
desfășurarea evenimentelor. De asemenea erau folosite pentru a
afla destinul, viitorul sau a obține informații, de la cei
trecuți în celălalt tărâm: care în trecut
erau accesibile.
Practicile
au un pronunțat caracter șamanic... implicând și activități spirituale erotice...
Arheologia
a scos la iveală unele artefacte legate de Seidr. Cea mai des întâlnită este
„fusul” de tors lână. Se pare că practicanții acestei arte
magice imitau Nornele destinului, Urd / Verdandi / Skuld, și țeseau magic noi
fire ale destinului...
Exista
un cult al femeilor înțelepte, vizionare, ce puteau călători în lumea spirituală și vedea desfășurarea
evenimentelor viitoare sau puteau lua legătura cu ființe supranaturale.
Ele aveau un statut aparte: li se oferea locul cel mai înalt din sală, erau
servite cu cele mai bune feluri de mâncare și li se cerea
serviciul contra unor cadouri foarte scumpe... Aveau un statut aparte în
societatea nordică.
„Fate-Magic”,
arta modificări destinului
Era
ceea ce căutau toți zeii. Era o combinare dintre celelalte arte, aici menționate și altele care s-au
pierdut și lucrul direct cu Nornele: Urd, Verdandi și Skuld. Arta
supremă de a modifica cursul evenimentelor...
Capacitatea
de a influența destinul și de a modifica cursul Yggdrasilului,
al lumii, era arta magică supremă, culminarea înțelepciunii celei
mai înalte, perfecționarea ultimă a propriei naturi, rafinarea maximă a
naturii interioare...
Tehnici de vindecare
Existau
numeroase tehnici Seidr și Galdr sau tehnici de folosire a runelor pentru vindecare.
Curios
este cum acestea semănă foarte mult cu tehnicile din ziua de azi de hipnoză clinică.
Nu existe diferențe reale între ele...
Se
utilizau stări de transă, vizualizări de rune, alterarea stărilor de conștiință, călătorii
sufletești ce transcendau temporalitatea (la fel ca și la regresia terapeutică hipnotică
înspre perioada copilăriei cu scopul rezolvării conflictelor și a traumelor), stimularea și producerea unui
fel de „catharsis” sau a unei descărcări sufletești prin medierea
unui grup (vezi un exemplu de „catharsis”
prin ajutorul grupului în „GuÞrúnarkviÞa I. Primul poem al
Gudrunei”, Cânturile Eroilor, Edda), etc., etc., etc.
Alte
tehnici de tratare sau vindecare includeau folosirea substanțelor din rădăcini,
plante, sol, etc. În Volsungasaga apare un astfel de tratament reușit aplicat lui
Sinfjotli de către Sigmund. Majoritatea acestei cunoașteri a acțiuni substanțelor din plante,
animale și sol a fost pierdută din cauza terorii „creștine”.
Se
foloseau numeroase metode de purificare corporală: sauna și alte metode pe
care nu le enumerăm aici. Ele pot fi căutate din sursele amintite.
Existau
foarte multe metode de tratament și vindecare însă majoritatea sunt deja
pierdute grație intoleranței distrugătoare a spiritului patologic
avraamic.
Acum,
prin noile tehnologii oferite de știință, se redescoperă, după o lungă perioadă de
întuneric „creștin”, beneficiile stărilor alterate de conștiință și folosul lor, se
redescoperă acțiunea substanțelor ce pot fi găsite în natură și multe alte
metodologii pierdute.
Sperăm
doar ca, prin ajutorul științei moderne, să putem readuce la
lumină și să recuperăm cu succes
beneficiile pierdute de către umanitate, din cauza terorii, a fanatismului
obsesional criminal, al patologicului întunecat avraamic și al rătăcitului zeu
„negru” din orientul mijlociu.
↑
În
acțiunea și trăirea nordicului
tehnicile de mai sus erau utilizate frecvent pentru a se auto-împuternicii și a se auto-depăși.
De
obicei se uitilizau combinații din aceste practici. Și se realizau individual
sau colectiv.
Tehnicile
magice, și cele erotice amintite, prezentate aici, practicate în
misterele inițiatice nordice și în viața lor de fiecare
zi, nu sunt suficiente doar ele însele.
Acestea
cer foarte mult sacrificiu și detașare. În plus cer
„artă”: la fel cum nu este de ajuns să ai o pensulă și să întinzi
culorile pe o pânză pentru a crea o pictură, nu este de ajuns nici în
„misterele inițiatice” doar să cunoști tehnicile și să le aplici.
Există
o artă ce știe cum și când trebuie folosite aceste tehnici.
Există o „artă” ce trebuie descoperită în practicarea modalităților inițiatice magice. Și această artă se află
în noi, e coexistentă cu noi. Și ne parvine de a lungul mileniilor de
la înaintașii noștrii europeni, care le-au practicat
zeci de mii de ani. Altfel... nu se obține nimic sau
foarte puțin. Sau nu se obține ceea ce se dorește...
☺
Simboluri
inițiatice nordice
A
|
cum încercăm să prezentăm unele simboluri asociate cu
fenomene inițiatice nordice. Simboluri ce indică
transformări și noi stări interioare spirituale, ca
urmare a parcurgerii misterelor inițiatice nordice.
Simbolurile,
cele pe care le prezentăm aici, sunt relaționate cu matricea stilistică și genetică nordică:
- Refugierea
și cățărarea în copac în adâncul nopții sau / și a furtunii pentru a scăpa de fiare ce fug / gonesc după tine din
adâncurile pădurii și doresc să te sfâșie: cumplita spaimă infinit de adânc resimțită în interior. Ceva atât de profund european, adânc și ancestral european resimțit... Simți Europa adâncă... imposibilă... disperarea cumplită, îmbrăcat cu zdrențe, ud în noapte, urmărit de fiare în timp ce fugi ca un
nebun și te cațeri disperat, și cutremurat în adâncul adâncului tău, de frică în copac.
- Spânzurarea:
reprezintă trecerea prin inițiere, suferințe inimaginabile / ucigătoare la toate
nivelele care, dacă le învingem, deschid o nouă existență interioară, spirituală pentru noi: intrarea în Asgard.
- Bradul
împodobit, este culminarea inițierii prin spânzurare și semnifică reușita și împlinirea inițierii. Am traversat experiența morții și am revenit complet diferiți: prin sângele nostru copacul, nostru, a fost hrănit și perfecționat. Noi acum suntem printre Zei. Copacul nostru este mai mult decât un
simplu copac. El este împodobit, el este transformat de sacrificiul nostru, el
a devenit altceva, plin de calități și virtuți divine. Nu este doar un copac viu în natură ci este un
copac viu în lumea spirituală, în lumea zeilor, în Asgard. Accesul viu și direct la orice lume a Yggdrasilului, accesul
neîngrădit în toate lumile și zonele universului, accesul direct la orice creatură din univers. Accesul
liber în univers.
- Pierderea
ochiului drept: asimilarea unei scântei din Muspelheim sau transformarea
naturii interne în Muspelheim. Pierderea unui ochi sau „pierderea ochiului” înseamnă renunțarea la tot ceea ce noi considerăm a fi bun sau moral sau
de dorit. Aruncarea a tot ceea ce pentru noi a fost o „stea” de referință. Este începutul a ceva atât de diferit și de perfecționat, încât cei din jurul nostru nu înțeleg absolut nimic. O transformare teribilă. Noi vedem
deja cu alți ochi... Este prezența lui Odin.
Este
înțelepciunea întregului univers simultan
prezentă în noi. Este cruzimea necesară trecerii prin situații foarte grele în viață. Este un auto-sacrificiu imposibil de descris, dar
necesar... Este depășirea a orice a
existat până acum în Yggdrasil. Aruncarea luminii proprii, deja câștigate, pentru o lumină superioară...
- A
fi prins, cu brațele, de un șarpe enorm în mijlocul furtunii oceanice: este șarpele Midgardului, energiile vieții ce mișcă totul... este erotismul ce poate lumina și salva un suflet de la prăbușire sau de la înecare în apele existenței, mai ales în sexualitatea unei femei mai puternice
decât noi. Însă un erotism muncit, rafinat, educat, stilat... ce stimulează
constructiv și luminos energiile adânci ale vieții adică energiile erotice ne salvează... ajungem la
liman dacă rămânem agățați prin curaj de ceea ce ne amenință să ne distrugă...
- Lupul,
lupii: reprezintă forțe sufletești. Reprezintă puteri indescriptibile ale sufletului
european. Ceea ce este invincibil și se află în adâncul adâncului nostru și de care și noi ne speriem... Sunt forțe dincolo de normal, care necontrolate ne amenință cu devorarea. Și care controlate ne transformă în „supra-oameni”.
Odin
avea doi câini, Geri și Freki, pe care-i
hrănea cu carnea aflata pe masa zeilor. Câinii îi erau complet credincioși.
Odin
a pus mâna pe ce este mai sălbatic, puternic, de neînvins, inuman în natura
interioară. Și a controlat aceste forțe. Forțe interioare ce sfâșie totul... luna,
soarele, universul... Controlul unor asemenea forțe, ce sălășluiesc infinit de adânc în interiorul nostru, ne transformă în ființe invincibile... (în oricare dintre cele nouă lumi ale
Yggdrasilului).
- Cimitirul
/ sau în versiunea autentic arhaică „colinele funerare”, a căuta prin cimitir
ceva sau un mormânt anume sau pe cineva: căutarea unor secrete de mult pierdute
ce ne sunt absolut necesare acum în viață.
Odin
vizitează des ținutul cu coline, „coline funerare”, și trezește la viață pe cei de mult morți pentru a afla secrete și informații importante. Când ne vedem în aceste locuri suntem în căutarea unor cunoștințe, informații, sfaturi care să ne ajute în depășirea unor situații de viață sau sufletești pe care nu știm cum să le abordăm. Și atunci căutăm înțelepciunea
milenară a înaintașilor noștri, a celor ce au fost înaintea noastră.
O
căutare secretă în memoria colectivă a propriei rase... a propriei linii
genealogice. Secrete de mult uitate care acum sunt absolut necesare pentru a
putea rezolva situații imposibile, pur
și simplu imposibile... Căldura celor ce
au fost înaintea noastră și acum vin spre noi cu cheia / soluția situațiilor imposibile pentru noi. A trezi pe
cei morți pentru a lua de la ei ceea ce nu s-a
păstrat... dar care rămâne în propria rasă, în propria linie genealogică.
- Coarnele
de cerb, sau „Green Man”: reprezintă mintea unită cu universul. Mintea
pătrunde și are acces la întreaga lume. Pătrundem
cum mintea totul... în jurul nostru..., în natură..., în sufletul celorlalți..., în cer. Este legătura din interiorul nostru și tot restul... suntem prezenți în tot... din jurul nostru. Este un simbol inițiatic.
Mai
reprezintă coroana, cea mai înaltă stare a minții și a conștiinței. Puterea indiscutabilă a minții noastre, incredibila putere ce penetrează totul... și poate modifica totul... în exterior... Puterea absolută
asupra exteriorului... prin mintea potențată de „energiile vieții”. Viața emană din noi... avem în interior
ceea ce face natura să crească...
- Dragonul,
șarpele, viermele: are foarte multe
semnificații. Inițiatic reprezintă culminarea și finalizarea transformării în aur a propriei naturi.
Reprezintă energiile vieții. Ceea ce face ca totul să se miște și să se agite. Este ceea ce ne mușcă... și astfel ne transformă radical. Originea bolii sau originea vindecării.
Ceva imposibil de învins. Mai bine renunțăm decât să ne însușim ceea ce
păstrează dragonul, altfel vom muri cu siguranță. Dragonul este inițiatul victorios...
- Ciocanul:
un simbol ce indică acțiunea necesară
pentru a transforma ceva. Thor are ciocanul Mjolnir cu care ucide uriașii. Este acțiunea ce termină ceva imediat, brusc, pe moment, ca altceva să-i poată lua
locul: altceva să apară. Chiar și F. Nietzsche spunea că el face filosofie cu ciocanul: adică schimba vechi
concepții greșite în domeniul filosofiei prin lovituri puternice și bruște, violente, pentru a se naște lumina noii înțelegeri.
Este
arma indestructibilă ce ne ajută să depășim ceea ce pare etern, să distrugem imediat și acum ceea ce era menit să fie pentru totdeauna. Actul
ce modifică lumea și cursul ei, viața și destinul în mod radical. Schimbarea bruscă și completă a ceea ce era imutabil...
- Sabia,
sabia înscrisă cu rune, simboluri magice: inițiatic are profunde implicații. Recucerirea
puterii de războinic, adică, la nordici, intrarea în Asgard: lumea
Zeilor.
A
cuceri sabia înseamnă intrarea în lumea zeilor. Felul sabiei indică statutul
nostru în Asgard, în lumea zeilor. Puterea noastră...
- Castelul
medieval, sau castelul din vârful muntelui, sau salonul /sala mare (Valholl): locul
nostru, lumea noastră, lăcașul nostru. Dacă este pe vârful unui munte semnifică că facem parte din
Asgard, că am fost acceptați și am intrat în Asgard.
Sala,
salonul semnifică lumea noastră interioară.
- Păduri
adânci, misterioase, întunecate, puternice, înfiorătoare: inițierea, procese inițiatice. Singurătatea drumul ce duce la lumină: în Asgard. Nietzsche întâlnește un vânător cumplit și neîndurător în pădure, după care înțelege ce are de făcut...
Pădurea
este misterul, neînțelesul, pericolele
înspăimântătoare ale realizării misiunii noastre... intrarea victorioasă în
Asgard și calea auto-perfecționării propriei naturii. Aruncarea în pădure pentru a te
clădi și a ieși de acolo înălțat, în Asgard... Imposibil de descris în cuvinte. Pădurea trebuie simțită... în adânc.
- Evadare,
aparent imposibilă, realizată de sub puterea absolută și infinită a cuiva: înainte de inițierea ascensiunii și a misterelor inițiatice este
necesară evadarea constantă din custodia a nenumărați (o listă fără
sfârșit) tirani, stăpâni, închisori mortale,
ființe imposibile... Cine reușește să scape și fuge... se va refugia în pădure... și dacă va traversa, învăța, învinge și scăpa din pădure atunci va atinge Asgardul... în vârful infinit de înalt
al muntelui ce se ridică până dincolo de cer...
- Femeie
ce ne copleșește cu puterea ei: este sufletul colectiv al feminității propriei rase. Se manifestă ca și ajutor, moarte, act de împiedicare, ajutor spiritual
fără de care nu putem avansa pe căile Yggdrasilului până în Asgard. Ceea ce ne
facilitează și asigură intrarea în Asgard.
Orientarea...
- Turnul:
este un simbol al structurii interioare create prin apelul la „energiile vieții”, adică apelul la folosirea erotismului pentru a crea ceva în interior mai degrabă decât a crea o viață în exterior. „Turnul” reprezintă structura interioară obținută în urma împlinirii unor aventuri inițiatice... Turnul este natura divină activă în noi, în
interiorul nostru. Noi suntem în vârful turnului: înseamnă că suntem în natura
divină și suntem protejați de ea. Suntem deasupra oamenilor, deasupra pământului: suntem mai
mult decât doar oameni.
Turnul
reprezintă achizițiile noastre inițiatice... spirituale. Este exact invers față de concepția avraamică întunecată potrivit căreia turnul este ceva negativ, pe care „dumnezeu” îl distruge. În
spiritualitatea nordică „turnul” este un aspect extrem de pozitiv: înseamnă cea
mai înaltă natură spirituală, înseamnă divinitatea însăși în interiorul omului, înseamnă toate calitățile noastre spirituale... omul în interiorul naturii divine... ceea ce ne
ridică deasupra stadiului de om: adică Supra-Omul!
Alte
simboluri au fost prezentate în secțiunea Interpretări din
prezenta lucrare. Cel interesat poate să descopere multe altele în sursele ce
le are la dispoziție.
Acestea
sunt doar unele dintre simbolurile inițierilor nordice. Multe au fost deja prezentate în cânturile și în proza Edda.
↑
În
mitologia și spiritualitatea nordică simbolul
ochiului și al turnului sunt profund pozitive:
indică natura divină. Este ciudat cum Tolkien a folosit în povestirile sale simbolurile „ochiului” și ale „turnului” ca fiind negative, ca reprezentând forțe degenerante.
Simbolul
ochiului și simbolul turnului sau ale celor două
turnuri, de fapt, reprezintă împliniri spirituale imense... dincolo de puterea
de înțelegere a omului.
Ochiul,
pe scurt, este Odin... atingerea luminii din vârful lumii...
Turnul,
sau cele două turnuri, reprezintă întreaga muncă spirituală ce ne-a ridicat în
vârful Yggdrasilului, în vârful creației. A fi în turn reprezintă a fi în cel mai înalt punct al lumii... Turnul are însemnat în el toate eforturile și muncile spirituale care ne-au ridicat în vârful Yggdrasilului... ce ne-au dus în lumină...
„Turnul”
este munca noastră spirituală de ascensiune... prin Yggdrasil.
Este
ciudat cum Tolkien a folosit aceste simboluri, profund pozitive, în sensuri
negative: ca reprezentând forțe distructive și degenerative.
Pare
că folosește sensul avraamic al acestor simboluri
și nu cel nordic. Doar la avraamici
turnul e negativ, trebuie distrus, și ochiul e ochiul diavolului.
În
spiritualitatea nordică „turnul” și „ochiul” sunt simbolurile cele mai pozitive, pe lângă cele ale „ciocanului Mjolnir” și „copacului Yggdrasil”
☺
Simbolurile și evenimentele
descrise în miturile nordice,
despre zeii lor,
reprezintă realități interioare adânci
și nu evenimente
exterioare. Fenomenele și evenimentele
prin care trec
zeii nordici sunt o / trimit la o realitate interioară,
a sufletului în
drumul său inițiatic,
și nu una
exterioară.
[1] Din păcate în Europa tema
„meditaţiei” este predată complet greşit... şi cu efecte dezastruoase asupra
sănătăţii mentale a practicanţilor.
[2] Căci și Buddhismul Tibetan a preluat tehniciile magice din șamanisul Bon, prezent în Tibet înainte de apariția Buddhismului.
[3] Chiar Dalai Llama spune şi
repetă de nenumărate ori în lecţiile sale că, în buddhismul tibetan,
„emptiness” nu este „nothingness”! Sunt două lucruri complet diferite! Şi că
meditaţia greşit făcută dăunează grav mintea şi creierul. Şi dă nenumărate
exemple în acest sens.
[4] Odin era cunoscut a se înfometa. Nu se
alimenta decât cu vin, mâncarea oferind-o câinilor săi Geri și Freki. Și aceasta pentru a trezi în el cele mai profunde forțe sufletești, a stimula cele mai adânci instincte și puteri prin șocul înfometării. Natura sa intra în „modul instinctiv de supraviețuire” și oferea o conștientizare mai intensă a situațiilor și instincte mai prezente. O voință de fier!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu