Spiritul Nordic - Interpretări - Partea 1

Interpretări

ale EDDA

A

ceastă parte a lucrării este o posibilă interpretare a relațiilor dintre Zei și dintre Zei și celelalte creaturi din Yggdrasil. Nu există nici o pretenție la adevăr. Este o dezvoltare subiectivă ce are la bază sursele religiozității nordice.

                Nu se acoperă nici pe de parte adevăratul sens al povestirilor nordice. Sau sensul lor real sau ultim: căci acest sens ultim probabil nu există.

                Este o încercare de interpretare și o invitație pentru fiecare la interpretare și la căutarea sensului...

                Probabil unul dintre sensurile multiple și poate nesfârșite ale acestor legende și mituri a fost reîmprospătat minunat de către Nietzsche, prin al său „Așa Grăit-a Zarathustra”: în ceea ce privește spiritul nordic însă cu alți actori... astfel tot pe Odin îl regăsim... în Friedrich W. Nietzsche și al său Zarathustra.

                Fiecare dintre noi poate și reușește să găsească sensuri noi și poate chiar sensuri multiple la una sau mai multe dintre aceste povestiri minunate...

Yggdrasilul și Aesirii

                Yggdrasil este „multiversul” (universul cu toate dimensiunile lui) și conține nouă lumi: Asgard, Midgard, Alfheim, Vanaheim, Jotunheim, Niflheim, Muspelheim, Nivadelir și Helheim.

                În fiecare dintre aceste nouă lumi găsim zei, giganți, ființe de toate felurile. Unele dintre aceste ființe au responsabilități mai mari și mai importante pentru buna funcționare a lumii în care ei se află. Unele dintre aceste ființe se află pe o poziție mai înaltă și altele mai joasă în ierarhie.

                De exemplu în Muspelheim ființa / creatura / gigantul Surtr are cea mai mare responsabilitate.

                În Hel este Hela. Și așa mai departe.

                Aceste zeități sau creaturi sau giganți se preocupă cu buna funcționare a copacului, frasinului Yggdrasil. Adică de buna funcționare a multiversului.

                Acest „multivers”, sau copac Yggdrasil, a apărut din Ginnungagap când două forțe primordiale, primare s-au activat și și-au început expansiunea / dilatarea Muspelheim și Niflheim. Activarea acestor două naturi inițiale a dat naștere lumii, Yggdrasilului, multiversului.

                Și o mulțime de ființe / creaturi și-au început propria muncă pentru a face lumea în care se aflau să funcționeze corect.

                Deci... giganții, uriașii, piticii, elfii luminii și elfii întunecați, creaturile, zeii își fac munca și acționează conform propriei responsabilități în Yggdrasil.

                La un moment dat unele dintre aceste ființe doresc schimbarea propriei poziții în ierarhia Yggdrasilului, în cele nouă lumi. Dintr-un anumit motiv! Și sunt dispuse să facă orice pentru a-și multiplica propria putere, cunoaștere, înțelepciune astfel încât să poată prelua un rol mai înalt în multivers / Yggdrasil și exact în acest moment grupul / tribul Aesirilor se naște.

                Aesirii sunt ființe ce vor să-și schimbe propria poziție și să devină mai puternice și mai înțelepte și în acest mod să preia poziția altora, ce se află deasupra lor.

                Toți cei din tribul Aesirilor fac parte din alte lumi decât Asgard. Ei ajung într-un anumit mod în Asgard și aceasta reprezintă faptul că ei au decis propria ascensiune și auto-depășire. Și că au fost acceptați... ascensiunea le-a fost acceptată. Chiar și Odin este fiul lui Burr și a gigantei Bestla și la fel se întâmplă cu fiecare zeu din Asgard. Cu toții sunt, sau vin, din alte regiuni ale celor nouă lumi sau sunt copii lui Odin cu gigante. Sunt puține excepții.

                Asgard este lăcașul, locul, casa ființelor ce sunt dispuse și doresc cu ardoare să-și schimbe propria poziție, situație, putere, înțelepciune în ierarhia Yggdrasilului.

                Odin este cel care e cel mai dedicat și capabil de a face orice, orice e necesar pentru a obține o poziție mai înaltă, mai multă putere și mai multă înțelepciune. El fură cunoaștere de la Wafthrudnir, își sacrifică ochiul drept pentru înțelepciunea lui Mimir, se sacrifică și se torturează, etc.

                Astfel, toți ceilalți zei din Asgard sunt acolo, în Asgard, pentru a ataca ierarhia și situația stabilită în cele nouă lumi și să lupte și să schimbe mersul existent până atunci al copacului lumii, Yggdrasil.

                Ei doresc schimbarea situației lor în Yggdrasil. Aesirii sunt la fel ca toate celelalte ființe din cele nouă lumi: însărcinați cu responsabilitatea și domeniul unei părți sau al unui aspect al celor nouă lumi. Odin, în esență și la origine, este stăpânul vântului furtunos, al vijeliei, al uraganului, al furtunii dezlănțuite. Acesta era domeniul său, munca sa, poziția sa. Dar toți Aesirii doresc și aspiră la schimbarea poziției lor în cele nouă lumi.

                Ei vor să urce până în vârful Yggdrasilului, până la lumina supremă ce vine de acolo.

                Deci Aesirii sunt un grup de zei / giganți / creaturi porniți în căutarea revoluției din interiorul ierarhiei și structurii Yggdrasilului și deci, evident, a propriei lor naturi interioare. Prin urmare sunt dispuși la revoluția structurii lor interioare intime.

                               

Freyja,

Rafinamentul și Yggdrasilul

                Freyja este o zeiță a iubirii și frumuseții. A rafinamentului și a celei mai înalte exaltări a gustului și a simțămintelor. Cele mai luminoase și intense stări ale frumuseții interioare și ale rafinamentului interior. Infinită puritate, bucurie și stări interioare de blândețe / bunătate luminoasă și seninătate, într-o asemenea măsură cum ființele nici nu pot bănui.

                Freyja mai este numită și „cea strălucitoare”, cea care strălucește...

                Freyja este lumină, lumină ce strălucește în interiorul și exteriorul tuturor lucrurilor și acțiunea sa este de a rafina gusturile noastre, senzațiile noastre, mintea și emoțiile noastre. Ea este rafinata expresie a tot... adică ceea ce este mai frumos, colorat, inocent și jucăuș. Ea este cea mai prețioasă în multivers / Yggdrasil.

                Este absolut incredibil cum toată lumea din Yggdrasil o dorește pe ea! Toate ființele din cele nouă lumi o doresc și aspiră la ea. Ea este cea mai prețuită. Ea este cadoul cel mai înalt, ea este aspirația cea mai înaltă a tuturor celor ce există în Yggdrasil. Oricine ar face orice pentru a o avea pe ea … și ceea ce ea reprezintă.

                Nu puterea, înțelepciunea, șmecheria, istețimea, deșteptăciunea, curajul, sălbăticia, forța, puterea sunt cele mai înalte aspirații din Yggdrasil ci Freyja! Și tot ceea ce ea reprezintă. Prin urmare Freyja se află pe poziția cea mai înaltă și este cea mai adorată în cele nouă lumi.

                Toți, uriași, pitici, creaturi sunt dispuși să facă tot ce este necesar pentru a avea acces la ea sau a o avea pe ea. Ea și ceea ce reprezintă stârnește adânca dorință și aspirație în infinitele creaturi și ființe ale Yggdrasilului. Ea este cel mai mare premiu... mai presus de orice.

                Și este sigur că fără puterile Vanirilor, și ale Freyjei în particular, Aesirii nu pot obține ceea ce caută: ascensiunea prin Yggdrasil, preluarea și răsturnarea ierarhiei în cele nouă lumi. Doar cu ajutorul calităților Freyjei ascensiunea prin Yggdrasil e posibilă.

                Chiar dacă Odin și ceilalți Aesiri au întreaga putere, istețime, înțelepciune, etc, totuși le lipsește ceva și sunt în blocaj fără Freyja. Aesirii nu pot urca în poziție și în ierarhie fără a deveni partenerii Vanirilor și deci fără calitățile lor.

                Cu alte cuvinte Freyja este scara în ierarhia Yggdrasil. Deci Yggdrasilul se mișcă în jurul acestor calități pe care Freyja le reprezintă așa de bine...

                Calitățile Freyjei permit oricui să urce ierarhiile, spre vârful Yggdrasilului până la însăși porțile din vârful Ginnungagap-ului, unde se poate ieși / evada din copacul lumii, dincolo de Ginnungagap.

                Episodul unde Freyja rămâne cu cei patru pitici, pentru colierul Brisingamen, exprimă de fapt o aluzie la valoarea ei, la faptul că este extrem de prețioasă. Freyja este prețioasă, dincolo de orice. Și oricine este dispus să facă orice pentru ea. Faptul că ea este atât de prețioasă este motivul pentru care ea este modalitatea sau baza ascensiunii. Freyja stârnește puterea sexuală și indică / ghidează rafinamentul ei... Existau dansuri ale Freyjei, dansuri erotice stimulante ce ofereau „puterea vieții”, puterea sexuală, atât de necesară în construirea Yggdrasilului...

                Aceste calități rare ale ei deschid posibilitatea ascensiunii spre lumina ultimă din vârful Yggdrasilului. Și aceasta este exact ceea ce Aesirii doresc.

                Calitățile Freyjei deschid accesul la orice și la oricine, deschid ușile celor nouă lumi și ascensiunea este deci posibilă. Acesta este secretul Freyjei: ea și calitățile ei sunt ceea ce este necesar pentru a ascende, a urca spre vârful Yggdrasilului; și nu doar puterea, înțelepciunea, inteligența, dedicația, etc. Freyja este cheia în Yggdrasil.

                Deci cheia spre orice este Freyja și calitățile ei: puritate, rafinament pur, inocența naturii, sensibilitate, frumusețe ultimă, seninătate și stare jucăușă inocentă. Asimilarea acestor calități în natura noastră, în interiorul nostru, în spiritul nostru fac posibilă ascensiunea prin ierarhiile celor nouă lumi.

                Aceste calități sunt ușa sau cheia a ceea ce Aesirii vor. Aesirii nu pot câștiga decât devenind parteneri cu Vanirii, deci doar dacă asimilează calitățile Freyjei în interiorul lor, în interiorul naturii lor. Acesta este motivul pentru care Odin acceptă condițiile Freyjei: doar pentru a avea șansa de a asimila în interiorul lui, în propria lui natură, calitățile și știința Freyjei. Astfel încât să poată ascende prin Yggdrasil.

                Freyja este cea mai înaltă soluție (toți sunt dispuși să facă orice este necesar pentru ea) înspre lumina ultimă din vârful copacului lumii, spre conștiința ultimă, spre schimbarea poziției în ierarhia Yggdrasil.

                Freyja este ceea ce Aesirii au nevoie, în natura lor, pentru a-și obține progresul. Întregul Yggdrasil este deschis Freyjei și deci calităților ei (pentru că Freyja este iubită și dorită pentru calitățile ei).

                Freyja se deschide spre lumină, drumul spre Freyja este drumul spre lumină...

Brisingamen,

Oddur, Freyja

                Freyja – Freyja înseamnă frumusețe, culori, flori, gingășie, rafinament ultim, noblețe adâncă a sufletului. Ea nu este sexualitate necontrolată, murdară, nu este perversitate, nu este nimfomanie sau bestialitate; Freyja nu este pornografie. Ea este puritate sexuală, frumusețe de neîntrecut, căldură sufletească, finețe nelimitată, plăcere pură și rafinată, frumusețe sexuală până în adâncul adâncurilor sufletului, este inefabilitate, senzualitate luminoasă. Nu este „porn”.

                Freyja oferă ceea ce ceilalți nu pot să aibă deși caută prin pornografie și exces sexual. Ea oferă ceea ce nu pot să aibă cei ce se îndepărtează anormal de sexualitate. Adică isteria „contra” sau isteria „pro” față de sexualitate.

                Oricât de stimulant fizic, vizual sau sonor ar fi sexul, fără calitățile Freyjei lipsește esențialul din adâncul sufletului și nemulțumirea și neîmplinirea își fac loc. De aceea, doar Freyja oferă acea plăcere rafinată, nobilă, aristocrată, pură, fină, gingașă, adâncă, plină de căldură și iubire sufletească și inefabilitate, care transformă... și vindecă... și umple într-un preaplin sufletul.

                Oddur – Faptul că Freyja nu-și mai găsește soțul, pe Oddur, este semnul că a ajuns la un asemenea rafinament și puritate încât nu-și găsește perechea, în rafinament și noblețe a propriei naturi. O caută peste tot în Yggdrasil și nu găsește pe cineva care să fie la nivelul ei, la starea ei interioară. A transcens și a urcat spre lumină și frumusețe și rafinament, noblețe atât de sus încât nu se mai potrivește cu nimeni.

                Faptul că Freyja nu-l găsește pe Oddur înseamnă că nu mai găsește pe nimeni care să fie compatibil sau comparabil cu ea... Rămâne singură..., după atâta perfecțiune și strădanie de rafinament și avans spiritual. Nu mai este nimeni să fie la fel de compatibil cu ea. Să fie la fel de rafinat.

                Doar Nossa, fetița ei, este la fel ca ea. Frumusețea naturii interioare...

                Brisingamen – Brisingamen înseamnă că Freyja face orice pentru a atinge cea mai înaltă și sublimă stare de frumusețe. Căci Brisingamen este cel mai frumos și valoros colier sau lanț ce există în Yggdrasil. Deci ea face orice, pentru a obține ceea ce este mai valoros, adică face orice sacrificiu și acceptă orice suferință, tortură și umilință pentru a se purifica și a se rafina până la a transcende orice; și astfel devine ea însăși, în propria ei natură, ceea ce este mai de preț și mai valoros în Yggdrasil.

                Cei patru pitici – Piticii cer Freyjei servicii sexuale: căci oricât ar încerca „porn-ul”, isteria pro sexualitate degenerativă, nu se simt fericiții sau împliniți. Chiar dacă ești un pitic din pământ, oricât de involuat și primitiv, simți la un moment dat golul din suflet și din propria natură dacă sexul este doar „porn”, oricât de stimulant ar fi: fără calitățile ce o definesc pe Freyja sexul nu este împlinitor și nu este decât o umbră nesatisfăcătoare...

                Freyja dă calitate și valoare erotismului, senzualității, sexului: adică rafinamentul, frumusețea, căldura sufletească. Fără iubirea profundă și adâncă, fără frumusețea inefabilă a gesturilor și a simțirii, fără noblețea și finețea actului și a sufletului în timpul actului sexual nu se simte împlinire și nici fericire reală. Doar aceste calități și multe altele ce trebuiesc simțite și cultivate... oferă noblețe... lumină...

                Adică fără Freyja sexul nu aduce ceea ce toți caută... acea împlinire a propriei naturi interioare. Și piticii asta cer: acele calități inefabile pentru natura lor interioară. Vor să aibă prospețime și frumusețe, lumină în sex.

                Yggdrasil – Yggdrasilul fiind un copac, un frasin, iar Freyja având legătură cu natura, florile, unde pășește ea cresc flori inefabile și infinit de frumoase, trebuie să aibă o legătură specială cu Yggdrasilul de vreme ce și el este de natură „vegetală?”. Ceva ce crește, ca vegetal. De aici este evidentă o legătura intrinsecă, de natură, între Freyja și Yggdrasil.

                De aceea cheia Yggdrasilului, cheia spre a deschide orice zonă sau poartă a Yggdrasilului și de a „ascende” spre lumina ultimă din vârful Yggdrasilului este Freyja. Freyja și Yggdrasil au o natură comună, undeva în adâncul lor... Există o comuniune... Un secret împărtășit de cei doi.

                Calitățile Freyjei sunt cele care permit ascensiunea spre vârful copacului lumii. Spre lumina ultimă, infinită, spre coroana Yggdrasilului.

                Povestea cu Brisingamen semnalează că Freyja este capabilă să facă orice pentru a atinge cea mai înaltă, rafinată și sublimă stare... La fel ca și Odin care este dispus la orice și face orice cu o furie și determinare nemărginită pentru a ascensiona prin copacul Yggdrasil...

                Deci ea face orice și este dispusă la orice ca să se purifice, să se rafineze până la a transcende... totul și devine ea însăși, în natura ei însăși, ceea ce este mai de preț și mai valoros în Yggdrasil. Aceasta este ceea ce ea face pentru a ascensiona...

                Freyja și Odin sunt foarte asemănători în dedicația, determinarea cumplită și eforturile inimaginabile și sacrificiile teribile pe care și le impun și prin care sunt dispuși să treacă. Freyja mai este numită și doamna în lacrimi: suferințele pe care și le impune sunt indescriptibile.

                Amândoi sunt neobosiți... și complet dedicați clipă de clipă, fără încetare... Manifestă cu putere, din interior o forță a-tot-penetrantă căreia nu-i poate rezista nimic.

Tyr și Yggdrasilul

                Revoluția din Yggdrasil, a zeităților ce s-au decis spre ascensiune este suportată și orchestrată de Tyr. El, ca și zeitate a cerului însărcinată cu „schimbarea”, se ocupă și de schimbarea poziției ierarhice din interiorul Yggdrasilului.[1]

                Tyr incită la schimbare, la schimbarea poziției din Yggdrasil, la revoluție și la schimbarea naturii interne a zeilor. Tyr vrea schimbarea cu orice preț. Lyn Skadidottir spune că ”Tyr acts as a catalyst and seed early in the process of creating change within the worlds”. (Tyr acționează ca un catalizator și ca o sămânță în procesul primordial de a crea schimbare în interiorul lumilor). Și e dispus să orchestreze și chiar să plătească el însuși pentru aceasta.

                Tyr se află în spatele tribului Aesirilor, care sunt ființe ce vor schimbarea poziției lor în ierarhia lumilor, și în spatele tribului Vanirilor. El îi învață pe Aesiri și pe Vaniri ce trebuie să facă și cum să profite.

                El stabilește noua ordine ierarhică din interiorul Yggdrasilului. El sfătuiește și ghidează din umbră modificările ierarhice din Yggdrasil. Deci el decide ce zeitate este ucisă, ce zeitate este îndepărtată de pe poziția sa ierarhică și ce zeitate îi ia locul.

                Tyr hotărăște ce trebuie schimbat în Yggdrasil.

                Tyr, retrăgându-se din poziția de șef suprem asupra oamenilor și a zeilor, pe care o deținuse de la începuturile lumii, permite triburilor Aesirilor și Vanirilor să-și înfăptuiască propria lor revoluție. Iar Tyr asistă și-i ghidează și sfătuiește și incită în secret.

                Prin natura lui, Tyr, este în legătură cu capul lui Ymir, adică în legătură cu cea mai înaltă zonă din Yggdrasil. Tyr se află în legătură cu vârful, zona superioară, de lumină, a Yggdrasilului. De aceea natura lui este aceea a luminii. El este și a fost venerat ca un zeu al luminii, al cerului luminos din timpul zilei.

                Lyn Skadidottir spune: ”His role as sky god/giant is one that I believe he obtained from the earliest of times. In my own opinion, I believe it is very likely that Hymir is a direct descendant of Ymir, and that Tyr's (or Tiw/Zisa's) placement as a sky god has much to do with him being part of the crown aspect of Ymir as a member of family or son of Ymir.” (Rolul său ca Zeu al cerului l-a obținut foarte devreme. În opinia mea, cred că e foarte probabil că Hymir (tatăl lui Tyr) este un descendent direct al lui Ymir și că poziționarea lui Tyr ca zeu al cerului se datorează funcției sale ca și „coroană” a lui Ymir, fiind membru al familiei sau fiu al lui Ymir).

                Tyr știe tot ce trebuie făcut pentru a ascensiona. Tyr hotărăște cine este deposedat de puterea și poziția sa în univers. El hotărăște cine urcă, cât urcă spre lumină și ce noi puteri și mai ales ce nouă poziție ierarhică va avea. Adică el stabilește ce zeu sau ființă ascensionează și ce nouă poziție va avea.

                Tyr hotărăște schimbarea și înfățișarea / structura nouă a Yggdrasilului, după ce triburile Vanirilor și Aesirilor își vor fi înfăptuit revoluțiile interioare și propria ascensiune.

                Tyr este însărcinat cu schimbarea din interiorul Yggdrasilului. Deci el știe exact de ce este nevoie pentru a ascensiona spre lumina din vârful copacului lumii. Tyr este responsabil cu evoluția, ascensiunea și starea zeilor și deci a Yggdrasilului.

                Revoluția și ascensiunea este făcută posibilă și alimentată, întreținută de Tyr. Tyr hotărăște ce Zeu nu mai corespunde și trebuie să fie înlăturat radical sau chiar distrus. Tyr hotărăște care Zeu, Gigant sau forță a naturii trebuie anihilată și scoasă din structura Yggdrasilului. Prin urmare putem spune că Tyr hotărăște soarta „Copacului Lumii” și a Zeilor / Giganților. El face soarta Yggdrasilului.

                Tyr mai apare și ca sacerdot al Aesirilor și al Vanirilor. Este personajul din umbră. Este sfătuitorul și maestrul spiritual al zeilor. Tyr știe toate căile de ascensiune, știe drumul ce trebuie urmat de către zeități pentru ca acestea să urce spre coroana copacului lumii, spre lumina supremă.

                Tyr se află în spatele modificărilor aduse lumii oamenilor și a ierarhiilor divine. El produce schimbări în conștiința divinității și în spiritul uman la scară individuală, mondială și universală.

                Tyr este sacerdotul și zeul Aesirilor. El este deci „zeul zeilor”. Un zeu al zeilor. El are grijă de Aesiri și de Vaniri și-i ajută și-i învață să ajungă la lumină, la lumina din vârful Yggdrasilului.

Odin ca model inițiatic nordic

                În Grímnismál (Edda) Odin și Frigg se ocupau de doi copii. Odin îl crește pe Geirrod, care devine foarte puternic, îndrăzneț dar și arțăgos, egoist, zgârcit, criminal și bandit. Frigg îl crește și-l educă pe Agnar, care ajunge să aibă copii cu o uriașă: deci are acces la ceva ființe superioare și la puteri divine. Când Odin merge în vizită la rege, Geirrod îl torturează și-l leagă între două focuri, fără mâncare. După câteva zile Odin scapă și văzând ce calități a strâns în el Geirrod îl transformă în lup și-l pune pe Agnar, fiul său darnic ca rege.

                Astfel încât Aesirii caută pentru drumul inițiatic nu spiritul lăudăros, rău, egoist, arțăgos, criminal, hoț, nu banditismul. Aesirii nu caută asta. Ci exact invers. Valorile lui Agnar: bunătatea, altruismul, seninătatea, capacitatea de a se sacrifica și de a veni în ajutorul inocenților în suferință.

                Lui Agnar, Odin, îi destăinuie secretele lumilor superioare și ale Yggdrasilului, ceea ce înseamnă că-l inițiază în mistere, îl transformă în inițiat: îi deschide calea spre a deveni unul dintre Asgardieni.

                Dacă Aesirii vor ca oamenii să fie ca și Agnar și-l devalorizează pe Geirrod și-l refuză, înseamnă că banditismul și hoția și lipsa de umanitate nu sunt agreate de către Aesiri, în frunte cu Odin.

                Prin urmare am putea trage concluzia ca nordici în perioada vikingă, adică chiar nordicii ce deveneau vikingi, adică pe barcă și la omorât și furat în raiduri sunt exact ca și Geirrod și ceea ce Odin nu vrea. Chiar asta nu place Aesirilor. Deci nordicii care erau vikingi sunt bandiții pe care Aesirii îi disprețuiesc și-i refuză.

                Am putea spune deci că în perioada vikingă s-au descătușat cele mai urâte aspecte ale naturii umane. Deci ca și giganții și lupul Fenrir cei ce deveneau vikingi erau manipulați de forțe contrare Aesirilor... erau manipulați de ceea ce-i transformase în bandiți, hoți și ucigași, adică în modelul Geirrod. Deci nordicii ce alegeau să devină vikingi erau exact contrariul a ceea ce Aesirii, Asgardienii vroiau și aspirau și considerau bun pentru oameni și zei.

                Deci se descătușase în acei nordici vikingi o forță potrivnică Aesirilor și Vanirilor.

                Oare se poate spune că Ragnarok este chiar epoca vikingă, în care cele mai joase aspecte ale naturii și ale vieții erup în psihicul uman și se manifestă oribil ca și modelul Geirrod? Că, atunci, forțe opuse Aesirilor se manifestau prin vikingi și este chiar războiul final în care giganții, forțele nestăvilite ale naturii se împotrivesc planurilor Aesirilor?

                Putem spune că epoca vikingă este de fapt Ragnarok? Oamenii devin invers decât cum îi vroiau Odin și Frigga! Deși Odin îi antrena să fie curajoși și pricepuți și îndrăzneți și cu calități dincolo de uman, degenerarea și decadența lui Geirrod nu-i place deloc lui Odin: și acesta o consideră josnică și ceva ce trebuie distrus și eliminat imediat.

                Deci Odin nu cere bandiți, hoți și criminali dibaci și foarte talentați și rapace, ci cere unele calități de curaj, auto-depășire, eforturi enorme și auto-disciplină, talent în orice și o stare de supra-om, ce poate orice, dar nu separată de calități morale pozitive. Ori vikingii chiar asta sunt: supra-oameni, ce pot orice, dar cu banditismul, criminalitatea și hoția, lăcomia insațiabilă instalate bine în psihicul lor și manifestate evident josnic.

                Odin nu aceasta dorește: vikingul istoric. Ci supra-omul, capabil de orice, ce poate trece dincolo de orice și poate înfăptui orice pentru un scop mai înalt, într-un mod pozitiv. Într-un mod exaltat, înălțător și ascensional. Odin îl pedepsește crunt pe Geirrod pentru ceea ce a ajuns.

                Odin reprezintă auto-depășirea și auto-sacrificiul, orice pentru a ascensionarea spre spre lumina din vârful Yggdrasilului.

                În perioada vikingă s-au manifestat în nordicii ce au ales calea vikingă toate forțele dușmănoase, incontrolabile. Tot ceea ce se întâmplă la Ragnarok, adică morții din lumea Helei vin și atacă împreună cu giganți, împreună cu forțele dezlănțuite incontrolabile: reprezintă faptul că tot gunoiul Yggdrasilului, tot gunoiul din cele nouă lumi vine și se manifestă prin umanitate. Tot gunoiul și rebuturile din Yggdrasil, din lumea Helei, căci Hela este regina peste groapa de gunoi și peste rebuturile nefolosibile ale Yggdrasilului (regina gunoaielor), vin și se împotrivesc forțelor civilizatoare, ascensionale și luminoase ale Aesirilor și ale Vanirilor.

                Aesirii și Vanirii, Asgardienii reprezintă înțelepciunea, auto-depășirea și auto-sacrificiul în vederea obținerii luminii, înțelepciunii, unui nivel superior în propria natură interioară. Forțele distrugătoare, josnice, dis-armonioase, perverse, fără control și fără auto-stăpânire din împărăția Helei, vin să distrugă totul la Ragnarok.

                În perioada vikingă exact aceste forte distrugătoare, incontrolabile, oarbe, hoațe, criminale, „banditiste”, tot ceea ce înjosește natura interioară s-au manifestat, au venit să lupte cu spiritul auto-sacrificiului și al auto-depășirii, al auto-controlului și al ascensiunii umane și divine spre lumina din vârful Yggdrasilului.

                Deci la Ragnarok, forțele opuse ascensiunii și auto-perfecționării divine și umane se dezlănțuie și doresc distrugerea a orice este lumină, civilizație, dreptate, etc. Exact asta s-a întâmplat în epoca vikingă: bandiți, ucigași, crimă, hoție, lipsa dreptății, cel cu braț mai puternic l-a doborât pe cel cu braț mai slab chiar dacă era profund incorect și nedrept. Sacrificiul inocenților...

                Așa își pierde Tyr (care este și zeul dreptății) mâna dreaptă. Dreptatea dispare în perioada vikingă și este înlocuită de crimă, hoție, furt, exploatare indescriptibilă, alianțe trădătoare și tirania cea mai cruntă a instinctelor josnice umane, ieșite din groapa de gunoi a Helei. Unde Hela este regină. Adică regină peste jegul și „respingătorul” din Yggdrasil. Acest aer pestilențial s-a manifestat în așa zișii vikingi.

                Dreptatea a dispărut, determinarea absolută și dispoziția înspre orice întru ascensiune, auto-depășire, auto-sacrificiu pentru o stare superioară a umanității s-a transformat în determinarea absolută și orice pentru hoție, lăcomie infinită și fără rost, banditism, criminalitate, avariție, infatuare, etc. Adică tot ceea ce este subuman și care distruge civilizația, dreptatea, lumina și tot ce este mai înălțător în om și în Aesiri și Vaniri.

                Asgardienii nu suportă tipologia „Geirrod” și iubesc tipologia „Agnar”. Ori în perioada vikingă chiar spiritul lui Geirrod a ieșit la suprafață. Hoție, neghiobie, prostie, banditism, crima, cruzime fără rost, trădare, lipsa dreptății, etc.

                Agnar este altceva, este chiar inversul.

                Aesirii sunt determinare de fier, depășirea oricărui obstacol, eforturi supra-umane, capacitatea de a face orice și a suporta orice pentru a ascensiona, pentru a se auto-depăși, a-și depăși propria condiție spre una superioară, cu mai multă înțelepciune, mai multă lumină. Odin nu-l ucide pe Mimir, păzitorul fântânii, pentru a bea din fântâna înțelepciunii ci se auto-sacrifică renunțând la un ochi. Odin nu se comporta ca un huligan. Ci se auto-sacrifică în permanență... Aesirii reprezintă auto-sacrificiul pentru o stare superioară a lucrurilor.

                Orice pentru înțelepciune și lumină. Un supra-om îndreptat spre vârful Yggdrasilului, spre calități superioare, spre perfecționare umană. Este exact ceea ce „supra-omul” lui Nietzsche reprezintă. O auto-depășire, dar una dincolo de om înspre mai departe: nu o abandonare delăsătoare a omului prin întoarcere și revenire la sub-uman! O depășire a omului înspre „supra-om” nu o reîntoarcere spre sub-om.

                Căci supraomul lui Nietzsche, Zarathustra, este Odin deghizat...

                Odin este exact așa cum a vrut Nietzsche să ni-l portretizeze pe „supra-om”. Odin este supra-omul civilizator și nu bestia criminală vikingă.

                Însă nu în toți nordicii europeni s-au manifestat forțele dușmănoase Aesirilor, în acele timpuri. Cei ce deveneau vikingi erau minoritatea.

                Vikingii sunt toate eforturile extraordinare pentru hoție, putere, crimă, banditism, lipsă de înțelepciune. De aceea nici nu au acceptat de bună voie un rege pentru a se constitui într-o reală forță victorioasă împotriva creștinismului agresiv (în acea perioadă creștinismul a eliminat întreaga moștenire autentic europeană, spiritul profund european realizând un genocid cultural, și a înlocuit-o cu una de origine deșertică: străină de Europa și evident complet anti-naturală).

                Și astfel au fost învinși de creștinism și nu și-au putut apăra propria identitate și moștenire culturală și spirituală lăsată lor de către înaintași. Europa s-a prăbușit. Aesirii cu forța lor civilizatoare, ca și gardieni ai Europei nordice civilizate, au fost învinși de forțele dezlănțuite ale Helei și ale giganților. Ei, vikingii, au pierdut lupta. Nordul din cauza vikingilor a pierdut lupta.

                Așa cum la Ragnarok forțele centrifuge, ale haosului, ale lipsei ordinii, ale Helei și ale giganților au învins forța civilizatoare și ascensională a Aesirilor și a Vanirilor.

                Vikingii sunt tot ceea ce Odin nu a vrut. Dar a folosit pentru a-și experimenta metodele de preluare a puterii. Ca mai apoi să preia puterea de la uriași și de la forțele inferioare ale universului.

                Odin s-a folosit și de vikingi pentru a vedea cum se poate prelua puterea, în efortul său de a învinge forțele stagnante, forțele haosului și ale degenerării în Yggdrasil, în univers.

                Căci Odin își acceptă moartea la Ragnarok, însă o face în așa fel încât moartea sa să însemne și moartea forțelor dușmănoase și degenerative: pentru ca acestea să dispară definitiv. Odin acceptă sacrificiul...

                Vikingii cu natura lor vicioasă și lipsită de înțelepciune, prevedere și auto-sacrificiu au permis forței distrugătoare și „anihilatoare” de origine străină (palestiniană: așa zisul „creștinism”) să termine întreaga cultură autentică și adânc europeană, în ciuda tuturor eforturilor civilizatoare ale Asgardienilor: Vaniri și Aesiri.

---

[1] Vezi următorul text despre natura internă a lui Tyr și funcțiile lui în cele nouă lumi: http: // www.northernpaganism.org / shrines / tyr / writings /  thoughts-of-tyr. html, accesat 14.06.2016.