Interpretări
ale EDDA
A
|
ceastă parte a lucrării este o posibilă
interpretare a relațiilor dintre Zei și dintre Zei și celelalte
creaturi din Yggdrasil. Nu există nici o pretenție la adevăr. Este
o dezvoltare subiectivă ce are la bază sursele religiozității nordice.
Nu
se acoperă nici pe de parte adevăratul sens al povestirilor nordice. Sau sensul
lor real sau ultim: căci acest sens ultim probabil nu există.
Este
o încercare de interpretare și o invitație pentru fiecare
la interpretare și la căutarea sensului...
Probabil
unul dintre sensurile multiple și poate nesfârșite ale acestor
legende și mituri a fost reîmprospătat minunat de către Nietzsche,
prin al său „Așa Grăit-a Zarathustra”: în ceea ce
privește spiritul nordic însă cu alți actori... astfel
tot pe Odin îl regăsim... în Friedrich
W. Nietzsche și al său Zarathustra.
Fiecare
dintre noi poate și reușește să găsească sensuri noi și poate chiar
sensuri multiple la una sau mai multe dintre aceste povestiri minunate...
Yggdrasilul și Aesirii
Yggdrasil
este „multiversul” (universul cu toate dimensiunile lui) și conține nouă lumi: Asgard,
Midgard, Alfheim, Vanaheim, Jotunheim, Niflheim, Muspelheim, Nivadelir și Helheim.
În
fiecare dintre aceste nouă lumi găsim zei, giganți, ființe de toate
felurile. Unele dintre aceste ființe au responsabilități mai mari și mai importante
pentru buna funcționare a lumii în care ei se află. Unele dintre aceste
ființe se află pe o poziție mai înaltă și altele mai joasă
în ierarhie.
De
exemplu în Muspelheim ființa / creatura / gigantul Surtr are cea
mai mare responsabilitate.
În
Hel este Hela. Și așa mai departe.
Aceste
zeități sau creaturi sau giganți se preocupă cu
buna funcționare a copacului, frasinului Yggdrasil. Adică de buna
funcționare a multiversului.
Acest
„multivers”, sau copac Yggdrasil, a apărut din Ginnungagap când două forțe primordiale,
primare s-au activat și și-au început expansiunea / dilatarea
Muspelheim și Niflheim. Activarea acestor două naturi inițiale a dat naștere lumii,
Yggdrasilului, multiversului.
Și o mulțime de ființe / creaturi și-au început propria
muncă pentru a face lumea în care se aflau să funcționeze corect.
Deci...
giganții, uriașii, piticii, elfii luminii și elfii întunecați, creaturile,
zeii își fac munca și acționează conform
propriei responsabilități în Yggdrasil.
La
un moment dat unele dintre aceste ființe doresc schimbarea propriei poziții în ierarhia
Yggdrasilului, în cele nouă lumi. Dintr-un anumit motiv! Și sunt dispuse să
facă orice pentru a-și multiplica propria putere, cunoaștere, înțelepciune astfel
încât să poată prelua un rol mai înalt în multivers / Yggdrasil și exact în acest
moment grupul / tribul Aesirilor se naște.
Aesirii
sunt ființe ce vor să-și schimbe propria poziție și să devină mai
puternice și mai înțelepte și în acest mod să
preia poziția altora, ce se află deasupra lor.
Toți cei din tribul
Aesirilor fac parte din alte lumi decât Asgard. Ei ajung într-un anumit mod în
Asgard și aceasta reprezintă faptul că ei au decis propria
ascensiune și auto-depășire. Și că au fost
acceptați... ascensiunea le-a fost acceptată. Chiar și Odin este fiul
lui Burr și a gigantei Bestla și la fel se
întâmplă cu fiecare zeu din Asgard. Cu toții sunt, sau vin, din alte regiuni ale
celor nouă lumi sau sunt copii lui Odin cu gigante. Sunt puține excepții.
Asgard
este lăcașul, locul, casa ființelor ce sunt
dispuse și doresc cu ardoare să-și schimbe propria
poziție, situație, putere, înțelepciune în
ierarhia Yggdrasilului.
Odin
este cel care e cel mai dedicat și capabil de a face orice, orice e
necesar pentru a obține o poziție mai înaltă, mai multă putere și mai multă înțelepciune. El fură
cunoaștere de la Wafthrudnir, își sacrifică ochiul
drept pentru înțelepciunea lui Mimir, se sacrifică și se torturează,
etc.
Astfel,
toți ceilalți zei din Asgard sunt acolo, în Asgard,
pentru a ataca ierarhia și situația stabilită în
cele nouă lumi și să lupte și să schimbe mersul existent până
atunci al copacului lumii, Yggdrasil.
Ei
doresc schimbarea situației lor în Yggdrasil. Aesirii sunt la fel ca toate
celelalte ființe din cele nouă lumi: însărcinați cu
responsabilitatea și domeniul unei părți sau al unui aspect al celor nouă
lumi. Odin, în esență și la origine, este stăpânul vântului
furtunos, al vijeliei, al uraganului, al furtunii dezlănțuite. Acesta era
domeniul său, munca sa, poziția sa. Dar toți Aesirii doresc și aspiră la
schimbarea poziției lor în cele nouă lumi.
Ei
vor să urce până în vârful Yggdrasilului, până la lumina supremă ce vine de
acolo.
Deci
Aesirii sunt un grup de zei / giganți / creaturi porniți în căutarea
revoluției din interiorul ierarhiei și structurii
Yggdrasilului și deci, evident, a propriei lor naturi interioare. Prin
urmare sunt dispuși la revoluția structurii lor interioare intime.
Freyja,
Rafinamentul și Yggdrasilul
Freyja
este o zeiță a iubirii și frumuseții. A
rafinamentului și a celei mai înalte exaltări a gustului și a simțămintelor. Cele
mai luminoase și intense stări ale frumuseții interioare și ale
rafinamentului interior. Infinită puritate, bucurie și stări interioare
de blândețe / bunătate luminoasă și seninătate,
într-o asemenea măsură cum ființele nici nu pot bănui.
Freyja
mai este numită și „cea strălucitoare”, cea care strălucește...
Freyja
este lumină, lumină ce strălucește în interiorul și exteriorul
tuturor lucrurilor și acțiunea sa este de a rafina gusturile
noastre, senzațiile noastre, mintea și emoțiile noastre. Ea
este rafinata expresie a tot... adică ceea ce este mai frumos, colorat, inocent
și jucăuș. Ea este cea mai prețioasă în multivers
/ Yggdrasil.
Este
absolut incredibil cum toată lumea din Yggdrasil o dorește pe ea! Toate
ființele din cele nouă lumi o doresc și aspiră la ea. Ea
este cea mai prețuită. Ea este cadoul cel mai înalt, ea este aspirația cea mai înaltă
a tuturor celor ce există în Yggdrasil. Oricine ar face orice pentru a o avea
pe ea … și ceea ce ea reprezintă.
Nu
puterea, înțelepciunea, șmecheria, istețimea, deșteptăciunea,
curajul, sălbăticia, forța, puterea sunt cele mai înalte aspirații din Yggdrasil
ci Freyja! Și tot ceea ce ea reprezintă. Prin urmare Freyja se află
pe poziția cea mai înaltă și este cea mai adorată în cele nouă
lumi.
Toți, uriași, pitici,
creaturi sunt dispuși să facă tot ce este necesar pentru a avea acces la ea
sau a o avea pe ea. Ea și ceea ce reprezintă stârnește adânca dorință și aspirație în infinitele
creaturi și ființe ale Yggdrasilului. Ea este cel mai
mare premiu... mai presus de orice.
Și este sigur că
fără puterile Vanirilor, și ale Freyjei în particular, Aesirii nu
pot obține ceea ce caută: ascensiunea prin Yggdrasil, preluarea și răsturnarea
ierarhiei în cele nouă lumi. Doar cu ajutorul calităților Freyjei
ascensiunea prin Yggdrasil e posibilă.
Chiar
dacă Odin și ceilalți Aesiri au întreaga putere, istețime, înțelepciune, etc,
totuși le lipsește ceva și sunt în blocaj
fără Freyja. Aesirii nu pot urca în poziție și în ierarhie fără
a deveni partenerii Vanirilor și deci fără calitățile lor.
Cu
alte cuvinte Freyja este scara în ierarhia Yggdrasil. Deci Yggdrasilul se mișcă în jurul
acestor calități pe care Freyja le reprezintă așa de bine...
Calitățile Freyjei permit
oricui să urce ierarhiile, spre vârful Yggdrasilului până la însăși porțile din vârful
Ginnungagap-ului, unde se poate ieși / evada din copacul lumii, dincolo de
Ginnungagap.
Episodul
unde Freyja rămâne cu cei patru pitici, pentru colierul Brisingamen, exprimă de
fapt o aluzie la valoarea ei, la faptul că este extrem de prețioasă. Freyja este
prețioasă, dincolo de orice. Și oricine este
dispus să facă orice pentru ea. Faptul că ea este atât de prețioasă este motivul
pentru care ea este modalitatea sau baza ascensiunii. Freyja stârnește puterea sexuală și indică / ghidează rafinamentul
ei... Existau dansuri ale Freyjei, dansuri erotice stimulante ce ofereau „puterea vieții”, puterea sexuală, atât de necesară în construirea
Yggdrasilului...
Aceste
calități rare ale ei deschid posibilitatea ascensiunii spre
lumina ultimă din vârful Yggdrasilului. Și aceasta este exact ceea ce Aesirii
doresc.
Calitățile Freyjei
deschid accesul la orice și la oricine, deschid ușile celor nouă
lumi și ascensiunea este deci posibilă. Acesta este secretul
Freyjei: ea și calitățile ei sunt ceea ce este necesar pentru
a ascende, a urca spre vârful Yggdrasilului; și nu doar puterea,
înțelepciunea, inteligența, dedicația, etc. Freyja
este cheia în Yggdrasil.
Deci
cheia spre orice este Freyja și calitățile ei: puritate,
rafinament pur, inocența naturii, sensibilitate, frumusețe ultimă,
seninătate și stare jucăușă inocentă. Asimilarea acestor calități în natura
noastră, în interiorul nostru, în spiritul nostru fac posibilă ascensiunea prin
ierarhiile celor nouă lumi.
Aceste
calități sunt ușa sau cheia a ceea ce Aesirii vor.
Aesirii nu pot câștiga decât devenind parteneri cu Vanirii, deci doar dacă
asimilează calitățile Freyjei în interiorul lor, în interiorul naturii lor.
Acesta este motivul pentru care Odin acceptă condițiile Freyjei: doar
pentru a avea șansa de a asimila în interiorul lui, în propria lui
natură, calitățile și știința Freyjei. Astfel
încât să poată ascende prin Yggdrasil.
Freyja
este cea mai înaltă soluție (toți sunt dispuși să facă orice
este necesar pentru ea) înspre lumina ultimă din vârful
copacului lumii, spre conștiința ultimă, spre
schimbarea poziției în ierarhia Yggdrasil.
Freyja
este ceea ce Aesirii au nevoie, în natura lor, pentru a-și obține progresul.
Întregul Yggdrasil este deschis Freyjei și deci calităților ei (pentru că Freyja este iubită și dorită pentru calitățile ei).
Freyja
se deschide spre lumină, drumul spre Freyja este drumul spre lumină...
Brisingamen,
Oddur, Freyja
Freyja
– Freyja înseamnă frumusețe, culori, flori, gingășie, rafinament
ultim, noblețe adâncă a sufletului. Ea nu este sexualitate
necontrolată, murdară, nu este perversitate, nu este nimfomanie sau
bestialitate; Freyja nu este pornografie. Ea este puritate sexuală, frumusețe de neîntrecut,
căldură sufletească, finețe nelimitată, plăcere pură și rafinată,
frumusețe sexuală până în adâncul adâncurilor sufletului, este
inefabilitate, senzualitate luminoasă. Nu este „porn”.
Freyja
oferă ceea ce ceilalți nu pot să aibă deși caută prin pornografie și exces sexual. Ea
oferă ceea ce nu pot să aibă cei ce se îndepărtează anormal de sexualitate.
Adică isteria „contra” sau isteria „pro” față de sexualitate.
Oricât
de stimulant fizic, vizual sau sonor ar fi sexul, fără calitățile Freyjei lipsește esențialul din adâncul
sufletului și nemulțumirea și neîmplinirea își fac loc. De
aceea, doar Freyja oferă acea plăcere rafinată, nobilă, aristocrată, pură,
fină, gingașă, adâncă, plină de căldură și iubire
sufletească și inefabilitate, care transformă... și vindecă... și umple într-un
preaplin sufletul.
Oddur
– Faptul că Freyja nu-și mai găsește soțul, pe Oddur, este
semnul că a ajuns la un asemenea rafinament și puritate încât
nu-și găsește perechea, în rafinament și noblețe a propriei
naturi. O caută peste tot în Yggdrasil și nu găsește pe cineva care
să fie la nivelul ei, la starea ei interioară. A transcens și a urcat spre
lumină și frumusețe și rafinament,
noblețe atât de sus încât nu se mai potrivește cu nimeni.
Faptul
că Freyja nu-l găsește pe Oddur înseamnă că nu mai găsește pe nimeni care
să fie compatibil sau comparabil cu ea... Rămâne singură..., după atâta perfecțiune și strădanie de
rafinament și avans spiritual. Nu mai este nimeni să fie la fel de
compatibil cu ea. Să fie la fel de rafinat.
Doar
Nossa, fetița ei, este la fel ca ea. Frumusețea naturii
interioare...
Brisingamen
– Brisingamen înseamnă că Freyja face orice pentru a atinge cea mai înaltă și sublimă stare de
frumusețe. Căci Brisingamen este cel mai frumos și valoros colier
sau lanț ce există în Yggdrasil. Deci ea face orice, pentru a obține ceea ce este
mai valoros, adică face orice sacrificiu și acceptă orice suferință, tortură și umilință pentru a se
purifica și a se rafina până la a transcende orice; și astfel devine ea
însăși, în propria ei natură, ceea ce este mai de preț și mai valoros în
Yggdrasil.
Cei
patru pitici – Piticii cer Freyjei servicii sexuale: căci oricât ar încerca
„porn-ul”, isteria pro sexualitate degenerativă, nu se simt fericiții sau împliniți. Chiar dacă ești un pitic din
pământ, oricât de involuat și primitiv, simți la un moment dat
golul din suflet și din propria natură dacă sexul este doar „porn”, oricât
de stimulant ar fi: fără calitățile ce o definesc pe Freyja sexul nu
este împlinitor și nu este decât o umbră nesatisfăcătoare...
Freyja
dă calitate și valoare erotismului, senzualității, sexului: adică
rafinamentul, frumusețea, căldura sufletească. Fără iubirea profundă și adâncă, fără
frumusețea inefabilă a gesturilor și a simțirii, fără noblețea și finețea actului și a sufletului în
timpul actului sexual nu se simte împlinire și nici fericire
reală. Doar aceste calități și multe altele ce
trebuiesc simțite și cultivate... oferă noblețe... lumină...
Adică
fără Freyja sexul nu aduce ceea ce toți caută... acea împlinire a propriei
naturi interioare. Și piticii asta cer: acele calități inefabile pentru
natura lor interioară. Vor să aibă prospețime și frumusețe, lumină în sex.
Yggdrasil
– Yggdrasilul fiind un copac, un frasin, iar Freyja având legătură cu natura,
florile, unde pășește ea cresc flori inefabile și infinit de frumoase, trebuie să aibă
o legătură specială cu Yggdrasilul de vreme ce și el este de
natură „vegetală?”. Ceva ce crește, ca vegetal. De aici este evidentă o
legătura intrinsecă, de natură, între Freyja și Yggdrasil.
De
aceea cheia Yggdrasilului, cheia spre a deschide orice zonă sau poartă a
Yggdrasilului și de a „ascende” spre lumina ultimă din vârful
Yggdrasilului este Freyja. Freyja și Yggdrasil au o natură comună, undeva
în adâncul lor... Există o comuniune... Un secret împărtășit de cei doi.
Calitățile Freyjei sunt
cele care permit ascensiunea spre vârful copacului lumii. Spre lumina ultimă,
infinită, spre coroana Yggdrasilului.
Povestea
cu Brisingamen semnalează că Freyja este capabilă să facă orice pentru a atinge
cea mai înaltă, rafinată și sublimă stare... La fel ca și Odin care este
dispus la orice și face orice cu o furie și determinare
nemărginită pentru a ascensiona prin copacul Yggdrasil...
Deci
ea face orice și este dispusă la orice ca să se purifice, să se rafineze
până la a transcende... totul și devine ea însăși, în natura ei
însăși, ceea ce este mai de preț și mai valoros în
Yggdrasil. Aceasta este ceea ce ea face pentru a ascensiona...
Freyja
și Odin sunt foarte asemănători în dedicația, determinarea
cumplită și eforturile inimaginabile și sacrificiile
teribile pe care și le impun și prin care sunt dispuși să treacă.
Freyja mai este numită și doamna în lacrimi: suferințele pe care și le impune sunt
indescriptibile.
Amândoi
sunt neobosiți... și complet dedicați clipă de clipă,
fără încetare... Manifestă cu putere, din interior o forță a-tot-penetrantă
căreia nu-i poate rezista nimic.
Tyr și Yggdrasilul
Revoluția din Yggdrasil,
a zeităților ce s-au decis spre ascensiune este suportată și orchestrată de
Tyr. El, ca și zeitate a cerului însărcinată cu „schimbarea”, se ocupă
și de schimbarea poziției ierarhice din
interiorul Yggdrasilului.[1]
Tyr
incită la schimbare, la schimbarea poziției din Yggdrasil, la revoluție și la schimbarea
naturii interne a zeilor. Tyr vrea schimbarea cu orice preț. Lyn Skadidottir
spune că ”Tyr acts as a catalyst and seed early in the process of creating
change within the worlds”. (Tyr acționează ca un
catalizator și ca o sămânță în procesul
primordial de a crea schimbare în interiorul lumilor). Și e dispus să
orchestreze și chiar să plătească el însuși pentru aceasta.
Tyr
se află în spatele tribului Aesirilor, care sunt ființe ce vor
schimbarea poziției lor în ierarhia lumilor, și în spatele tribului
Vanirilor. El îi învață pe Aesiri și pe Vaniri ce trebuie să facă și cum să profite.
El
stabilește noua ordine ierarhică din interiorul Yggdrasilului. El
sfătuiește și ghidează din umbră modificările
ierarhice din Yggdrasil. Deci el decide ce zeitate este ucisă, ce zeitate este
îndepărtată de pe poziția sa ierarhică și ce zeitate îi ia locul.
Tyr
hotărăște ce trebuie schimbat în Yggdrasil.
Tyr,
retrăgându-se din poziția de șef suprem asupra oamenilor și a zeilor, pe
care o deținuse de la începuturile lumii, permite triburilor
Aesirilor și Vanirilor să-și înfăptuiască propria lor revoluție. Iar Tyr asistă
și-i ghidează și sfătuiește și incită în
secret.
Prin
natura lui, Tyr, este în legătură cu capul lui Ymir, adică în legătură cu cea
mai înaltă zonă din Yggdrasil. Tyr se află în legătură cu vârful, zona
superioară, de lumină, a Yggdrasilului. De aceea natura lui este aceea a
luminii. El este și a fost venerat ca un zeu al luminii, al cerului luminos
din timpul zilei.
Lyn
Skadidottir spune: ”His role as sky god/giant is one that I believe he obtained
from the earliest of times. In my own opinion, I believe it is very likely that
Hymir is a direct descendant of Ymir, and that Tyr's (or Tiw/Zisa's) placement
as a sky god has much to do with him being part of the crown aspect of Ymir as
a member of family or son of Ymir.” (Rolul său ca Zeu al cerului l-a obținut foarte
devreme. În opinia mea, cred că e foarte probabil că Hymir (tatăl lui Tyr) este
un descendent direct al lui Ymir și că poziționarea lui Tyr ca
zeu al cerului se datorează funcției sale ca și „coroană” a lui
Ymir, fiind membru al familiei sau fiu al lui Ymir).
Tyr
știe tot ce trebuie făcut pentru a ascensiona. Tyr hotărăște cine este
deposedat de puterea și poziția sa în univers. El hotărăște cine urcă, cât
urcă spre lumină și ce noi puteri și mai ales ce nouă poziție ierarhică va
avea. Adică el stabilește ce zeu sau ființă ascensionează și ce nouă poziție va avea.
Tyr
hotărăște schimbarea și înfățișarea / structura
nouă a Yggdrasilului, după ce triburile Vanirilor și Aesirilor își vor fi înfăptuit
revoluțiile interioare și propria ascensiune.
Tyr
este însărcinat cu schimbarea din interiorul Yggdrasilului. Deci el știe exact de ce
este nevoie pentru a ascensiona spre lumina din vârful copacului lumii. Tyr
este responsabil cu evoluția, ascensiunea și starea zeilor și deci a
Yggdrasilului.
Revoluția și ascensiunea este
făcută posibilă și alimentată, întreținută de Tyr. Tyr hotărăște ce Zeu nu mai
corespunde și trebuie să fie înlăturat radical sau chiar distrus. Tyr
hotărăște care Zeu, Gigant sau forță a naturii
trebuie anihilată și scoasă din structura Yggdrasilului. Prin urmare putem
spune că Tyr hotărăște soarta „Copacului Lumii” și a Zeilor / Giganților. El face
soarta Yggdrasilului.
Tyr
mai apare și ca sacerdot al Aesirilor și al Vanirilor.
Este personajul din umbră. Este sfătuitorul și maestrul
spiritual al zeilor. Tyr știe toate căile de ascensiune, știe drumul ce
trebuie urmat de către zeități pentru ca acestea să urce spre
coroana copacului lumii, spre lumina supremă.
Tyr
se află în spatele modificărilor aduse lumii oamenilor și a ierarhiilor
divine. El produce schimbări în conștiința divinității și în spiritul uman
la scară individuală, mondială și universală.
Tyr
este sacerdotul și zeul Aesirilor. El este deci „zeul zeilor”. Un zeu al
zeilor. El are grijă de Aesiri și de Vaniri și-i ajută și-i învață să ajungă la
lumină, la lumina din vârful Yggdrasilului.
Odin ca model inițiatic nordic
În Grímnismál (Edda) Odin și Frigg se ocupau de doi copii. Odin îl crește pe Geirrod, care devine foarte puternic, îndrăzneț dar și arțăgos, egoist, zgârcit, criminal și bandit. Frigg îl crește și-l educă pe Agnar, care ajunge să aibă copii cu o uriașă: deci are acces la ceva ființe superioare și la puteri divine. Când Odin merge în vizită la rege, Geirrod îl
torturează și-l leagă între două focuri, fără
mâncare. După câteva zile Odin scapă și văzând ce calități a strâns în el
Geirrod îl transformă în lup și-l pune pe Agnar, fiul său darnic ca rege.
Astfel
încât Aesirii caută pentru drumul inițiatic nu spiritul lăudăros, rău, egoist, arțăgos, criminal, hoț, nu banditismul. Aesirii nu caută asta. Ci exact invers. Valorile lui
Agnar: bunătatea, altruismul, seninătatea, capacitatea de a se sacrifica și de a veni în ajutorul inocenților în suferință.
Lui
Agnar, Odin, îi destăinuie secretele lumilor superioare și ale Yggdrasilului, ceea ce înseamnă că-l inițiază în mistere, îl transformă în inițiat: îi deschide calea spre a deveni unul dintre
Asgardieni.
Dacă
Aesirii vor ca oamenii să fie ca și Agnar și-l devalorizează pe Geirrod și-l refuză, înseamnă că banditismul și hoția și lipsa de umanitate nu sunt agreate de
către Aesiri, în frunte cu Odin.
Prin
urmare am putea trage concluzia ca nordici în perioada vikingă, adică chiar
nordicii ce deveneau vikingi, adică pe barcă și la omorât și furat în raiduri sunt exact ca și Geirrod și ceea ce Odin nu vrea. Chiar asta nu
place Aesirilor. Deci nordicii care erau vikingi sunt bandiții pe care Aesirii îi disprețuiesc și-i refuză.
Am
putea spune deci că în perioada vikingă s-au descătușat cele mai urâte aspecte ale naturii umane. Deci ca și giganții și lupul Fenrir cei ce deveneau vikingi
erau manipulați de forțe contrare Aesirilor... erau manipulați de ceea ce-i transformase în bandiți, hoți și ucigași, adică în modelul Geirrod. Deci nordicii ce alegeau să
devină vikingi erau exact contrariul a ceea ce Aesirii, Asgardienii vroiau și aspirau și considerau bun pentru oameni și zei.
Deci
se descătușase în acei nordici vikingi o forță potrivnică Aesirilor și Vanirilor.
Oare
se poate spune că Ragnarok este chiar epoca vikingă, în care cele mai joase
aspecte ale naturii și ale vieții erup în psihicul uman și se manifestă oribil ca și modelul Geirrod? Că, atunci, forțe opuse Aesirilor se manifestau prin vikingi și este chiar războiul final în care giganții, forțele nestăvilite ale naturii se împotrivesc planurilor Aesirilor?
Putem
spune că epoca vikingă este de fapt Ragnarok? Oamenii devin invers decât cum îi
vroiau Odin și Frigga! Deși Odin îi antrena să fie curajoși și pricepuți și îndrăzneți și cu calități dincolo de uman, degenerarea și decadența lui Geirrod nu-i place deloc lui Odin: și acesta o consideră josnică și ceva ce trebuie distrus și eliminat imediat.
Deci
Odin nu cere bandiți, hoți și criminali dibaci și foarte talentați și rapace, ci cere unele calități de curaj, auto-depășire, eforturi enorme și auto-disciplină, talent în orice și o stare de supra-om, ce poate orice, dar nu separată de calități morale pozitive. Ori vikingii chiar asta sunt:
supra-oameni, ce pot orice, dar cu banditismul, criminalitatea și hoția, lăcomia insațiabilă instalate
bine în psihicul lor și manifestate
evident josnic.
Odin
nu aceasta dorește: vikingul istoric. Ci supra-omul,
capabil de orice, ce poate trece dincolo de orice și poate înfăptui orice pentru un scop mai înalt, într-un
mod pozitiv. Într-un mod exaltat, înălțător și ascensional. Odin îl pedepsește crunt pe Geirrod pentru ceea ce a ajuns.
Odin
reprezintă auto-depășirea și auto-sacrificiul, orice pentru a ascensionarea spre
spre lumina din vârful Yggdrasilului.
În
perioada vikingă s-au manifestat în nordicii ce au ales calea vikingă toate forțele dușmănoase, incontrolabile. Tot ceea ce se întâmplă la Ragnarok, adică morții din lumea Helei vin și atacă împreună cu giganți, împreună cu forțele dezlănțuite incontrolabile: reprezintă faptul
că tot gunoiul Yggdrasilului, tot gunoiul din cele nouă lumi vine și se manifestă prin umanitate. Tot gunoiul și rebuturile din Yggdrasil, din lumea Helei, căci Hela
este regina peste groapa de gunoi și peste rebuturile nefolosibile ale Yggdrasilului (regina gunoaielor), vin și se împotrivesc forțelor civilizatoare, ascensionale și luminoase ale Aesirilor și ale Vanirilor.
Aesirii
și Vanirii, Asgardienii reprezintă înțelepciunea, auto-depășirea și auto-sacrificiul în vederea obținerii luminii, înțelepciunii, unui
nivel superior în propria natură interioară. Forțele distrugătoare, josnice, dis-armonioase, perverse,
fără control și fără auto-stăpânire din împărăția Helei, vin să distrugă totul la Ragnarok.
În
perioada vikingă exact aceste forte distrugătoare, incontrolabile, oarbe, hoațe, criminale, „banditiste”, tot ceea ce înjosește natura interioară s-au manifestat, au venit să lupte
cu spiritul auto-sacrificiului și al auto-depășirii, al
auto-controlului și al ascensiunii umane și divine spre lumina din vârful Yggdrasilului.
Deci
la Ragnarok, forțele opuse ascensiunii și auto-perfecționării divine și umane se dezlănțuie și doresc distrugerea a orice este lumină, civilizație, dreptate, etc. Exact asta s-a întâmplat în epoca
vikingă: bandiți, ucigași, crimă, hoție, lipsa dreptății, cel cu braț mai puternic l-a doborât pe cel cu braț mai slab chiar dacă era profund incorect și nedrept. Sacrificiul inocenților...
Așa își pierde Tyr (care este și zeul dreptății) mâna dreaptă. Dreptatea dispare în
perioada vikingă și este înlocuită de crimă, hoție, furt, exploatare indescriptibilă, alianțe trădătoare și tirania cea mai cruntă a instinctelor josnice umane, ieșite din groapa de gunoi a Helei. Unde Hela este regină.
Adică regină peste jegul și „respingătorul” din Yggdrasil. Acest aer pestilențial s-a manifestat în așa zișii vikingi.
Dreptatea
a dispărut, determinarea absolută și dispoziția înspre orice întru ascensiune,
auto-depășire, auto-sacrificiu pentru o stare
superioară a umanității s-a transformat
în determinarea absolută și orice pentru hoție, lăcomie infinită
și fără rost, banditism, criminalitate,
avariție, infatuare, etc. Adică tot ceea ce
este subuman și care distruge civilizația, dreptatea, lumina și tot ce este mai înălțător în om și în Aesiri și Vaniri.
Asgardienii
nu suportă tipologia „Geirrod” și iubesc tipologia „Agnar”. Ori în perioada vikingă chiar spiritul lui
Geirrod a ieșit la suprafață. Hoție, neghiobie, prostie, banditism, crima, cruzime fără rost, trădare, lipsa
dreptății, etc.
Agnar
este altceva, este chiar inversul.
Aesirii
sunt determinare de fier, depășirea oricărui obstacol, eforturi supra-umane, capacitatea de a face orice și a suporta orice pentru a ascensiona, pentru a se
auto-depăși, a-și depăși propria condiție spre una
superioară, cu mai multă înțelepciune, mai multă lumină. Odin nu-l ucide pe Mimir, păzitorul fântânii,
pentru a bea din fântâna înțelepciunii ci se auto-sacrifică renunțând la un ochi. Odin nu se comporta ca un huligan. Ci se auto-sacrifică în
permanență... Aesirii reprezintă
auto-sacrificiul pentru o stare superioară a lucrurilor.
Orice
pentru înțelepciune și lumină. Un supra-om îndreptat spre vârful
Yggdrasilului, spre calități superioare, spre perfecționare umană. Este exact ceea ce „supra-omul”
lui Nietzsche reprezintă. O auto-depășire, dar una dincolo de om înspre mai departe: nu o abandonare delăsătoare a
omului prin întoarcere și revenire la
sub-uman! O depășire a omului înspre „supra-om” nu o
reîntoarcere spre sub-om.
Căci
supraomul lui Nietzsche, Zarathustra, este Odin deghizat...
Odin
este exact așa cum a vrut Nietzsche să ni-l
portretizeze pe „supra-om”. Odin este supra-omul civilizator și nu bestia criminală vikingă.
Însă
nu în toți nordicii europeni s-au manifestat forțele dușmănoase Aesirilor, în acele timpuri. Cei ce deveneau vikingi erau
minoritatea.
Vikingii
sunt toate eforturile extraordinare pentru hoție, putere, crimă, banditism, lipsă de înțelepciune. De aceea nici nu au acceptat de bună voie un
rege pentru a se constitui într-o reală forță victorioasă împotriva creștinismului agresiv (în
acea perioadă creștinismul a
eliminat întreaga moștenire autentic
europeană, spiritul profund european realizând un genocid cultural, și a înlocuit-o cu una de origine deșertică: străină de Europa și evident complet anti-naturală).
Și astfel au fost învinși de creștinism și nu și-au putut apăra propria identitate și moștenire culturală și spirituală
lăsată lor de către înaintași. Europa s-a prăbușit. Aesirii cu forța lor civilizatoare, ca și gardieni ai Europei nordice civilizate, au fost învinși de forțele dezlănțuite ale Helei și ale giganților. Ei, vikingii, au pierdut lupta. Nordul din cauza vikingilor a pierdut
lupta.
Așa cum la Ragnarok forțele centrifuge, ale haosului, ale lipsei ordinii, ale
Helei și ale giganților au învins forța civilizatoare și ascensională a
Aesirilor și a Vanirilor.
Vikingii
sunt tot ceea ce Odin nu a vrut. Dar a folosit pentru a-și experimenta metodele de preluare a puterii. Ca mai apoi
să preia puterea de la uriași și de la forțele inferioare ale universului.
Odin
s-a folosit și de vikingi pentru a vedea cum se
poate prelua puterea, în efortul său de a învinge forțele stagnante, forțele haosului și ale degenerării în Yggdrasil, în
univers.
Căci
Odin își acceptă moartea la Ragnarok, însă o face
în așa fel încât moartea sa să însemne și moartea forțelor dușmănoase și degenerative: pentru ca acestea să dispară definitiv.
Odin acceptă sacrificiul...
Vikingii
cu natura lor vicioasă și lipsită de înțelepciune, prevedere și auto-sacrificiu au permis forței distrugătoare și „anihilatoare” de origine străină (palestiniană:
așa zisul „creștinism”) să termine întreaga cultură autentică
și adânc europeană, în ciuda tuturor
eforturilor civilizatoare ale Asgardienilor: Vaniri și Aesiri.
[1] Vezi următorul text despre natura
internă a lui Tyr și funcțiile lui în cele nouă lumi: http: // www.northernpaganism.org
/ shrines / tyr / writings /
thoughts-of-tyr. html, accesat 14.06.2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu